Fenomenul Traian Băsescu pentru basarabeni
adăugat 17 august 2009, 08:11, la Opinii / Editoriale
Recomandări şi sugestii adresate ziaristului Sorin Roşca Stănescu, purtător al unor viruşi sofisticaţi în explicarea ideilor şi valorilor de politică externă.Președintele Traian Băsescu este iubit în Basarabia! Iar mass-media basarabeană l-a caracterizat şi etichetat ca fiind ”Preşedintele Românilor de Pretutindeni”. Nici un preşedinte al României nu a beneficiat de o atare admiraţie din partea basarabenilor cum o are Traian Băsescu. Să recunoaştem, Traian Băsescu a fost cel mai aclamat președinte român la Chișinău, dintre toţi președinții români post-decembriști. Orice s-ar spune, dar Băsescu rămâne un vector românesc în Basarabia!
Cu regret constat că Sorin Roșca Stănescu a inițiat în paginile ziarului ZIUA o amplă campanie de denigrare şi defăimare a şefului statului român. Că Traian Băsescu a devenit o ţintă a unui anume pretins ”formator de opnie”. Şi e de înţeles, alegerile prezidențiale din România se apropie vertiginos. Mai ales că, Roşca Stănescu s-a pliat după moda timpului și a cochetat cu toate majoritatea liderilor politici de la care și-a tras ceva dividente, vorba unui prieten din presa olandeză...
Dar şi datorită faptului că Sorin Roşca Stănescu nu a coborât din barca unui ”păpuşar-sforar” din politica românească care tinde să impună regulile sale în politichia mediatică de la Bucureşti.
Prin urmare, Trăian Băsescu este pus în lumina unui rug, care trebuie devorat de limbile năpraznice avid de usturătoare ale unui Minotaur nesăţios. ”Băsescu a trădat Moldova” ne spune Stănescu. Acesta ar fi încăput într-o ”capcană rusească” şi l-ar fi sprijinit pe Voronin în alegerile din anul 2005. Un fals grosolan. De altfel, toată construcţia de prezentare de către Roşca- Stănescu a efectului Băsescu în politica externă suferă în inadvertenţe şi logică elementară, fiind asamblată între evenimente, decizii şi consecinţe departe de realitatea care a existat.
Nici un politician român nu dispune de un credit mai mare şi mai consistent decât Traian Băsescu în Basarabia. Culmea ridicolului este că Sorin Roşca Stănescu operează cu informaţiile din istorie, încorsetând-ne în alt spaţiu şi în alt timp, interpretându-le conform propriei imaginaţii.
De ce este Traian Băsescu este huiduit şi în Republica Moldova, se întreabă distinsul publicist de la București? Pentru că, tot el răspunde, Traian Băsescu este responsabil atât pentru instalarea lui Vladimir Voronin, în anul 2005, în funcția de preşedinte, cât şi ”pentru deteriorarea gravă a relaţiilor României cu Chișinaul”.
Şi ca să facem o excursie imaginară în anul 2005, mai responsabil de Băsescu pentru instalarea lui Voronin se fac factorii decizionali din Apus, partenerii acestora din Est- cei de la Kiev şi Tbilisi-cu care Chișinăul constituiau o organizaţie regională GUAM, care avea tendinţe de stopare a influenţei ruseşti în spaţiul post-sovietic.
Este adevărat, regimul Voronin a creat suferințe cetăţenilor Republicii Moldova şi a umilit fără precedent factorul românesc din Basarabia. Şi aici se impune o întrebare, oare, Traian Băsescu a iniţiat campanii contra diplomaţiei româneşti, împotriva bisericii româneşti din teritoriu, a instituit vize la Prut, a strangulat libertatea presei şi iniţiativa economică, a pledat pentru o teorie identitară parşivă şi anormală.
Toate vorbele spuse la adresa șefului statului român îţi crează un gust amar faţă de unii colegi din presă. Te întrebi, dacă au o noimă de logică aceste reverberbaţii intelectualiceşti sau chiar doar la atâta îi duc capul pe unii...
Despre politică externă, axe şi modele
Nu vreau să cred că formatorul de opinie de la ZIUA ne întoarce în istorie în momentul când precizează că: ” În loc să devenim – așa cum ne-a sugerat destul de transparent preşedintele Clinton, la Bucureşti - o punte între Rusia şi Uniunea Europeană, noi am ajuns un ghimpe şi în ochii unora și în ochii altora”. Dacă ar fi să ne ghidăm după logica fecundului editorialist, însăşi aderarea noastră la NATO şi UE ar fi o ”capcană rusească”, pentru că ne-am îndepărtat de la sugestia făcută de Clinton pentru România la sfârşitul mileniului precedent. Atenţie, domnule Roşca-Stănescu, dacă ne făceam ” o punte între Rusia şi Uniunea Europeană” nu mai trebuia să fim parte integrantă în NATO şi UE. Trebuia să fim un soi de Republica Moldova, fără ”umbrelă de securitate” şi o ţară fără europarlamentari şi fonduri de absorbţie comunitare. Mai departe, el recunoaşte, într-un fel perfid, că: ”... în plus, am avut şi şansa că atât NATO, cât şi Uniunea Europeană au fost convinse de predecesorii lui Traian Băsescu că România merita să fie integrată în acest sistem de alianţe politice, economice şi militare”.
Este adevărat că Traian Băsescu a construit o ”axă Washington - Londra – Bucureşti. Consider că priorităţile de politică externă, asumate de preşedintele Băsescu, au fost dintre cele mai raţionale care au existat în materie de politică externă românească post-decembristă.
Este curios cum se modifică abordările de la o zi la alta, de la un moment la altul, iar acest fapt este desemnat a fi caracterizat ca fiind o optică oportunistă. Ca să nu mai reclamăm umilința la care au fost supuse statele din fostul lagăr socialist, dar și cele din UE de către ”ţarul rus” Putin numai din perspectiva şantajului energetic.
Roşca- Stănescu face o eroare gravă atunci când afirmă că şeful statului român ar încerca să-l imite pe Putin. În lumea asta existe modele şi caricaturi. Şi cum Voronin a devenit o caricatură a ”modelului Putin”, Traian Băsescu este un model distinct de ceea ce reprezintă actualul premier rus. Băsescu nu a copiat modelul Putin. Nu avea cum. A face declarații tari la adresa unor lideri politici nu însemană automat să imiţi un singur model, fie el şi oriental. Nici Bush, nici Sarkozy nu au copiat modelul Putin, pentru că un şef de stat, din orice ţară n-ar fi, ia atitudini determinate de conjunctura naţională şi internaţională, de interesele naţionale şi cele asociative, şi acestea nu întotdeauna sunt şi pacifiste în vorbe şi în atitudini.
Anul 2005-2009 / sau cine pe cine a trădat?
Campania contra lui Traian Băsescu iniţiată de Sorin Roșca Stănescu se întegrează perfect în calculele şi în limbajul denigratorilor de la Chișinău a şefului statului român şi a cetăţenilor români de acolo. Să fie o simplă coincidenţă?! Este curioasă interpretarea publcistului român, aceasta în contextul în care Chişinăul a declanşat un război unilateral la adresa statului român, a expulzat diplomaţi români, inclusiv prin declararea ambasadorului român ca persoană non-grata şi care a culminat cu instituirea vizelor pentru cetăţenii români.
Regimul Voronin a perpetuat stalinismul în Basarabia. Fostul președinte Voronin a fost şi este o figură controversată şi obscură. El a confundat UE cu CSI, libertatea cu ştreangul, creştinismul cu cretinismul şi Muntele Atos cu Mauzoleul lui Lenin. Regimul Voronin a avut opt ani cu accente schimbătoare în abordarea politicii externe și a vieții social-politice din interior.
Într-adevăr, unul dintre efectele cele mai dureroase care a avut loc în politica externă a constat în umilirea fără precedent a compatrioților noştri din Republica Moldova și umilirea chiar a României, a românilor și a șefului statului român de către președintele Voronin. Doar că această umilire s-a produs la indicaţiile Kremlinului, că am asistat la un joc pervers, care ne-a trimis direct la mai multe capcane rusești. Cu atât mai mult că ”hărţuirea” factorului românesc s-a produs după vizita lui Voronin la Moscova, în anul 2007, în urma căreia a fost decorat de fostul Patriarh rus Alexii al II-lea şi a pozat ca un fiu al familiei slave alături de Medvedev, Putin și patriarhul rus. Din acel moment s-a rupt filmul la preşedinția moldovenească referitor la ecuația occidentală și s-a declanşat un amplu război antiromânesc şi antioccidental.
Jocul pervers de-a impune România să fie o punte între Est și Vest ţine de logica a ceea ce s-ar fi numit în perioada interbelică ”zonă gri”, iar a debita astfel de aiureli de către unii ziarişti consacraţi nu pot fi calificate decât păreri amatoriceşti în materie de politică externă. Și, aici, trebuie să fie împrospătată memoria pentru unii care au uitat că România este integrată într-o mega-alianţă militară şi într-o comunitate de state care îşi au priorităţi şi strategii comune distincte de ce se insinuează pe la unele crâşme sau ce visează peste noapte vreun ”jonglor” în decriptarea politicii statului român.
Bucureștiul a funcționat până în prezent ca un partener credibil al Uniunii Europene. Poziţia Bucureştiului a fost de multe ori asumată de către UE, dar şi de multe organizații şi instituţii continentale şi regionale. Chiar şi atunci când administraţia de la Bucureşti a sprijinit necondiţionat eforturile Chişinăului de a-și face apropierea de Bruxelles sau de integrare în unele organizaţii regionale.
Este adevărat că Moscova ne-a tratat ca un stat ostil şi ne-a băgat în același pachet cu Polonia. Şi aceasta în contextul în care, şi noi şi Varșovia, am sprijinit tendinţele statelor post-sovietice de-a se desprinde de fosta lor metropolă, Kremlinul.
Astăzi forţele democratice din Republica Moldova au repurtat o victorie politică în raport cu comuniștii. Ultimii fiind sprijiniţi în 2009 de Moscova. Doar că şi mulți lideri democrați nu sunt ”îngeri” și au un trecut nu tocmai proromânesc. Într-un fel, e un lucru extraordinar că, actualmente, Republica Moldova și-a modificat identitatea sa politică, dar sunt multe elemente artificiale în această combinație democratică post-electorală, ce poate submina optica politicii externe de mâine a Basarabiei. De aceea, Bucureştiul trebuie să evalueze cu multă prudenţă şi cu multă grijă susținerea logistică şi de asistenţa pe care o va face pentru pretinsele partide democratice. Nu ştim, încă, dacă mâine va exista un nou mit ”IUDA” sau un ”sărut al suferinţei”, dar un lucru cert constă în aceea că anul 2005 a avut caracteristici şi oportunităţi diferite decât anul 2009.
De la opţiune la opţiune
Politicianul basarabean Iurie Roșca, care a eşuat lamentabil în anul electoral 2009, se destăinuie, în unul din interviurile oferite cotidianului ZIUA şi lui Victor Roncea, despre efectul votului din anul 2005. Doar că, politicianul basarabean uită un amănunt, în anul 2007, imediat după alegerile locale, el a fost ”sfătuit” să-l abandoneze pe Voronin. Inițial, după alegerile locale, Iurie Roșca s-a desprins de Voronin, a migrat spre partidele non-comuniste, chiar a demarat și un proces de negocieri cu liderii opoziţiei. În schimb, Voronin a fost drastic, l-a pus la colţ şi astfel Iurie Roşca revenit la vechiul parteneriat strategic şi alianţă politică. Şi de această dată, ne întrebăm, d-le Roşca-Stănescu, a fost acelaşi Băsescu care l-a ajutat pe Voronin şi i l-a impus pe gât pe tizul dumneavoastră basarabean, ”popularul” Roşca?! În nici un caz. Chiar politicianul Roşca a spus, sus şi tare, în anii 2007-2008, că, el nu îl poate trăda pe Voronin. Unii ”magnifici”din PPCD se inflamau, cu mult aer în piept, că, ”babacul” (Voronin) ar fi dat asigurări pentru liderul lor și că acesta ar urma să fie viitorul şef al statului basarabean. Şi, întâmplător sau nu, Iurie Roşca a luat o ţeapă din partea comuniştilor şi de pe adresa ”preşedinţiei moldoveneşti”. În interviul cu pricina Roşca se disculpă de votul din anul 2005 şi recunoaşte, este adevărat, că, factorii externi au fost favorabili instalării lui Voronin la putere.
Ambasadoarea SUA îşi avea programate nenumărate vizite opinate şi inopinate la președinţia lui Voronin. Rusia sprijinea deschis în acel moment Blocul Moldova Democratică(BMD0, alianţă electorală în care principala forţă care prima era Alianţa Moldova Noastră, şi în Basarabia mişunau ”observatori-misionari” ai organizației pan-ruseşti CIS EMO. Una din erorile magistrale ale lui Iurie Roșca constă în aceea că, ulterior, nu a ieșit din registrele puterii de la Chișinău, în anul 2007-2008, când a avut șansa, că a lovit dureros, alături de Voronin, în cei care au fost cu inima curată şi suflet deschis, inclusiv în prietenii din Ţară...I se poate imputa lui Iurie Roșca că a devenit o unealtă în mâna lui Voronin şi că a ales între Băsescu şi Voronin, pe ultimul. Şi, în acest caz, preşedintele Băsescu nu mai poate fi invocat ca un fel de ”gropar” al partidului lui Roşca, partid popular, care se dorea a fi unul corespondent al PDL-ului românesc în Basarabia.
În loc de concluzii
Lunga poveste născocită de editorialistul dela ZIUA îşi are un alt rol decât acela de-a stabili cu exactitate accentele în politica externă a României. Îşi au un rol electoral. Iar unde există dispreţ nu poţi găsi iubire! Pe inchizători nu-i poţi sili să iubească lumea, pentru că ar purta o imensurabilă povară. Cum nu le poți cere ipocriților să nu îi urmărească pe mulți oameni şi să-i trateze ca pe nişte fiare. Și nici nu le poți cere să se privească în interiorul sufletului lor.
Unii mai cred în miturile ”măreţei Rusii”. O fi. Dar, sincer, nu cred că Moscova a deţinut iniţiativa dintotdeauna. Nici chiar pe ”vremea lui Petru cel Mare”. Astăzi rețeta Moscovei se numește ”arma energetică”, pe care ruşii vor să-i mențină influenţa încă măcar cel puţin cinci ani de zile. Iată de ce Rusia se spetește să blocheze pe diverse căi mega-proiectul occidental NABUCCO, să-l facă mort o vreme, şi să impună propriile proiecte- North Stream și South Stream. Este singura cale ce îi permite să iasă din acuta criză economică, când PIB-ul rus a descrescut cu 10-11% iar o revigorare economică este prevăzută abia peste patru, cinci ani. Rusia a avut capacitatea să-şi umbrească riscurile și vulnerabilitățile sub declarații belicoase și neoimperiale și acest lucru nu poate fi contestat de mulți analiști. România ca și Rusia are interese strategice în Basarabia și nu poate lăsa să fie umiliți compatrioții săi, doar pentru că Rusia în strategiile sale imperiale vede Republica Moldova în sferele sale de influență. România are interese strategice în Marea Neagră. De aceea, nu poate lăsa să se ”bălăcească” Ivan de unul singur, să impună reguli, să nu fie supărat, iar acesta să transforme marea într-un ”lac rusesc”.
Și dacă este să ne gândim mai bine, Uniunea Europeană a preluat chiar și concepția Strategiei energetice a României pentru Marea Neagră. Pentru că azi, domnule Roșca-Stănescu, nu mai jucăm cu propriile jucării și de unii singuri, ci în echipă.
Doar că, mă întreb, cine dacă nu Traian Băsescu a pledat pentru integrarea Republica Moldova la UE de la cele mai serioase tribune din organizațiile și instituțiile internaționale? Cine dacă nu președintele român a fost cel mai iubit la Chișinău?! Cine dacă nu el a fost unul din cei mai înverșunați apărători ai ideii de democrație şi liberate din Basarabia?! Cine dacă nu Traian Băsescu a pledat pentru urgentarea procesului de redobândire a cetăţeniei române pentru basarabeni, în virtutea vocilor aspre de la Bruxelles care se opuneau poziţiei Bucureştilor.
Nu vreau să cred că această campanie anti-Băsescu se înscrie în campania desfăşurată de acei mizerabili de la Chișinău, care au inițiat-o de doi ani încoace contra șefului statului român, a instituţiilor statului român și a cetățenilor români. Nu Băsescu a provocat criza relaţiilor moldo-române cum nu a provocat nici criza mondială. Și nici dragostea basarabenilor pentru Băsescu nu este sinonimă cu ”huiduiala”...
”De ce intelectualii sunt laşi(?!)”- se întreba în alte timpuri Mircea Eliade. Cel mai probabil răspuns astăzi ar fi: pentru că le convine(!) şi bate ”argintiu” la buzunare.
Tezele lui Roșca-Stănescu, inserate în ZIUA, parcă ar fi desprinse din imaginația unor zeloși detractori ai fenomenului românesc, inclusiv al celora de la Chişinău via Moscova. Cine e nebunul să le creadă?!
Suportăm cu toţii efectele crizei mondiale. Şi eu le suport ca şi majoritatea românilor. Pe unii i-a afectat criza rău de tot, încât inversează istorii recente. Şi nu am decât deziluzii şi regrete faţă de abordările unui redutabil ziarist care mă înspăimântă pe zi ce trece...Şi se asemuiesc cu ale unui habarnist în ecuațiile de politică externă.
Poate că agresivul editorialist de la ZIUA ar fi bine să lase la o parte schiurile. Pentru că nu par să fie ale lui...
POLITICA ROMANIE DE LA A.I. CUZA PINA LA ANTONESCU SI APOI PINA LA BASESCU A FOST DE GENUL SARUT MANA.
IN LOC SA NE BUCURAM CA AVEM UN PRESEDINTE CARE TINE CAPUL SUS TARII ROMANII ( adevarati ) IL SARUTA IN FUND.
DAR BASESCU NU E ROMAN EL E UN PRESEDINTE DAC (se numeste roman ca asa e ca si eu la fel) A TUTOROR DACILOR. SI DEACEA ARE PROBLEME CU ROMANII CARE SINT DIRIJATI DE RUSI SI DE TRADATORII DIN TARA.
BASESCU NUSI PUSE CANDIDATURA DAR LA FOARTE MULTI LE ERA FRICA.
CE PACAT.
I.C.
NOI ROMANII DIN TARA MAMA VA IUBIM SI VA VREM INAPOI INTRE HOATRELE DE DREPT ALE TARII, SUNTETI FRATII NOSTRII, SANGE DIN SANGELE NOSTRU. LUPTATI IN CONTINUARE PENTRU LIBERTATE.
nu puteti sa vb despre "multa lume proata"... oricum fiecare are dreptul opinie si aveti nici un drept sa-i judecati daca opinia lor nu coincide cu a voastra!
eu am sa-i raman dator toata viata mea!
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲