Document inedit. In 1993, Patriarhul Teoctist a dat de pamant cu Moscova

adăugat 18 iunie 2009, 21:49, la Opinii / Editoriale

Recenta consfatuire panortodoxa de la Chambesy, din Elvetia, despre care relatam intr-un material alaturat, a dezbatut poate una dintre cele mai spinoase probleme care framanta si dezbina bisericile ortodoxe autocefale in prezent: controlul si autoritatea asupra structurilor organizate, care functioneaza in diaspora. Aceasta va fi una dintre cele mai aprige dispute despre care se spera ca va fi transata cu prilejul mult-asteptatului Mare Sinod Ortodox. De rezolvarea ei va depinde, fara indoiala, relatiile, dar si raporturile de forta dintre biserici, ierarhia si influenta in lumea ortodoxa.

In acest context, ni se pare potrivit a vorbi despre o scrisoare adresata de fericitul in adormire si vrednicul nostru de pomenire Patriarh Teoctist, omologului sau din Patriarhia Rusiei, in 1993, ca raspuns la atitudinea dura a Moscovei fata de proaspata reactivata Mitropolie a Basarabiei.

Lumea ortodoxa, unita in dogma, este, din nefericire, in unele cazuri, dezbinata in interese, unele dintre ele strict legate de controlul si exercitarea jurisdictiei asupra unor structuri bisericesti aflate, de cele mai multe ori, din motive istorice sau politice, pe teritoriul altor patriarhii. Asemenea conflicte exista spre exemplu, intre Patriarhia Ecumenica si Patriarhia Rusiei, intre Patriarhia de la Constantinopol si Grecia, intre aceeasi patriarhie si Muntele Athos sau intre Constantinopol si una dintre Bisericile din Ucraina. Este de notorietate de asemenea disputa dintre Patriarhia Rusiei si Patriarhia Romaniei pe problema Mitropoliei Basarabiei, dintre Patriarhia Rusiei si una dintre Bisericile ucrainene etc. Toate aceste conflicte trebuie discutate si rezolvate in cadrul Marelui Sinod Ortodox, cu mizele amintite ceva mai sus.

Nedreptatea, abuzul si silnicia nu pot crea drepturi

Revenind la scrisoarea pomenita, trebuie spus de la inceput ca ea are o importanta cruciala pentru evenimentele care aveau sa urmeze, in baza principiilor enuntate atunci sustinandu-se dupa aceea si reactivarea episcopiilor din Basarabia, act de curaj si dreptate criticat insa dur de mai multe biserici ortodoxe surori. Scrisoarea Patriarhului Teoctist catre Patriarhul Alexei al II-lea era de fapt un raspuns la o depesa a acestuia din urma in care binecuvantarea reactivarii Mitropoliei Basarabiei era taxata de partea rusa drept “ingerinta anticanonica in problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

Foarte ferm, Patriarhul Teoctist da o replica memorabila si curajoasa omologului sau amintindu-i, de la inceputul scrisorii, ca, “ in constiinta umanitatii, in general si mai ales la crestini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universala ca nedreptatea, abuzul si silnicia nu pot crea niciodata vreun drept. Acestea pot dura secole de-a randul, dar cand imprejurarile permit, dreptatea istorica impune repararea nedreptatii si restabilirea adevarului precum si a drepturilor ce decurg din aceasta restabilire. Conform acestui principiu, exercitarea jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra romanilor ortodocsi din Basarabia, intre 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept si abuziv din punct de vedere al realitatii istorice si a normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric.”

Pretentii moscovite de cotropitor, motivate secular-politic

Nu vom putea reproduce in intregime scrisoarea, retinand mai degraba din ea aspectele de atitudine si responsabilitate in baza carora s-a infaptuit marele act al reactivarii Mitropoliei Basarabiei. Dupa ce trece in revista toata situatia acestei mitropolii in contexul framantarilor istorice intinse pe durata a catorva secole, atitudinea antiromaneasca a actualului intaistatator al Bisericii Ortodoxe de la Chisinau, PS Vladimir, Patriarhul Teoctist desfiinteaza pur si simplu, argumentat, “canonicitatea” invocata de Patriarhul Alexei al II-lea. “Putem aprecia ca tocmai Biserica Ortodoxa Rusa, din cauza acestor imprejurari politice cunoscute, este aceea care a cotropit jurisdictional o mare parte din vechea Mitropolie a Moldovei... De aceea, pretentiile unei Patriarhii Ortodoxe, a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdictie peste ortodocsi de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice si nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual pastoral”, spune Patriarhul nostru. Scrisoarea de mare curaj se incheie cu exprimarea sperantei ca lucrurile vor fi lamurite si ca ele vor dovedi ca “in relatiile dintre doua Biserici surori nu trebuie sa domine considerentele vremelnice de pana acum, ci comuniunea frateasca a Sfintei noastre Ortodoxii”. Fie si numai din aceste scurte prezentari se poate aprecia cat de spinoase si greu de rezolvat vor fi asemenea probleme pentru care se tot pregatesc bisericile ortodoxe de aproape doua decenii.

Autor: Dumitru Manolache
Sursa: www.gardianul.ro