-Președintele meu nu e Timofti, ci e Putin, îi zise Elena Valetinovna lui Piotr Petrovici, în timp ce ambii treceau printre corturi. Printre corturile roșii, ridicate de tovarășii lor de-o viață pe trotuarul din fața Parlamentului.

-Și al meu e la fel, îi zise Piotr Petrovici. Nici eu nu-l recunosc pe Timofti. Președintele meu, singurul președinte pe care-l recunosc, este Vladimir Vladimirovici Putin.

-De-ai ști Piotr Petrovici cât de tare îl urăsc pe președintele ăsta de paie, pe Timofti. Și cât de tare îmi doresc să-l dăm mai repede jos și să-l alegem în loc pe Vladimir Putin.

-Dar crezi că acest lucru ar fi posibil? o întrebă Piotr Petrovici în timp ce se salutau cu pensionarii care treceau pe lângă ei cu gamelele aburinde.

-Ce ne dau azi? O întrebă Elena Valentinovna pe Ecaterina Mihailovna.

-Hrișcă și cârnăciori.

-Cu sos?

-Da, desigur. Și doar atât?

- Nu, și câteo chiflă cu magiun și ceai.

-Minunat.

-Nu mi-ai răspuns la întrebare, Elena Valentinovna.

-Da, și de ce nu ar fi posibil? Eu i-am propus lui Igor Nicolaevici Dodon și el m-a asigurat că anume candidatura lui Vladimir Putin o s-o înainteze pentru funcția de președinte.

-Da, ăla odată președinte. Bărbat adevărat. Știe să vorbească. E energic. Nu ca mototolul ăsta de Timofti. Și nici nu vrea unirea cu România.

-Cum să vrea unirea cu România, Piotr Petrovici, odată ce e rus?

-Ce bine ar fi ca moldovenii să-l aleagă pe Vladimir Putin în fruntea țării noastre, îi mai spuse Elena Valentinovna și luă o gamelă goală de pe masa și i-o întinse unui tip îmbrăcat în haine militare. Acela i-o umplu cu hrișcă și cu un cârnăcior și i-o întinse. Îi umplu și lui Piotr Petrovici gamela cu hrișcă și un cârnăcior și i-o întinse. Cei doi bătrâni s-au retras la gura unui cort și au început să molfăie. Pe lângă ei trecu un bătrânel, cu pieptul plin de medalii, bocănind cu o cârjă în asfalt.

-Ăsta vine doar să mănânce și pe urmă pleacă acasă. Nu are obraz. Să stea și el alături de noi de dimineață până seara. Dar așa. Vine, mănâncă și pleacă.  Eu i-am zis lui Igor Nicolaevici să nu-I ma idea de mâncare dacă nu stă toată ziua cu noi, dar îi dă. Cu unii ca el, cum să-l mai dai jos pe Timofti?

Piotr Petrovici își goli gamela și mersi la toaletă, lăsând-o singur pe Elena Valentinovna. Pereții exterior ai toaletei erau împodobiți cu inscripțiile jos alianța. Iar cei interiori cu pozele lui Timofti și ai liderilor alianței. Și asta tare îl mai bucură. Ieși din toaletă și o găsi pe Elena Valentinovna strigând Jos Timofti. Toți în jurul ei strigau jos Timofti.

Au strigat până s-a făcut seară. Și atunci au intrat într-un cort unde au primit fiecare dintre ei câteo sută de lei.

O sută de lei pentru că au strigat Jos Timofti. Un președinte pe care ei nu-l recunoșteau ca președinte pentru că preșțedintele pe care ei îl ascultau și și-l doreau în fruntea Moldovei era și este Vladimir Vladimorovici Putin. Dar pentru că au strigat Jos Timofti au primit câteo sută de lei. În timp ce părăseau orășelul de corturi, s-au interesat ce o să le pregătească de mâncare mâine și tare s-au mai bucurat când au aflat că vor mânca sarmale în frunze de varză și soleancă.  Abia mai așteptau să vină ziua de mâine.