Noul Testament ne învaţă că apostolul Matei a fost vameş, însă s-a ridicat şi l-a urmat pe Domnul Isus la prima chemare. Din Vieţile Sfinţilor mai aflăm că Matei a făcut un ospăţ în cinstea lui Isus Hristos, la care şi-a chemat prietenii: vameşii şi păcătoşii. În alte rânduri, aflăm că, în vremurile Noului Testament, vameşii erau alături de prostituate în concepţia publică. Cuvântul vameş era vorbă de ocară în vremurile în care a trăit Isus.

La vameşii din România nu mai vine acum Isus Hristos, ci Direcţia Naţională Anticorupţie. Vin în vămi investigatori sub acoperire, sunt instalate camere de supraveghere în birourile vameşilor şi le sunt interceptate convorbirile telefonice. Vameşii de la Siret, Moraviţa şi Albiţa au de dat socoteală pentru păcatele lor. Cei care trec acum pe la ei nu vor îndreptarea păcătosului, ci pedepsirea lui. Apostolul Matei nu s-a ruşinat de viaţa lui de vameş, şi în Evanghelie şi-a arătat toate păcatele sale, după cum scrie la Vieţile Sfinţilor. Tot aşa, vameşii noştri ar trebui să nu se ruşineze acum de faptele lor.

Poveşti cu vameşi sunt nenumărate, ca şi proverbe în legătură cu meseria lor. „Lupul paznic la oi”, „Nu poţi umbla cu miere fără să te mânjeşti” - însă în ritmul în care merg reţinerile şi arestările de la vămile României, cu câte 70 de acuzaţi luaţi pe sus deodată, în scurtă vreme ţara va rămâne cu graniţele nepăzite. Corupţia din vămi are două direcţii - pentru că sunt două puncte de control pe cele două graniţe. Cine îşi mai aminteşte de o poveste veche de vreo şase-şapte ani, când un reporter român, care investiga traficul din Vama Giurgiu, a fost turnat bulgarilor chiar de colegii români şi a stat multă vreme la închisoare în Bulgaria? În acest caz, vameşii români au fost trup şi suflet cu vameşii bulgari. Investigaţia de la Vama Albiţa va fi doar pe jumătate făcută, dacă nu va fi continuată şi pe celălalt mal. Doar contrabanda nu cădea din cer direct în birourile vameşilor români, ea trecea mai înainte şi prin faţa vameşilor moldoveni. Sau sârbi ori ucraineni, în funcţie de ce punct de trecere a frontierei vorbim.

Unii prieteni mă întreabă dacă sunt bune arestările de vameşi: oamenii câştigau şi ei un ban în dauna unor corporaţii gigantice, vămuiau în folos propriu veniturile unui stat în care averea obştească se scurge prin mii de găuri. Dar poate că este timpul să fie astupate unele dintre aceste găuri? Comentatorii de televiziune de la Bucureşti se întreabă de ce acum, de ce nu au fost făcute aceste investigaţii cu mai multă vreme în urmă. Nu cumva e un fel de heirupism înainte sau din cauza aderării la spaţiul Schengen? Din punctul meu de vedere, nu are nicio importanţă momentul, orice moment este bun pentru combaterea corupţiei, doar că ar fi bine ca acest proces să continue pe mai mulţi ani, acuzaţii să fie judecaţi şi condamnaţi în funcţie de vinile lor, astfel încât cei care vor prelua vămile să nu mai strângă banii cu găleata. Iar vameşii de azi şi de mâine nu au decât să citească Evanghelia înaintaşului lor Matei şi să urmeze cu stricteţe tot ce scrie acolo, pentru ca, pe viitor, să nu mai aibă de-a face cu investigatori sub acoperire sau cu procurorii.