Un act de dreptate naţională, aşa trebuie considerată decizia, venită după 20 de ani, de înfiinţare a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin care se vor soluţiona rapid cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române pentru fraţii noştri ajunşi în iadul sovietic în urmă cu 65 de ani.
20 de ani, 20 de ani au fost necesari pentru a se demara un proces de minimă reparaţie istorică faţă de românii abandonaţi fără voia noastră în ghearele bolşevicilor şi, apoi, ale comuniştilor de la Chişinău şi ale extremiştilor de la Kiev, dirijaţi atent de la Moscova. Semnalul l-a dat Traian Băsescu, după ce a primit de la societatea civilă românească preocupată de soarta Basarabiei şi a Bucovinei un apel privind simplificarea procedurii recunoaşterii dreptului natural la cetăţenie română a celor deposedaţi abuziv de ea. Apelul a fost semnat, la solicitarea Civic Media şi a asociaţiilor foştilor deţinuţi politici, atât de personalităţi importante ale rezistenţei şi culturii române, cât şi de patrioţii români anticomunişti închişi 12 şi 15 ani la Tiraspol, Alexandru Leşco şi Tudor Popa. Anul trecut, la 14 aprilie, în plenul Parlamentului, preşedintele României a dat glas oficial proiectului, anunţând că va cere promovarea de către Guvern a unei Hotărâri de urgenţă în vederea oferirii cetăţeniei române pentru toţi basarabenii care solicită acest drept răpit prin efectele pactului Hitler-Stalin: „Cei care se consideră români vor fi sprijiniţi şi nu-i vom abandona pe cei care ne vorbesc limba, nu acceptăm ca generaţia tânără să nu aibă şansa accesului la cultura şi spiritualitatea românească, la afirmarea identităţii româneşti. La două decenii de la revoluţia anticomunistă din 1989, afirm valorile supreme ale acesteia: libertatea nu poate fi negociată, nu există justificare pentru înjosirea fiinţei umane în numele unei false raţiuni de stat şi de partid. Fac un apel către toate partidele şi toţi liderii de opinie să se alăture într-un moment al solidarităţii naţionale cu basarabenii. Avem o datorie morală, legală faţă de românii din Basarabia“.
Înaintea adresării din Parlamentul României, bătrânii foşti deţinuţi politic, în frunte cu Părintele Justin Pârvu, urmaţi de reprezentanţii generaţiei anticomuniste de la 1989, i-au cerut public preşedintelui să-i salveze pe tinerii basarabeni oferindu-le în regim de urgenţă cetăţenia română. Semnatarii îşi ofereau chiar propria cetăţenie, dacă nu se găsea altă soluţie: „Vă rugăm să acordaţi o şansă acestei generaţii, oferiţi-le dreptul la care râvnesc, dreptul opţiunii la identitatea românească. Aceşti tineri de la Chişinău, prigoniţi de regim, trebuie ajutaţi şi singura protecţie care le poate fi oferită şi la care au dreptul de altfel, este cetăţenia, în regim de urgenţă, la care au dreptul oricum, deoarece majoritatea celor patru milioane de basarabeni sunt români din cei mai curaţi, neaoşi, un adevărat tezaur uman românesc. Ca şef al statului român sunteţi direct responsabil de strategia de protejare şi afirmare a identităţii româneşti, la protejarea congenerilor şi etnicilor români, oriunde s-ar afla aceştia“.
Procesul de redobândire a cetăţeniei române a fost blocat din 2002 de către guvernarea PSD şi aşa a rămas până de curând. Înfiinţarea Autorităţii, anunţată de Băsescu şi la deplasarea sa excepţională peste Prut, în cel de-al doilea stat românesc, este începutul mult-aşteptat al restabilirii normalităţii în spaţiul etnografic românesc. Cu siguranţă, piedici majore externe vor fi puse de autorităţile extremiste de la Kiev sau de către pionii Moscovei, oriunde s-ar afla ei. Primele reacţii din partea duşmanilor din interior ai României s-au şi auzit. Gyorgy Frundo, acelaşi tovarăş anti-român care s-a opus în Senat acordării patrioţilor de la Tiraspol a statutului firesc de eroi ai României, astăzi afirmă că acordarea cetăţeniei românilor din fosta URSS trebuie împiedicată pentru că este în folosul... Rusiei. Sunt convins că, dacă trăia în urmă cu 65 de ani, ar fi spus că deposedarea românilor de dreptul lor natural este, evident, tot în folosul Rusiei, aplaudând cu fervoare decizia tătukului Stalin. Oare cam ce le-ar trebui autorităţilor române ca să observe câţi cetăţeni ai României aflaţi în funcţii importante ale statului acţionează împotriva ţării şi a fiinţei naţionale? Sau, în ciuda numărului şi a fondurilor uriaşe ale celor care trebuie să apere Constituţia, trădarea de ţară nu se mai pedepseşte şi trebuie să ne mulţumim doar cu pedepsirea lor la Judecata de Apoi?