După ce s-a desprins de Republica Moldova, la începutul anilor '90, politica oficială a "Republicii Transnistrene" a fost că vrea să fie recunoscută ca ţară independentă şi apoi să devină parte a Rusiei. Cei 20 de ani de regim Smirnov şi-au pus amprenta asupra modului în care transnistrenii privesc Occidentul, ei considerând Uniunea Europeană drept un inamic, deşi nu ştiu nimic despre ea, comentează EUobserver, citat de Newsin.

Cei circa 350.000 de locuitori ai regiunii Transnistria, fieful privat al unui om de afaceri rus aflat la marginea Europei de Est, vor să se alipească Rusiei, în pofida faptului că de cealaltă parte a graniţei neoficiale cu Republica Moldova eurooptimismul ia amploare.

După ce s-a desprins de Republica Moldova, la începutul anilor '90, politica oficială a "Republicii Transnistrene" a fost că vrea să fie recunoscută ca ţară independentă şi apoi să devină parte a Rusiei.

Revoltele de la Chişinău, din aprilie 2009, care au permis ca premierul liberal Vlad Filat şi Alianţa sa pentru Integrare Europeană să preia puterea de la Partidul Comuniştilor, au dat un impuls ţării pentru a se apropia de UE şi au alimentat optimismul tinerilor, jurnaliştilor şi antreprenorilor în legătură cu viitorul ţării.

Schimbările din Republica Moldova nu au avut, însă, aproape niciun impact asupra Transnistriei, oamenii obişnuiţi din regiune, precum şi elita politică, bazându-se încă pe Rusia pentru bunăstare.

Status quoul, care include prezenţa a circa 1.300 de militari ruşi în regiune, reprezintă un obstacol important în calea eforturile de integrare în UE ale Republicii Moldova şi Ucraina. Între timp, compania rusă Gazprom oferă Transnistriei gratuit gaz în valoare de circa două miliarde de dolari anual. Regiunea este chiar mai săracă decât Republica Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, dar populaţia dispune de gaz mai ieftin şi de pensii mai mari decât moldovenii.

Un fostul oficial din Ministerul de Externe tranistrean, Serghei Şirokov, care conduce în prezent un ONG semiindependent, Mediator, a declarat pentru EUobserver că alipirea de Rusia este înrădăcinată în minţile şi sufletul locuitorilor din Transnistria. "Memoria istorică are, cumva, un impact asupra modului în care se dezvoltă regiunea", a spus el. "Transnistria a fost întotdeauna sub conducerea Rusiei şi acest fapt istoric important are un impact asupra situaţiei din prezent", a afirmat el.

Simbolurile epocii sovietice de pe principala stradă din Tiraspol, inclusiv o statuie mare a lui Lenin, nu sunt privite drept un semn al oprimării ruse, a adăugat Şirokov. "Eu sunt un copil al Uniunii Sovietice, deşi nu era democratică, eu îi respect simbolurile. Acesta nu sunt simboluri ale stalinismului, sunt simboluri ale unei ţări care a existat înainte de Stalin şi după Stalin, acestea sunt simboluri care reprezintă viaţa părinţilor şi bunicilor mei. Pentru ei, este toată viaţa lor", a subliniat ei.

Liderul transnistrean, Igor Smirnov, un fost locotenent sovietic devenit director de fabrică, a venit la Tiraspol în 1987 şi, câţiva ani mai târziu, a condus regiunea în războiul prin care s-a separat de Republica Moldova, la rândul său o fostă republică sovietică.

Politicianul în vârstă de 70 de ani, născut în Siberia, trăieşte în prezent în interiorul graniţelor militarizate cu Republica Moldova şi Ucraina. Îi place să înoate dimineaţa, să vâneze şi să conducă repede în maşina sa. Compania sa, Sheriff, controlează aproape toată activitatea economică din Transnistria, inclusiv supermarketuri, televiziunea, internetul şi clubul de fotbal local. Şeful serviciilor sale de informaţii, fostul şef al poliţiei sovietice din letonia, Vladimir Antufeiev, înăbuşă orice opoziţie.

Ataşamentul transnistrenilor faţă de Rusia nu este afectat de faptul că Kremlinul refuză să recunoască independenţa ţării sau alipirea sa.

Comentând pe tema mentalităţii transnistrene, Victoria Boian, care lucrează cu studenţi pentru Asociaţia de politică externă, un ONG moldovean, spune că cele două decenii de rgim Smirnov îşi arată roadele. "Au devenit zombi. Tot ce vor este să lucreze la Sheriff. Nici nu vor să ştie ce se întâmplă în R.Moldova", spune ea.

Gregori Volovei, jurnalist independent care locuieşte în oraşul transnistrean Bender, subliniază influenţa maşinii de propagandă anti-UE. "Presa oficială arată Transnistria ca un fel de fortăreaţă: o fortăreaţă menită să apere Rusia, să apere în faţa unei preluări a R. Moldova de către România. Când oamenii se gândesc la Occident, ei se gândesc la România şi la extinderea teritoriilor UE ca loc în care americanii îşi pot aşeza rachetele", explică el.

Întrebat dacă există vreo şansă pentru o revoluţie în Transnistria după modelul celei din R.Moldova, el spune: "Nu. Nu....Smirnov este ca Fidel Castro. A fost la putere mai mult decât Vladimir Voronin şi probabil va sta la putere mai mult decât Vladimir Putin". El adaugă că UE şi R. Moldova nu fac suficiente lucru pentru a-şi spori vizibilitatea.

"UE nu face nimic pentru a deveni plăcută aici", subliniază el, notând că şi microproiectele, ca unul susţinut de UE pentru îngrijirea câinilor vagabonzi din Bender, ar putea face o diferenţă. "Postul meu de radio este singurul care difuzează cântece moldoveneşi în Trasnistria. Asta înseamnă oare că îmi pasă mai mult de ajungerea la un soi de înţelegere, decât guvernul din R. Moldova?", întreabă Volovei.

Fostul oficial al lui Smirnov, Şirokov, vorbeşte şi el despre modul de gîndire al Tiraspolului asupra relaţiilor cu UE. El spune că este unul dintre cei "cinci sau zece" oameni din Transnistria care înţeleg cum funcţionează UE sau care au auzit de şefa diplomaţiei UE, Catherine Ashton. El notează că Tiraspol vrea legături economice mai bune cu Uniunea, dar politicile UE tratează R.Moldova şi Transnistria ca o singură entitate, ignorând realitatea statului de facto.

Ca o notă mai sumbră, el spune că Transnistria consideră UE o ameninţare la adresa securităţii. "Oamenii înţeleg că UE şi Rusia sunt în competiţie aici, deci, dacă alegi Rusia ca partener strategic, atunci percepi UE ca o ameninţare", subliniază fostul oficial.

Cu privire la relaţiile cu Rusia, el spune că Transnistria "este mică şi slabă", în timp ce Rusia "este o ţară mare, cu propriile probleme", ceea ce înseamnă că interesele Transnistriei nu sunt o prioritate pentru Moscova. Întrebat dacă lui Smirnov îi pasă de binele poporului său, el declară că numai forţa nu l-ar putea ţine la putere. "Nu are de ales. Trăieşte aici. Avem multe probleme, iar oamenii înţeleg. Avem nevoie de reforme în sistemul politic şi economic. Da, autorităţile pot construi un gard în jurul lor, dar, dacă fac asta, vor cădea", conchide el.