Filmul transnistrean. Cel bun, cel rău şi cel urât

adăugat 11 februarie 2008, 07:31, la Opinii / Editoriale

Vă amintiti, probabil, filmul clasic al cărui nume dă titlul acestui editorial. Trei personaje pitoresti si extrem de diferite unul fată de celălalt luptă pentru acelasi obiectiv. În timpul derulării actiunii, aliantele si trădările reciproce ale perechilor care se constituie ad-hoc evoluează surprinzător, fără aparent nici o regulă si nici o morală. Totul este posibil, căci, nu-i asa, scopul scuză mijloacele. Goana unui împotriva tuturor sau a doi împotriva celui de-al treilea constituie, în esentă, scenariul acestei competitii fără final anuntat. Iar ceea ce nu mai putea fi evitat se petrece în scena ultimă: cei trei actori stau fată în fată, cu armele în mâini, fiecare cu un cartus pe teavă si privind spre ceilalti doi. Un duel în trei, din care cel putin unul dintre ei nu va mai rămâne în picioare. Păstrând, desigur, proportiile, cam asta sugerează nesfârsita dispută pe problematica transnistreană. Si aici participă, în esentă, tot trei actori principali cu aliante bilaterale surprinzătoare, reale sau virtuale: lumea euroatlantică, Federatia Rusă si R. Moldova. În ceea ce priveste Transnistria, în ciuda valentelor de independentă fată de orice centru clamate nu o dată, autonomia ei rămâne limitată. Iar Ucraina este actorul care a renuntat, cel putin, deocamdată, la implicarea directă tip "planul Iuşcenko". Ce vor acesti actori implicaţi în soluţionarea conflictului transnistrean? Occidentul negociază acum pe planuri si proiecte multiple, astfel că pozitia lui în chestiune este modulată major de contextul global. Ca variantă minimală, vrea însă evacuarea trupelor rusesti si a munitiei din Transnistria. În nici un caz legitimarea (legalizarea) situatiei cu trupe rusesti pe teren. Miza occidentală este, mai degrabă, strategică, iar cinismul este la el acasă. Ce va fi "după", în eventualitatea unei retrageri ruse, pare că nu interesează. Cel putin, deocamdată. La fel si alte "amănunte" nesemnificative pentru viziunile din avion ale strategilor globali: oficializarea limbii ruse ca limbă de stat, transnistrizarea institutiilor din dreapta Nistrului, agresiuni identitare sau culturale asupra populatiei dintre Prut si Nistru etc., etc. Cel mai problematic actor din acest triplet este R. Moldova. Si cel care are puterea de negociere cea mai mică. Este actorul care nu stie ce vrea sau cel putin asta sugerează. Este actorul cel mai volatil si impredictibil. A fost cu Occidentul în problema transnistreană, acum se îndepărtează vizibil de această optiune. De ceva vreme a început o miscare haotică de apropiere fată de Moscova, dublată de o disponibilitate la concesii periculoasă. Cazul Kosovo a turnat gaz pe foc. Dar excesul comparatist Transnistria - Kosovo este dăunător. Si nu doar pentru că rădăcinile, resorturile sau fenomenologia celor două conflicte diferă, ci pentru că spatiile de interes geopolitic în care sunt plasate cele două conflicte diferă. Asta se întelege astăzi cel mai putin. Mai concret. Dacă Balcanii constituiau o miză majoră în 1999, pe vremea când NATO se confrunta cu Federatia Rusă pe teren, iar România si Bulgaria se calificau pentru intrarea în Alianta Atlanticului de Nord ce avea să se petreacă în 2004, tocmai pentru că au arătat atunci adeziune neclintită fată de drapelul euroatlantic, astăzi ei nu mai sunt asa. Importanta lor rămâne, dar s-a estompat decisiv. Kosovo este o problemă care trebuie, fireste, solutionată, dar în nici un caz pentru că este elementul de interventie sau de control al unui spatiu (încă) miză geopolitică globală. De aici excesul comparatiei Kosovo - Transnistria. Si de aici naivitatea celor care cred că, pentru Kosovo, Moscova se va mobiliza exemplar si decisiv. La ce i-ar folosi un război direct cu UE pe această chestiune? În pofida unor predictii mai vechi, conductele rusesti curg si vor curge predominant tot spre Vest, iar înapoi curg râuri de euro, de care Rusia are si mai multă nevoie decât Europa de resursa rusă. Dacă am elimina energia din comertul ruso-european nu rămâne nimic. Sau rămâne nivelul comertului dintre UE siâ€¦ Islanda. În conflictul transnistrean, Federatia Rusă este actorul care nu vrea nimic. Sau, mai degrabă, nu vrea să se schimbe nimic. Pentru ea, "solutia" favorabilă pentru problematica transnistreană este tocmai starea de fapt a conflictului la ora actuală. Adică "înghetată". Transnistria este un element de negociere si de santaj ideal. Bună de utilizat si în relatie cu americanii si cu partenerii europeni. Din când în când mai lansează unele petarde de tipul "recunoaşterii oficiale a independenţei Transnistriei", examinată marţi în cadrul şedinţei plenare a Dumei de Stat a Federaţiei Ruse. Urmarea a fost declaratia preşedintelui Comisiei pentru relaţii externe din Duma de Stat a Federaţiei ruse, Konstantin Kosaciov, care a avertizat că proclamarea independenţei Kosovo ar putea determina o schimbare cu 180 de grade a atitudinii Moscovei faţă de conflictele separatiste din spaţiul ex-sovietic. "Recunoaşterea independenţei Kosovo de către statele occidentale va determina Rusia să-şi schimbe abordarea, până acum reţinută şi moderată, faţă de republicile nerecunoscute din spaţiul CSI - Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria". În realitate, o petardă ca multe altele. Dar si un semn că Federatia Rusă nu este dispusă să cedeze usor în negocierile globale în care este parte. Rusia a fost neînduplecată în chestiunea transnistreană si când era mai slabă, iar R. Moldova complet obedientă (primul mandat al presedintelui Voronin, de pildă). De ce si-ar schimba atitudinea astăzi, în conditiile în care Chisinăul i-a dat suficiente motive ca să-i alimenteze neîncrederea, în ciuda interventiilor ultime menite să probeze loialitate si supunere? Precum în scena finală din filmul mentionat, cei trei se vor afla la un moment dat fată în fată. Dacă nu azi, atunci mâine. Din acest duel cel putin un actor este condamnat să piardă. Cine va fi, nominal, câstigătorul nu este clar. Dar cu sigurantă va fi acea pereche care se va întelege si va reusi să tragă, concomitent, în cel de-al treilea.

Autor: Dan DUNGACIU
Sursa: www.flux.md