![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
Georgia (Saakaşvili) prinsă în capcană
adăugat 12 martie 2008, 21:48, la Opinii / Editoriale
Georgia reapare în centrul atenţiei comunităţii internaţionale atât graţie aspiraţiilor intense privind integrarea euroatlantică şi europeană, cât şi datorită chestiunilor legate de integritatea sa teritorială, lupta acerbă în cadrul politicii interne şi presiunea crescândă din partea Rusiei. Ansamblul acestor oportunităţi şi provocări limitează aria de manevre a liderului georgian, M. Saakaşvili, care încearcă totuşi să atragă de partea sa Occidentul în vederea echilibrării influenţei ruseşti în Caucazul de Sud şi absorbţia Georgia în spaţiul euroatlantic şi cel european. Or, existenţa unei serii de puncte slabe în politica internă şi externă a lui Saakaşvili poate duce la declanşarea unor pierderi geo/politice semnificative pentru Occident, precum şi pentru perspectivele euroatlantice şi europene (mai puţin) ale Georgiei.
Electorale "fraudate" şi nemulţumirile maselor. Rezultatele alegerilor prezidenţiale din 5 ianuarie curent s-au soldat cu realegerea lui Saakaşvili, însă acest rezultat este încă contestat de opoziţia georgiană. Argumentele acesteia se bazează pe neajunsurile depistate de Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (OIDDO) din cadrul OSCE, care au monitorizat scrutinul dat. Oponenţii politici a lui Saakaşvili pun la îndoială legitimitatea noului Preşedinte şi organizează sistematic proteste de divers gen pentru a impune repetarea alegerilor.[1] Chiar dacă OSCE a declarat că alegerile georgiene au corespuns în mare parte principiilor democratice, totuşi aceasta a dat o serie de recomandări pentru îmbunătăţirea procesului electoral până la următoarele alegeri parlamentare, preconizate pentru luna mai curent (amendarea legislaţiei relevante, gestionarea procesului electoral, înregistrarea votanţilor, campania electorală şi situaţia mass-media).[2] În acest context, Saakaşvili este nevoit să se preocupe în mod prioritar de situaţia sa politică şi de eventualele alegeri parlamentare, care ar putea fi pierdute de partidul politic condus de acesta. De asemenea, acesta se simte nevoit să tolereze acţiunile opoziţiei, pentru a nu cădea în dizgraţia Occidentului, care la moment decide viitorul euroatlantic al Georgiei.
Victime şi refugiaţi georgieni. Printre victimele regimului lui Saakaşvili, în afară de Zurab Jvania (fost prim-ministru), conform unor surse internaţionale se numără şi Badri Patrikaţişvili [3] (care a obţinut 7% la alegerile prezidenţiale georgiene din ianuarie curent). Chiar dacă acest miliardar georgian reprezenta un oponent de temut pentru Saakaşvili, oricum experţii internaţionali opinează că în moartea acestuia puteau fi interesate şi forţele speciale ruseşti. În pofida existenţei mai multor versiuni, oricum pe postura de perdant imagologic se află Saakaşvili, care după alegerile prezidenţiale a căpătat o reputaţie extrem de perversă în Occident, dar cu precădere în Georgia. La alterarea imaginii liderului georgian a contribuit şi fostul aliat politic, Iraklii Okruaşvili (refugiat la Paris şi implicat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din Georgia). Recent, fostul Ministru al Apărării şi al Dezvoltării Economice, Okruaşvili, a adus acuzaţii grele în adresa lui Saakaşvili, învinuindu-l de complicitate într-o serie de cazuri de corupţie (vizavi de acţiunile companiei pro-guvernamentale, Rustavi-2, obţinute de Saakaşvili pe cale ilegală; acţiuni deţinute de acesta în compania de telefonie mobilă Geocell; finanţarea revoluţiei "oranj" din Ucraina de către miliardarul Bidzina Ivanişvili prin intermediul lui Saakaşvili.) [4] Această informaţie va lovi puternic poziţia politică internă şi externă a Preşedintelui georgian, în pofida faptului că ar putea reprezenta iniţiative de intoxicare sau dezinformare a populaţiei georgiene. În primul rând, alături de nemulţumirile populare aflate în progresie geometrică, învinuirile aduse de Okruaşvili vor diminua şi mai mult din capitalul electoral extrem de sensibil a lui Saakaşvili. Consecinţele acestei involuţii se vor reflecta în rezultatele electorale ale Partidului lui Saakaşvili "Mişcarea Naţională".
Vecinătatea rusească - pericole sau oportunităţi ascunse. M. Saakaşvili a reuşit să câştige alegerile prezidenţiale inclusiv datorită promisiunilor despre ulterioara reanimare a relaţiilor bilaterale cu Rusia.[5] Mesajul amical post-electoral al Georgiei a fost recepţionat cu un grad relativ de reticenţă de către partea rusească, ultima cerând acţiuni concrete în vederea confirmării intenţiei de normalizare a relaţiilor ruso-georgiene. În acest sens, deja s-a discutat redeschiderea comunicării aeriene dintre aceste state, precum şi posibilele anulări a embargoului economic asupra produselor agricole şi vinicole (inclusiv apa minerală "Borjomi") produse de Georgia, stabilit de Rusia începând cu 2006. De asemenea, părţile au discutat posibilitatea restabilirii legăturilor poştale, a procesului de acordare a vizelor pentru anumite categorii de cetăţeni georgieni etc. [6] În schimb, Georgia a manifestat dorinţa de a revizui poziţia sa vizavi de dosarul examinat de CEDO privitor la încălcarea drepturilor cetăţenilor georgieni în timpul deportărilor în masă de către Rusia. Însă în contextul problematicii Kosovo, Rusia, chiar dacă a declarat de mai multe ori că nu va recurge la recunoaşterea regiunilor secesioniste din Georgia, recent a anulat sancţiunile economice, comerciale, financiare etc. faţă de Abhazia. Această acţiune a fost criticată dur de Georgia şi calificată drept susţinere a separatismului. [7] Totodată, aceasta a declarat că va acţiona Rusia la CEDO în cazul altui dosar legat de pierderile generate de decizia Moscovei privitor la Abhazia, care se ridică conform autorităţilor georgiene până la cifra de 20 mld. $. [8] Prin urmare, relaţiile ruso-georgiene nu vor putea fi cu uşurinţă îmbunătăţite, acestea suferind din aceleaşi motive pe care Georgia nu poate să le elimine (regiunile secesioniste etc.), iar Rusia este interesată să le menţină. Astfel, Moscova doreşte să deţină o victorie dublă împotriva lui Saakaşvili:
• să influenţeze rezultatele alegerilor parlamentare georgiene în detrimentul partidului condus de Preşedintele reales, cu scopul de a identifica forţe politice mai loiale Rusiei.
• să şantajeze Georgia şi Occidentul cu posibila recunoaştere a regiunilor secesioniste georgiene, dacă prima va fi invitată să adere la Planul de acţiuni privind obţinerea calităţii de membru a NATO, în cadrul Summitului de la Bucureşti, din aprilie curent.
În contextul abandonării embargoului faţă de Abhazia, UE a confirmat sprijinul pentru integritatea teritorială a Georgiei şi şi-a manifestat grija privitor la eventualitatea recunoaşterii acestei regiuni separatiste de către Rusia, în baza cazului Kosovo. [9] Cu toate acestea, pe data de 13 martie curent, Duma rusească va trebui să ia decizii privitor la solicitările regiunilor separatiste georgiene de a li se recunoaşte independenţa pe baza "precedentului Kosovo". Cu certitudine, hotărârile luate for avea un caracter pozitiv, dar oricum temperat, vizavi de subiectul dat, pentru a nu genera divergenţe noi în ajunul Summitului NATO.
În final, putem constata că situaţia politică a lui Saakaşvili (Georgiei) este extrem de dificilă. Datorită tulburărilor interne, alimentate de învinuiri din exterior şi de influenţa accentuată a Rusiei asupra Georgiei, liderul georgian este nevoit să mizeze numai pe sprijinul SUA şi a unui număr redus de state europene. Principalele pericole care riscă să devină iminente pentru acesta sunt următoarele:
• pierderea alegerilor parlamentare de către partidul lui Saakaşvili, cu condiţia că alegerile nu se vor desfăşura într-un mod corect şi legal sau că acesta nu se va bucura de sprijinul populaţiei.
• neadmiterea Georgiei în Planul de acţiuni privind obţinerea statutului de membru a NATO, dacă Germania se va opune acesteia după cum a dat de înţeles A. Merkel în declaraţiile făcute la Moscova recent (Liderul german a declarat că nicio ţară nu poate adera la NATO fără voinţa poporului său (aluzie la Ucraina) şi dacă are pe teritoriul său conflicte (aluzie la Georgia) [10]).
• dezintegrarea teritorială, dacă Rusia va intensifica acţiunile de recunoaşterea latentă şi indirectă a regiunilor rebele ale Georgiei (Abhazia şi Osetia de Sud), astfel încercând să forţeze pe Tbilisi sa renunţe la aderarea la spaţiul euroatlantic.
Concluzie
Soarta politică a lui Saakaşvili, precum şi cea a perspectivelor euroatlantice a Georgiei, depind în mare parte de capacitatea de convingerea a SUA (aliatul principal a lui Saakaşvili) în raport cu partenerii săi europeni şi gradul de coeziune în cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Viitorul euroatlantic al Georgiei, precum şi cel al Ucrainei, este în strânsă corelaţie cu rezultatele negocierilor dintre Rusia şi Occident, unde ultimul va urma să cedeze pentru a căpăta sprijinul Rusiei în problema afgană şi pentru a nu deteriora relaţiile cu noul Preşedinte rus. Totodată, mai sunt şi alte chestiuni care pot deveni obiectele unor negocieri în schimbul neaderării Georgiei şi Ucrainei la Planul sus-menţionat (Kosovo, Scutul anti-rachetă, hidrocarburi etc.). Cu toate acestea, există posibilitatea unei rezistenţe din partea occidentalilor împotriva presiunii sporite a Rusiei. Mai ales, după ce ultima a restabilit relaţiile economice cu Abhazia şi a făcut manevre în cazul conflictului transnistrean. Precum şi dat fiind faptul, că Comisia Europeană a ridicat întrebarea hidrocarburilor "arctice" şi a semnalat eventualitatea unei confruntări pentru posedarea acestora cu Rusia.
Totodată, este posibil ca Rusia să nu negocieze pe subiectul afgan, deoarece însăşi este interesată în nimicirea forţelor islamiste fundamentaliste din Afganistan sau cel puţin distanţarea acestora de frontierele sale. De asemenea, politica externă va rămâne aceiaşi (fapt confirmat recent de S. Lavrov, Ministrul de Externe al Rusiei), ceea ce înseamnă că agravarea relaţiilor cu Rusia nu depinde deloc de Preşedintele Medvedev, ci de alţi factori adiacenţi (menţinerea la putere a lui Putin).
Or, Georgia şi Ucraina păstrează anumite şanse să fie acceptate în cadrul Planului pentru statutul de membru NATO. În cazul Georgiei un rol mare îl vor juca iniţiativele Kremlinului şi a organelor subordonate acestuia (Duma rusească etc.) privitor la republicile secesioniste georgiene. De asemenea, Planul dat poate fi acordat Georgiei în calitate de "bonus" pentru fidelitatea faţă de principiile democratice (chiar dacă acestea uneori se încalcă) şi orientarea sa geopolitică. NATO, la insistenţa SUA, M. Britanie şi Franţei, ar putea să convingă Germania de necesitatea includerii Georgiei în acest program, pentru a păstra această regiune în zona de influenţă a Occidentului şi pentru a acorda un credit de încredere substanţial lui Saakaşvili drept sprijin indirect partidului acestuia la apropiatele alegeri parlamentare.
Referinţe:
1. ГрузинÑкие оппозиционеры начали голодовку в Батуми и КутаиÑи, http://top.rbc.ru/politics/12/03/2008/150175.shtml
2. OSCE elections body report recommends improvements ahead of Georgia parliamentary polls, http://www.osce.org/item/29983.html
3. В Лондоне умер Бадри Патаркацишвили, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=852527&NodesID=5
4. Ираклий Окруашвили возвращаетÑÑ Ð² политику по телевизору, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=864434&NodesID=5
5. Премьер Грузии ожидает от Ñоюза Ñ Ð Ð¤ "множеÑтва благ", http://top.rbc.ru/politics/31/01/2008/137843.shtml
6. Может ли МоÑква верить ТбилиÑи?, http://www.iamik.ru/?op=full&what=content&ident=39768
7. МИД Грузии Ñчитает незаконным решение РоÑÑии по Ðбхазии, http://top.rbc.ru/politics/06/03/2008/148514.shtml
8. Ð“Ñ€ÑƒÐ·Ð¸Ñ Ñ‚Ñ€ÐµÐ±ÑƒÐµÑ‚ от РоÑÑии $20 млрд, http://top.rbc.ru/politics/11/03/2008/149694.shtml
9. EU foreign ministers concerned Russia to recognise Abkhazia, http://euobserver.com/9/25813/?rk=1
10. СШРгарантируют поддержку Украине, http://utro.ua/articles/2008/03/11/77901.shtml
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}