Esecul monopolului Kremlinului

adăugat 04 martie 2009, 09:15, la Opinii / Editoriale

Din momentul venirii sale la putere in urma cu zece ani, regimul de la Kremlin s-a sprijinit pe doi piloni: fortele de securitate si exporturile energetice. Prin reprimarea rivalilor interni si punand stapanire pe bunurile lor, regimul a creat un monopol dual. Redistribuirea unora dintre profiturile din preturile ridicate ale energiei a permis regimului sa imbunatateasca standardele de viata si sa se faca popular in randul oamenilor obisnuiti. Iar rezolvarea problemelor interne prin intermediul folosirii disproportionate a fortei a redat puterea oamenilor din fostul KGB.

PAnA de curAnd, aceasta combinatie de beneficii si constrangeri a functonat din plin. Absenta virtuala a protestelor populare din Rusia in timpul regimului Putin pare surprinzatoare. Dar nu este nicio greseala daca spunem ca popularitatea crescanda a lui Putin nu s-a bazat pe vigoarea, umorul si pe aura sa de mister, ci pe salariile si creditele pe care rusii nu le-am avut niciodata inainte. Si, cata vreme preturile petrolului au urcat mai rapid decat salariile rusilor, cei aflati la putere au avut parte de halci mari din profit.
Acum, zilele fericite dintre Kremlin si rusii obisnuiti s-au sfarsit. Cativa politicieni rusi au sperat ca preturile la petrol si gaze se vor prabusi, asa cum s-a si intamplat. Nu stim ce va fi pe viitor. Daca preturile vor da inapoi, Putin si oamenii sai se vor autoglorifica pentru intelepciunea pe care au avut-o. Daca insa preturile raman pe loc, sistemul lui Putin este condamnat la esec.

Nu este o coincidenTA faptul ca presedintii dezastruosi George W. Bush si Putin au fost contemporani. In cresterea preturilor la energie, Bush a fost cel mai mare aliat al lui Putin, liderul rus returnandu-i favorul prin concentrarea Rusiei pe problemele multiple ale "terorismului". (...)

Din epoca sovieticA, Kremlinul a afisat prudenta fata de administratiile democrate din Statele Unite. John F. Kennedy a refuzat sa tolereze prezenta militara sovietica din Cuba. Jimmy Carter a boicotat Jocurile Olimpice de la Moscova. Clinton a condus cu succes operatiunea impotriva Serbiei lui Slobodan Milosevici, cel mai bun aliat al Kremlinului din Europa. Iar triumful lui Obama a anuntat caderea preturilor petrolului.(...)

Americanii compara criza actuala cu Marea Depresie; rusii o compara insa cu criza din 1998, care este mult mai recenta in memoria colectiva. In 1998, intreaga lume, care se bucura de prosperitate globala, privea la Rusia cu compasiune. Si acum lucrurile ar putea sa fie la fel.

In 1998, rusii nu considerau inca masinile de import, turismul peste granita, si alte avantaje ale clasei de mijloc drept ceva absolut normal. Clasa conducatoare de la Kremlin era pestrita si implicata in conflicte, dar raspunsul sau la criza economica a fost efectiv si chiar creativ. In acest moment, clasa conducatoare este uniforma, unanima, si cel mai posibil incapabila pentru orice revizuire serioasa a politicii.

Cu toate cA nivelul actual de antiamericanism din presa oficiala din Rusia este nemaiintalnit, regimul este mai ingrijorat de probleme interne. In timpul actualei crize financiare, care a lovit Rusia imediat dupa razboiul cu Georgia din august 2008, Kremlinul si Duma au adoptat o serie de legi si ordine care au transformat autoritarismul lui Putin intr-o dictatura. Partidele de opozitie au devenit neglijabile. Afacerile oligarhilor au fost, in mare parte, nationalizate. Durata mandatului prezidential a fost prelungita.(...)

Ceea ce se va transforma in stire vor fi protestele de masa de felul celor pe care le-am vazut recent in Ucraina, Thailanda sau Grecia. Poate monopolul dual al lui Putin sa supravietuiasca? Poate, dar doar daca risca o schimbare profunda, o noua perestroika nu doar o simpla imbunatatire. Dar este mai sigur ca regimul este prea rigid si prea obtuz pentru a actiona.

Alexander Etkind este profesor de literatura rusa la Cambridge
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org

Autor: Alexander Etkind
Sursa: www.ziua.net