La fiecare patru ani, sistemul de autoguvernări minoritare din Ungaria provoacă noi şi noi situaţii aberante, dar în această toamnă chiar că s-a ajuns la culmea absurdului. De 12 ani, pe baza mult-lăudatei Legi a Minorităţilor, persoane de orice neam (se citeşte: ţigani şi maghiari, unii originari din România alţii de aici, din ţară) îşi permit să candideze la alegerile minoritare româneşti, înfiinţează reprezentanţe locale româneşti, fără să aibă vreo legătură cu comunitatea românească de aici, fără să aibă habar de limba, cultura, tradiţiile româneşti.

Dacă până acum procentul autoguvernărilor pseudo-româneşti a fost cam de 30%, în această toamnă se prevede că acest număr va depăşi 50%. O situaţie foarte jenantă pentru toată lumea. Atât pentru guvernele de la Bucureşti şi din Budapesta, cât în primul şi în primul rând pentru naţionalitatea românească din Ungaria.

Comunitatea noastră trăieşte deja de mult prea mult timp o ruşine colectivă. Vinovaţi pentru acest lucru nu sunt doar autorităţile maghiare care nu introduc în lege acel filtru care ar stopa etnobiznisul, ci în cea mai mare măsură sunt de condamnat acele persoane, care se consideră membri ai comunităţii noastre, dar permit, ba mai mult încurajează intrarea neromânilor în autoguvernări. Intelectualitatea românească din Ungaria solicită de mult timp rezolvarea acestei probleme, dar din păcate la Budapesta dau numai de surzi. Sau, în cel mai bun caz de oficialităţi care dau din cap aprobând că înţeleg problema, promiţând că vor face cumva să îndrepte acest lucru, dar până la urmă nu se întâmplă nimic. A trecut mai bine de un an de când fostul preşedinte al Republicii Ungare i-a promis preşedintelui României că va desfiinţa etnobiznisul. Astfel de promisiuni au făcut deja cu duiumul şi alţii: preşedinte de parlament, premieri, miniştri etc. Rezultat? Zero!!!

Între timp s-a schimbat guvernul, s-a schimbat premierul şi preşedintele, dar problema tot nu s-a rezolvat. Însă luni, în prima zi de lucru din această sesiune de toamnă a Parlamentului de la Budapesta s-a întâmplat ceva cutremurător, ceva de necrezut: un deputat al partidului de extrema dreaptă Jobbik a cerut în gură mare, dar cu argumente solide şi convingătoare, desfiinţarea etnobiznisului şi anularea alegerilor de autoguvernări minoritare româneşti în unele localităţi din judeţul Borsod-Abaúj-Zemplén, aflat în nordul Ungariei. Deputatul parlamentar a prezentat exemplul unei persoane, pe nume Orgona Győző, care în 1998 a fost candidat ţigan, în 2002 a fost croat, în 2006 din nou ţigan, actualmente chiar preşedintele Autoguvernării Ţigăneşti din comuna Szalonna, iar la alegerile din 3 octombrie anul curent candidează ca... român!!! O persoană care din patru în patru ani îşi schimbă identitatea după voia lui şi după interesele sale. Şi cazul nu este unic.

Ca să se înţeleagă şi la Bucureşti: imaginaţi-vă că, de exemplu, Markó Béla un ciclu electoral este ungur, apoi este bulgar, apoi un alt ciclu este iar ungur, după aceea este turc sau croat sau orice. După propria lui voie. Şi degeaba ar protesta oricine, dreptul lui individual ar fi deasupra dreptului comunităţii. Exact asta face în Ungaria Orgona Győző şi alte persoane asemănătoare lui. Deci, domnilor de la Bucureşti, acum se înţelege?

Trăim o ruşine colectivă. Ne este ruşine că un deputat de extrema dreaptă ungurească sare în ajutorul minorităţii noastre. Şi ne este ruşine că de atâţia ani se mătură sub covor această problemă, prefăcându-ne că nu este chiar atât de gravă. Ba este. E foarte-foarte gravă. Efectul se va vedea numai la anul. La recensământ.