Trebuie spus că modelul german de federalizare nu prea poate fi aplicat la Chişinău, asta după ce în cursul acestei săptămâni s-au înmulţit ştirile cu privire la iniţiativele diplomatice germane care au în vedere rezolvarea conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova. Se dezvăluie astfel o translatare a planului Kozak de la Moscova la Berlin.

Modelul federalist german este des invocat ori de câte ori se pune problema unei federalizări în estul Europei. Însă aproape niciodată nu se ţine seama de istoria acestui model federalist, cum s-a ajuns la actuala organizare administrativă şi la actuala constituţie de la Berlin. Germania nu a existat multă vreme ca stat, ci doar ca idee.

Actualul spaţiu german a făcut parte în Evul Mediu din Sfântul Imperiu Roman de Neam German – o confederaţie de state mai mici sau mai mari în care împăratul era ales de principi electori. Secolul al XVIII-lea a adus în prim-plan două state puternice: Prusia şi Casa de Habsburg, fiecare dintre ele încercând să-şi impună dominaţia asupra întregului spaţiu al Sfântului Imperiu.

Războaiele napoleoniene au dizolvat acest Imperiu, pe termen lung împingând Imperiul Habsburgic către est şi permiţând extinderea treptată a Prusiei în centrul Europei. Revoluţia de la 1848 s-a desfăşurat în spaţiul german sub imnul „Deutschland über alles” - „Germania deasupra tuturor”. Sensul acestei expresii nu era de dominaţie a vecinilor, ci de punere a ideii unei Germanii unitare deasupra puzderiei de state germane existente.

Unificarea acestor state s-a produs în timpul cancelarului prusac Otto Bismarck, prin războaie sau negocieri – iar în anul 1871 când a fost proclamat Imperiul German în componenţa sa intrau 26 de state şi teritorii. Erau printre acestea patru regate (Prusia, Bavaria, Saxonia şi Württemberg), şase mari ducate, cinci ducate, şapte principate şi trei oraşe libere. După Primul Război Mondial a fost păstrată această organizare federală şi puţini ştiu că şi în timpul lui Hitler existau ministere separate în multe dintre aceste state. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus actuala organizare federală şi Constituţie a Germaniei. Însă au existat şi planuri care vizau o anihilare totală a spaţiului german, cum a fost memorandumul Morgenthau din septembrie 1944.

Acest plan viza punerea sub control internaţional a regiunii industriale Ruhr ca o zonă tampon între Franţa şi Germania şi împărţirea restului teritoriu german în două state.
In zonele de ocupaţie americană, britanică şi franceză Germania a fost împărţită în landuri care coincideau în mare măsură cu fostele state ale Imperiului German - dacă nu ca teritoriu, atunci ca denumire. Constituţia şi sistemul electoral german au fost alcătuite astfel încât să fie eliminată orice posibilitate de apariţie a unei noi dictaturi totalitare. Sistemul federal german are o istorie veche şi se bazează pe existenţa îndelungată în timp a unor zone economice şi de tradiţie. Istoria Republicii Moldova este total diferită şi nu conţine germenii unui stat federal. În plus, fiecare din landurile constitutive ale Germaniei de azi au teritorii şi populaţii duble sau triple faţă de Republica Moldova. Federalizarea Republicii Moldova conform planului Kozak - fie că vine de la Moscova, fie că vine de la Berlin -, are în realitate raţiuni geopolitice, nicidecum administrative.