Dl. Alexandru Budişteanu: Bălţiul rămâne pentru mine un punct de referinţă până la sfârşitul vieţii!
adăugat 13 decembrie 2011, 22:33, la Eveniment • Articol publicat de Ana Cristiuc
Subiectul discuţiei cu Dr. Arhitect Alexandru Budişteanu ajunge la punctul culminant! Nu ezitaţi să descoperiţi în partea a V-a a dialogului ce semnificaţie are oraşul Bălti pentru protagonistul celei de-a III-a Ediţii a proiectului „În 20 ani”! Cum a contribuit Dl. Budişteanu la reînfiinţarea liceului “Ion Creangă” şi cui îi este acordat Premiul de Onoare ce-i poartă numele? Care este legământul D-lui Budişteanu şi cine-i va continua tradiţia? Toate aceste mărturii le puteţi audia doar în continuarea dialogului „În 20 ani” cu Dr. Arhitect Alexandru Budişteanu”!
Ana Cristiuc: Oraşul Bălţi este un loc special pentru Dvs. Acolo aţi obţinut titlul academic de Dr. Honoris Causa al Universităţii “Alecu Russo”, acolo v-aţi implicat în reînfiinţarea liceului Ion Creangă din Bălţi, în acest liceu aveţi o clasă omagială şi de asemenea, acolo acordaţi anual premii celor mai buni elevi ai acestui liceu. Cum aţi reuşit să faceţi atâtea lucruri frumoase şi care a fost motivaţia Dvs.?
Alexandru Budişteanu: Motivaţia a fost dragostea faţă de oraşul unde mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa! Eu am avut norocul să călătoresc practic pe tot globul! Dacă mă întrebaţi unde am fost, atunci îmi vine mai uşor să vă răspund unde nu am fost! Pot număra pe degete ţările unde nu am fost! Am avut această mare bucurie a vieţii mele, aceea de a călători.
Pe linia specialităţii mele profesionale, datorită faptului că ştiam limba rusă, am reprezentat România la CAER Apoi ţinând seama că stiam limbile engleză şi spaniolă a apărut posibilitatea de a lucra la ONU. In consecinţă în perioada 1967-1972 am fost arhitect funcţionar internaţional, în cadrul Secretariatului ONU de la New York, oferind în calitate de Şef de Secţie al Centrului ONU pentru Locuinţe, Construcţii şi Urbanism, asistenţă tehnică ţărilor din Africa şi din cele două Americi - cea de Sud şi Centrală.
Dar, revenind la importanţa oraşului Bălţi pentru mine – eu nu am uitat nici pentru o clipă de unde am plecat! Eu consider că în viaţa unui om, adolescenţa este o perioadă extrem de importantă. Este perioada când, educat în mod potrivit, te formezi şi devii cetăţean conştient şi de dorit patriot pentru tot restul vieţii. Eu am avut norocul să am de-a face, în afară de părinţii mei, cu oameni remarcabili - mă refer în special la învăţători şi profesori - care mi-au dat o educaţie de bună calitate şi au sădit în mine patriotismul românesc penrtu toată viaţa! Oraşul Bălţi mi-a dăruit amintiri minunate din copilărie şi din adolescenţă. Era un oraş unde mă simţeam bine - eram în oraşul meu, în ţara mea iubită!!! Am o mare şi nemângâiată durere: aceea că s-a prăbuşit România Mare. Ce păcat că ţara mea, care era atât de mare şi de frumoasă a suferit, aşa cum a suferit şi încă mai suferă!
Eu, ori unde m-aş duce, nu pot să uit oraşul Bălţi. Am trăit patru ani la Moscova, cinci ani la New-York şi mulţi ani în alte locuri, dar pentru mine, Bălţiul în primul rând, urmat de Bucureşti, sunt locuri sfinte! Deşi trăiesc în Bucureşti, nu am aici emoţiile acelea, pe care le simt când merg la Bălţi, deoarece acel oraş este legat de esenţa făpturii mele, de cele mai vechi şi mai profunde amintiri! Acestea rămân pentru eternitate!
Urmăresc permanent tot ce se întâmplă în Basarabia iubită, inclusiv pe site-urile de Internet. Dumneavoastră aţi abordat subiectul “În 20 de ani”. Eu am trăit cu sufletul, tot ce s-a întâmplat în aceşti 20 de ani. Deci mă frământă şi preocupările Dvs!
Referitor la relaţiile mele cu Moldova de peste Prut am o supărare, pe care o exprim şi acum: cum este posibil să nu te poţi abona la nici un fel de publicaţie din Republica. Moldova? Până acum câţiva ani se putea şi acum nu! Mai înainte primeam acasă “Literatura şi Artă”, iar acum trebuie să mi-o trimită un prieten. E oare normal aşa???
Am vorbit cu mulţi factori implicaţi. Concluzia este: “Poşta Română nu se înţelege cu Poşta din Republica Moldova...” Este penibil! Noi vorbim de progres, de apropierea celor două state româneşti şi ne împotmolim într-un abonament?! Vreau, ca cine ne vede şi ne aude să reţină asta: chiar nu este posibil? Cum înainte se putea? De ce nu pot acum să mă abonez la o publicaţie din Republica Moldova? Eu urmăresc tot ce se întâmplă acolo şi vreau să fiu bine informat, pentru că inima şi sufletul meu sunt acolo!
Deci Bălţiul rămâne pentru mine un punct de referinţă până la sfârşitul vieţii. Nu îmi este indiferent ce se întâmplă acolo. Astfel, am suferit că după 1989 nu s-a putut reînfiinţa Liceul “Ion Creangă”. A existato opoziţie a organelor administraţiei locale faţă de această idee. Ei au spus: “ Nu ne trebuie liceul “Ion Creangă”!. Să nu fie ca la români. Preferăm să înfiinţăm licee noi, cum ar fi “Mihai Eminescu”, “B.P. Haşdeu” etc... Şi ştiţi cum a fost totuşi posibilă reînfiinţarea liceului “Ion Creangă”? – Ocolindu-se autorităţile locale şi înfiinţându-se această instituţie de învăţământ, ca Liceu al Universităţii “Alecu Russo”, cu aprobarea directă a Ministerului Educaţiei de la Chişinău. Iar autorităţile locale nu s-au mai putut opune.
In altă ordine de idei, oare era normal ca la Bălţi primul monument creat după război, lăsând la o parte tancurile şi statuile lui Lenin şi ale soldatului sovietic, să fie bustul lui Taras Şevcenko.? Tot respectul pentru Taras Şevcenko şi pentru ucraineni, dar oare nu exista în primul rând nici un moldovean, ca să nu zic român, de exemplu Ion Creangă sau Mihai Eminescu, demn să se bucure de un monument?
Totuşi am fost recent acolo şi în anul de graţie 2011, am avut o surpriză extraordinară. Am văzut busturile noi ale lui Mihai Eminescu, Ion Creangă şi al Grigore Vieru în centrul oraţului. Nu mi-a venit să cred! În sfârşit nişte porumbei... nişte vestitori ai unei noi ere!
Iar atunci când a fost, posibil am ajutat în 1995 la reînfiinţarea liceului meu de suflet.. Odată cu renaşterea liceului am reînfiinţat şi ideea de Premiant de Onoare, la care eu ţin foarte mult, pentru că la Bălţi exista această tradiţie, ca elevul care termină anul de învăţământ cu media cea mai mare, să primească titlul de Premiant de Onoare. Eu am reînnodat această tradiţie şi cel în cauză, un tânăr sau o tânără, primeşte o diplomă şi o sumă de bani. Ulterior s-au creat două secţii ale liceului: una reală şi una umanistă, iar acum sunt trei, adăogându-se a treia pentru arte. Astfel, acum, anual acord trei premii, fiecare premiant primind diploma respectivă şi o sumă de 100 euro. Sunt foarte mândru că aceşti copii, cei mai buni dintre cei buni, primesc premiul, care-mi poartă numele. Eu nu am urmaşi, aşa încât îi consider drept copiii mei. Îi rog şi mă bucur foarte mult că păstrează legătura cu mine! Mă interesează ce au ajuns în viaţă şi în general ce mai fac. Nu întâmplător au fost cei mai buni în liceu, şi mă bucur să constat că sunt foarte buni în continuare, că au ajuns specialişti de valoare, unii aici, alţii în străinătate. Sunt foarte mândru că am putut să creez această tradiţie, respectiv acest premiu care îmi poartă numele. Cât voi fi în viaţă, acest premiu se va înmâna celor care îl merită. Dar intenţionez să înfiinţez o fundaţie, care după moartea mea să continue această tradiţie şi să o ducă mai departe!
Vedeţi această mulţime de cărţi ce mă înconjoară? Ele sunt promise Bibliotecii de la Universitatea “Alecu Russo”, cu care am relaţii foarte bune. Ele vor fi donate Universităţii de acolo după decesul meu.
Existenţa mea, indiferent pe unde m-a purtat, are ca punct focal şi ca element de plecare oraşul Bălţi. E drept că m-am născut în altă parte, dar nu pot vorbi despre comuna aceea, fiindcă amintirile mele de acolo sunt aproape inexistente.
Bălţiul rămâne pentru mine nucleul meu de bază, de unde am pornit şi care mă va însoţi toată viaţa!
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
ASASINATE LA COMANDA contra Marii Re-Uniri cu România:
Martirii Neamului Nostru:
in ultimii 20 de ani de “Independenta”:
——————————————————————————————————————
1. Mihail Garaz – impuscat in fata casei la 60 de ani – / 1930 – 1990 / – poet si publicist.
2. Dumitru Moldovanu – un tânar patriot, omorât in Nov.1990.
3. Ion Gheorghita – impuscat si el in fata casei la 52 de ani – / 1939 – 1991 / – poet.
4. Grigore Vârtosu – mare patriot,
impuscat in spate in iulie 1992 in razboiul cu rusii de pe Nistru.
5-6. cântaretii cuplul Doina / Marin / – la 34 de ani – / 1958 – 1992 /
si Ion Aldea-Teodorovici – la 38 de ani – / 1954 – 1992 /- «accident» inscenat.
7. Ion Dumeniuk – la 56 de ani / 1936 – 1992 / – lingvist, publicist, otravit-iradiat.
8. Ion Vatamanu – la 56 de ani – / 1937-1993 / – poet, publicist, savant,otravit.
9. Nicolae Costin – la 59 de ani / 1936 – 1995 / – primar de Chisinau, iradiat cu cesiu
impreuna cu soferul sau -
10. Tudor Panus, care moare dupa 6 luni si el.
11. Petre Teodorovici- la 47 de ani – / 1950 – 1997 / – cântaret, iradiat-otravit,
care stia prea multe despre cei care i-au omorât fratele si pe Doina.
12. Lidia Istrati – la 56 de ani – / 1941 – 1997 /- scriitoare, deputata,
iradiata-otravita pentru curajul sau contra mafiotilor.
13. Gheorghe Ghimpu, la 63 de ani – / 1937- 2000 / – disident, deputat, «accident» inscenat
14. si colegul sau Ion Caftanat- / aflat la volan in aceeasi masina /
15. Veniamin Apostol – la 62 de ani – / 1938 – 2000 / – actor, iradiat-otravit
16. Ion Mija – la 63 de ani – / 1938 – 2001 / – cineast, iradiat-otravit
17. Nicolae Sulac – la 65 de ani – / 1936 – 2003 / – cântaret, iradiat-otravit
18. Iacob Burghiu – la 62 de ani – / 1941-2003 / – prozator si regizor, iradiat-otravit.
4 ASASINATE in lanț:
————————————————–—————————
19. Emil Loteanu /1936-2003/, cineast /otrava in cafea la Moscova, probabil era un fost agent,
care cunostea prea multe despre presedintii comunisti ai RM, si devenise nesupus, deci periculos/.
20. Grigore Grigoriu – /1941-2003/, actor, prietenul bun a lui Emil Loteanu,
de aceea a fost si el anihilat printr-un «accident» aranjat.
21. Traian Grigoriu – /1972-2004/, fiul lui G. Grigoriu, actor la Piatra-Neamt, care si el, sarmanul, probabil,
stia câte ceva din culisele politicii ruso-moldovenesti: «accident» mortal, impreuna cu prietenul sau:
22. Adrian Neacsu – /1972 -2004/, actor
—————————————————————————————–
23. Vladimir Nicu – la 76 de ani – / 1928 – 2004 / – istoric, om politic, iradiat-otravit.
24. episcopul Doremidont – la 45 de ani – / 1961 -2006 /, » accident» la comanda.
26. Victor Ciutac – la 71 de ani – / 1938 – 2009 / – actor, iradiat-otravit
27. Grigore Vieru – la 74 de ani – / 1935 – 2009 / – poet national, «accident» inscenat.
28. Ion Contescu – omorât in 2009, profesor, istoric, iradiat-otravit.
29. Andrei Vartic, la 61 de ani – / 1948 – 2009 / – publicist, poet, savant, otravit-iradiat.
30. Andrei Savciuc , la 21 de ani – / 1988 -2009 / – student la Bucuresti, «accident» inscenat.
31. Tudor Cataraga – la 54 de ani – / 1956 – 2010 / – sculptor,
32. / asasinat /»accident» rutier la comanda “/ impreuna cu sotia sa Dora /
33. Vlad Gheorghelas – la 61 de ani – / 1950 -2011 / –
cântaret, iradiat-otravit / cancer /.
34. Andrei Buzu – patriot si primar de la PPCD in s. Drasliceni /Criuleni,
omorât si aruncat intr-o fântâna la 4 August 2007.
35. Valentin Ciobanu, fost vice-presedinte al PPCD, la 14 septembrie 1998, a fost omorat cu lovituri de rangi in mijlocul zilei, chiar in pragul casei sale.
36. Leonida Lari – / la 62 de ani, 1949-2011 /
scriitoare si martira nationala, iradiata la “cancer”
si fratele ei Leonard Tuchilatu, poet /1951-1975/,
“răpus” in armata ruseasca
37. Vasile Vatamanu – / la 56 de ani , 1955-2011 /, deputat in primul Parlament democrat din 1990, jurnalist sportiv si mare prieten al familiei poetului martir Grigore Vieru. “Accident” rutier prin orbire din fata.
——————————————————————————————————————
38.
+ PLUS 5 tineri torturati, schinjuiti si masacrati de catre teroristii-politisti mascati in aprilie 2009
in timpul protestelor anti-comuniste si anti-voronin de la Chisinau:
39. Valeriu Boboc /1985 – 2009/
40. Ion Ţâbuleac
41. Eugen Ţapu
42. Maxim Canişev
43. Radu Ciobanu
———————————————————————————–
Bucovina de Nord si Sudul nostru care plâng:
44.
In 1993 patriotul si primarul Ion Rotaru din s. Boian, judetul Cernauti, si-a pierdut mintile dupa ce unul din fii sai a fost ucis în condiţii «enigmatice».
45.
Mihai Jar / 1960-1999 / mare patriot si directorul scolii românesti 26 din or. Cernauti — «moare subit» /otravit/.
46.
Adrian Dohotaru – la 56 de ani –/1939 -1995/ – diplomat român, «accident mortal» inscenat pe autotrasa de lânga Chilia la sud la Dunare.
————————————————————-
47.
+ plus cei câtiva monahi tineri de la manastirile Capriana, Tipova, etc.
omorâti pentru vederile lor pro-românesti / suntem in cautarea numelor lor /.
N.B.
+ plus cele câteva sute de victime moldovene din timpul razboiului cu rusii de la Nistru din 1992.
c)
Daca cunoasteti si alte cazuri de asasinate politice,
va rugam sa completati aceasta lista neagra a EROILOR NOSTRI.
——————————————————————————————————————
Deci vedem ca timp de 20 de ani se duce o lichidare sis-tematica a celor mai importanti patrioti români moldoveni.
CINE SUNT URMATOARELE VICTIME ?
OARE NU AVEM CURAJUL SA DEMASCAM ASASINII NATIUNII NOASTRE SI SA STOPAM ACEST GENOCID ?
AMINTIRE SI POMENIRE VESNICA PATRIOTILOR MOLDOVENI
CARE AU FOST LICHIDATI PENTRU O CAUZA SFâNTA –
ROMâNIA MARE !