Lansată în prezenţa Ambasadorului Rus Valeri Kuzmin, binecuvântată de episcopul de Bălţi al Bisericii Ortodoxe Ruse, iniţiativa de organizare a unui referendum privind aderarea RM la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, nu a provocat „valuri” mediatice. Nici politicienii, nici comentatorii politici nu au reacţionat la ceea ce s-a dorit a fi un „eveniment singular”, care, în opinia lui Kuzmin, „va intra în istoria RM”.

Societatea obosită

Societatea moldovenească pare atât de obosită de atât de lunga aşteptare a alegerii preşedintelui RM, încât rămâne insensibilă la încercările partidelor de a-i capta atenţia. Liderul aşa-zisului CACD, care se grozăvea că va aduna, ca pe timpuri, mase de oameni în centrul Chişinăului s-a văzut nevoit să se retragă decepţionat, pretextând că guvernarea ar pregăti nu se ştie ce acţiuni provocatoare împotriva sa. De ce să pregătească dacă se vedea de la o poştă că CACD-ul „moare” de la sine, se născuse, de fapt, mort. Nici măcar PCRM nu se mai poate face ascultat, prezenţa la mitingurile sale e tot mai puţin numeroasă, şi nu se mai poate da vina pe ger şi vreme urâtă.

„Epidemie” plebiscitară?

Dar mâine lucrurile se pot schimba. De aceea, ar fi cazul să vedem ce vor „autorii” referendumului cu adevărat, cu ce se poate solda încercarea lor disperată de a-şi face loc, cu orice preţ, în centrul scenei politice din RM. După referendumul leton, referendumul moldovenesc... Cât de întâmplător este acest început de „epidemie” plebiscitară? Cum se corelează această acţiune cu „revenirea lui Putin” şi dorinţa necamuflată a Kremlinului ca hotarele Uniunii Vamale să coincidă cu hotarele fostei URSS? E greu de crezut că prezenţa ambasadorului rus la eveniment a fost doar un gest personal, o trântire de uşă, cu ocazia încheierii mandatului său în RM. Cât e de real şi care pot fi efectele „colaterale” ale unui asemenea referendum?

Cum stăm cu suveranitatea

Din declaraţiile liderilor PSD, lucrurile par foarte simple: timp de 2-3 luni se colectează 200 mii de semnături, iar pe 18 noiembrie se organizează un referendum asupra unui proiect de lege privind aderarea RM la sus-numita uniune vamală, care proiect devine lege dacă majoritatea alegătorilor spune da. Fiindcă a colecta semnături nu e o problemă pentru oamenii cu bani în RM, să ne oprim asupra celorlalte etape.

Făcând abstracţie de faptul că data unui referendum este stabilită nu de iniţiatori, ci de parlament, observăm că legislatorii nu pot opri acest proces. Conform Codului Electoral, în termen de 6 luni de la primirea propunerilor de iniţiere a referendumului, Parlamentul adoptă una din următoarele hotărâri: „despre declararea referendumului, care se va desfăşura peste cel puţin 60 de zile de la adoptarea hotărârii” sau „despre soluţionarea problemelor, preconizate a fi supuse referendumului, fără efectuarea ulterioară a acestuia”. Cu alte cuvinte, PSD-ului îi va rămâne să asigure un minim de participare, care diferă în funcţie de caracterul chestiunii formulate, la care trebuie să răspundă alegătorii. Dacă legea privind aderarea la Uniunea Vamală nu afectează „caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului”, pragul de participare e de 1/3 din alegătorii înscrişi în liste. Dacă afectează, atunci e nevoie de votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

Referendumul nu e o certitudine

Social-democraţii ignoră cu bună ştiinţă acest aspect important. O uniune vamală înseamnă un teritoriu vamal comun, tarife şi, prin urmare, instituţii vamale comune. În mod evident, RM va trebui să transfere o parte din suveranitatea sa către organul coordonator al acestei uniuni vamale. (De fapt, referendumul ar fi obligatoriu în această chestiune, chiar dacă s-ar găsi un număr suficient de deputaţi care să voteze un asemenea proiect de lege în parlament. Şi viitoarea aderare la Uniunea Europeană nu se va putea face decât prin referendum.) Prin urmare, cu o aderenţă care trebuie să se ridice la peste 50 la sută din alegătorii înscrişi în listele electorale, referendumul în cauză nu mai pare o certitudine.

Un efect destabilizator

Oricum, efectul său destabilizator este inevitabil. Acesta poate fi şi mai mare dacă PCRM va adera la acţiunile social-democraţilor. Ceea ce nu este exclus, dacă va fi ales preşedintele şi va dispărea pericolul alegerilor anticipate. Fiindcă veni vorba, alianţa trebuie să anticipeze şi să fie pregătită pentru o serie de acţiuni antieuropene, proruseşti, care, dacă nu vor reuşi, vor destabiliza mereu situaţia şi vor îngreuna mersul reformelor. De aceea, pe lângă o bună funcţionare a Alianţei, se cere o revenire asupra chestiunii votului prin corespondenţă, pentru a oferi posibilitatea ca moldovenii plecaţi în Europa să participe la procesul electoral din RM.

Să nu ne jucăm cu focul

Intrând în Uniunea Vamală a lui Putin, RM ar pierde imediat privilegiile comerciale oferite de UE, căci, prin piaţa RM, privilegiile respective ar fi transmise ilegal către cele trei ţări care constituie uniunea vamală. Nu întâmplător Bruxelles-ul a avertizat Chişinăul să nu se joace cu focul. Nu Rusia, UE este de la un timp principalul partener comercial al RM.