![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
Georgia şi Ucraina - priorităţi şterse ale NATO
adăugat 31 martie 2008, 17:13, la Opinii / Editoriale
Între 2-4 aprilie se va face publică poziţia statelor NATO faţă de invitarea Georgiei şi Ucrainei la Planul privind pregătirea pentru aderare la NATO (MAP). Între timp Ucraina şi Georgia fac ultimele încercări pentru a convinge statele NATO să dea un răspuns afirmativ acestui demers. Pe când Rusia continuă să-şi canalizeze eforturile în vederea blocării în mod indirect a MAP-ului pentru Ucraina şi Georgia.
NATO divizată şi dispersată
Statele NATO se confruntă cu câteva crize interne printre care operaţiunile militare din Afganistan şi cea mai recentă acceptarea Ucrainei şi Georgiei în Planul privind pregătirea pentru preaderare (MAP). Dacă în cazul primei probleme disensiunile sunt focusate pe două trei ţări, atunci în cazul MAP-ului avem o implicare mai largă şi mai activă din partea statelor membre ale NATO. Printre ţările care se opun acestui obiectiv se numără Germania, Franţa, Italia, Ţările BENELUX, Portugalia şi Spania. [1] Motivele principale invocate de aceste state sunt gradul redus de susţinere a aspiraţiilor euroatlantice din partea populaţiei acestor ţări (se are în vedere Ucraina) şi existenţa unor conflicte interne (se referă la Georgia). [2] Cu toate acestea, cauzele reale sunt de altă natură, vizând poziţia ostilă a Rusiei faţă de această perspectivă evidentă de extindere a Alianţei spre Est. Prin urmare, Germania, Franţa şi alte state europene nu doresc să întreprindă acţiuni ce ar putea duce la deteriorarea relaţiilor cu Rusia în frunte cu noul Preşedinte, D. Medvedev. Totodată, acest raţionament este dictat de importanţa Rusiei în ceea ce priveşte operaţiunile militare din Afganistan (tranzitarea teritoriului rusesc în vederea transportării unor diverse tipuri de consumabile pentru forţele NATO din Afganistan). [3] De fapt, câteva din aceste state au înţelegeri cu Rusia privind garantarea acestor facilităţi, îndeplinirea cărora însă depinde crucial de decizia NATO privind acordarea MAP-ului pentru Georgia şi Ucraina.[4] De asemenea, unii experţi germani relevă alte cauze ce ar putea determina Germania să blocheze invitarea fostelor republici sovietice la MAP: [5]
• finisarea curentă a mandatului lui G. W. Bush şi incertitudinea poziţiei ulteriorului Preşedinte american vizavi de admiterea în MAP a Ucrainei şi Georgiei.
• evitarea creării unor noi puncte nevralgice în dialogul cu Rusia.
Pe lângă aceste probleme, există o serie de factori care latent induce blocului reticenţă faţă de subiectul extinderii NATO spre Est:
• focusarea prioritară asupra statelor balcanice în vederea aderării lor în NATO (invitarea Croaţiei şi Albaniei, soluţionarea disputei pe marginea Fostei Republici Iugoslave Macedonia şi ulterioara aderare a acesteia la organizaţie).
• intenţia NATO de a stabiliza Balcanii, în special în legătură cu statalizarea provinciei Kosovo.
• concentrarea NATO asupra procesului de reformare internă privind adoptarea unor noi strategii de dezvoltare şi de înglobare a unor noi domenii de activitate (securitatea energetică etc.).
• oboseala Alianţei generată de eşecurile din Afganistan şi de extinderea anterioară, precum şi de disensiunile prezente ce apar din cauza politicilor individuale ale unor membri NATO (scutul antirachetă din Europa Centrală, iniţiativa unor state UE de a crea forţe militare europene distincte de cele NATO etc.)
Cu toate acestea, în pofida existenţei acestor reacţii negative, se vehiculează opinia conform căreia aderarea la MAP a Ucrainei şi Georgiei ar putea fi amânată pentru an. Totodată, afirmându-se ideea ca în cadrul Summit-ului de la Bucureşti să se examineze posibilitatea acordării unor programe alternative de colaborare. [6] În acest fel, se confirmă supoziţia că statele Alianţei ar putea propune Ucrainei şi Georgiei un oarecare Plan interimar privind pregătirea pentru aderarea la NATO.[7] Decizia privind invitarea la MAP a acestor ţări fiind amânată până la următorul Summit de la Washington (de celebrare a 60 de ani de la înfiinţarea NATO), când ar fi posibil luarea unei decizii pozitive în această privinţă. Dacă acest scenariu se va adeveri, atunci Ucraina ar avea timp suficient pentru a promova NATO şi a informa populaţia despre oportunităţile oferite de calitatea de membru în aceasta organizaţie. În timp ce Georgia ar putea utiliza această amânare pentru a-şi consolida integritatea sa teritorială şi a avansa în procesul de reglementare a "conflictelor îngheţate" (Abhazia şi Osetia de Sud).
Concluzie:
Din cauza divizării interne generate de diverşi factori interni şi externi, unele state NATO sunt tentate să stopeze aderarea Ucrainei şi Georgiei la MAP. Reieşind din faptul că atenţia NATO este ancorată la câteva probleme stringente (Afganistan, securizarea Balcanilor), apare necesitatea de a amâna extinderea spre Est. Totodată, această temporizare poate servi pentru depăşirea unor crize interne în cadrul NATO, dar şi pentru îmbunătăţirea situaţiei în statele aspirante pentru MAP. Or, Ucraina şi Georgia vor fi nevoite să abordeze în serios şi în mod cât mai pragmatic problemele cu care se confruntă şi care au fost semnalate de unii reprezentanţi ai NATO (lipsa de sprijin din partea populaţiei şi de progres în ceea priveşte fortificarea integrităţii teritoriale).
Ucraina şi Georgia: eşec sau perspective noi
Chiar dacă candidaturile Ucrainei şi Georgiei pentru MAP nu sunt agreate de toţi membrii NATO, oricum există câteva ţări care pot influenţa decizia finală a Summit-ului de la Bucureşti. În acest context, putem menţiona SUA şi Polonia, drept actorii NATO cel mai mult interesaţi în propulsarea Ucrainei şi Georgiei în organizaţie. Acest fapt este demonstrat de vizitele liderilor ucraineni şi georgieni în aceste ţări şi declaraţiile oficiale succedate de acestea. Polonia deţine o serie de instrumente pentru a apăra cauza Kievului şi Tbilisi în negocierile cu statele NATO (Varşovia se poate impune prin subiecte ca Ratificarea Tratatului de la Lisabona, ruta conductei Nord Stream, discuţiile privind Uniunea Mediteraneană, blocarea Acordului European de Parteneriat cu Rusia). Graţie acestei pondere atât Ucraina, cât şi Georgia, au cerut şi s-au asigurat cu susţinere din partea Poloniei.[8]
Totodată, Kievul şi Tbilisi au făcut demersuri în aceeaşi privinţă şi către SUA. În cazul Georgiei, Preşedintele Bush a confirmat sprijinul Washingtonului pentru aspiraţiile euroatlantice perseverente ale Georgiei, afirmând că din aderarea acesteia la organizaţie vor avea de câştigat ambele părţi (adică atât Georgia, cât şi NATO). [9] Cât priveşte Kievul, Bush intenţionează să exprime susţinerea SUA pentru integrarea euroatlantică a Ucrainei în timpul vizitei oficiale în această ţară, planificată pentru 1 aprilie curent. [10] Însă spre deosebire de acţiunile Varşoviei, Washingtonul manifestă o rezervare evidentă cauzată de discuţiile dificile cu Rusia privind instalarea elementelor scutului antirachetă în Polonia şi Cehia. Prin urmare, Georgia şi Ucraina se află în dependenţă directă de succesele diplomatice ale Poloniei (şi ale altor ţări ex-socialiste cu greutate modestă în cadrul NATO), care sunt puţin probabile datorită poziţiei suficient de distanţate a SUA, şi în contextul presiunii majore din partea Rusiei şi a dezinteresului categoric a statelor Vest-europene (Germania, Franţa, Italia, Spania, Portugalia etc. ).
Cu toate acestea, actualii lideri georgieni şi ucraineni au nevoie de un semnal pozitiv accentuat din partea NATO privind avansarea lor în integrarea euroatlantică. Conjunctura internă din Ucraina şi Georgia condiţionează guvernările acestora să acţioneze mai dinamic în privinţa MAP. Or, de constructivismul statelor NATO manifestat în cadrul Summitului de la Bucureşti privind Ucraina şi Georgia, depinde ulterioara situaţie internă a forţelor politice conduse de Saakaşvili şi Iuşcenko. Prin urmare, orice semn de insucces vor fi în stare să determine declinul politic al acestora (În alegerile parlamentare din Georgia vor putea câştiga forţele de opoziţie, iar la cele prezidenţiale din Ucraina, Iuşcenko ar putea să piardă în favoarea I. Timoşenko ş.a.m.d.). Astfel, Ucraina şi Georgia fac tot posibilul pentru a-şi realiza dezideratul euroatlantic fiind motivate în primul rând de conjuncturile politice interne. Există probabilitatea, că inclusiv aceste raţionamente au alimentat poziţiile ţărilor NATO care la moment se împotrivesc acordării MAP-ului.
Totodată, dacă Ucraina şi Georgia în loc de MAP vor obţine un acord preliminar, atunci acestea (făcând abstracţie de ecuaţiile politice interne) vor avea posibilitatea să amelioreze situaţia cu sporirea gradului de credibilitate a populaţiei faţă de NATO şi cu asigurarea integrităţii teritoriale. Însă eventuala obţinere a MAP-ului depinde în aceeaşi măsură şi de existenţa unor progrese interne în cadrul NATO, precum şi de crearea unui mediu politic favorabil avansării euroatlantice a Ucrainei şi Georgiei în rândul statelor NATO. Pe lângă aceasta, un rol major îl va juca Rusia şi nivelul său de manifestarea pe plan internaţional. Succesul MAP-ului pentru Ucraina şi Georgia este echivalent cu cel al diplomaţiei şi politicii ruse în contextul altor dosare regionale sau internaţionale.
Concluzie:
Lipsa de coeziune în poziţia statelor NATO privind MAP are mai multe cauze. Printre care şi prioritizarea intereselor în rândul statelor care susţin aspiraţiile euroatlantice ale Ucrainei şi Georgiei (SUA este mult mai interesată de evoluţia scutului antirachetă decât de eventualitatea acordării MAP pentru Ucraina şi Georgia). În acest caz, Polonia şi alte state ex-socialiste nu vor fi capabile să promoveze demersul Kievului şi Tbilisi, având în opoziţie greii europeni (Germania, Franţa etc.) şi implicarea latentă a Rusiei. Din cauza poziţiei eterogene a statelor NATO şi a altor acţiuni din exterior est posibil ca MAP-ul să fie amânat pe un an. În acest context, fostele republici sovietice vor trebui să înfrunte probleme politice interne semnificative şi să îndeplinească câteva condiţii de bază prescrise de NATO (informarea populaţiei referitor la NATO şi aplanarea conflictelor interne). Totuşi, integrarea în MAP va necesita nu numai realizarea acestor obiective, dar şi prezenţa unei poziţii amiabile din partea tuturor statelor NATO, precum şi neutralizarea influenţei Rusiei asupra proceselor de decizie din cadrul organizaţiei date.
Rusia - factor de decizie...
Poziţia actuală a NATO în privinţa Ucrainei şi Georgiei este condiţionată şi de presiunea pe care Rusia a exercitat-o în raport cu membrii acestei organizaţii (Germania a fost convinsă să tergiverseze acordarea MAP-ului prin intermediul negocierilor pe marginea operaţiunilor din Afganistan; SUA au fost forţate să ia o atitudine mai reţinută faţă de acest subiect pentru a nu agrava discuţiile referitoare la scutul antirachetă etc. ). Totodată, cauza poate fi nu atât presiunea din partea Rusiei, cât afilierea intereselor europene la cele ruseşti pe baza funcţionării unei posibile axe Paris-Berlin-Moscova la care participă şi alte state europene (datorită intereselor comune în domeniul energetic etc.)[11] Prin urmare, apropierea acestor părţi poate duce la amânarea MAP-ului pentru Georgia şi Ucraina, ceea ce de fapt va însemna obţinerea unei victorii geopolitice de către Rusia. [12]
În afară de aceasta, mediul public european a fost inundat de mesaje ostile din partea Moscovei, care se opune cu vehemenţă integrării euroatlantice ale foştilor săi sateliţi (Ucraina şi Georgia). Conţinutul acestor ameninţări a rămas neschimbat, chiar dacă limbajul a fost temperat relativ datorită noului Preşedinte rus, D. Medvedev (considerat a fi mai liberal decât Putin). Prin urmare, Rusia se arată îngrijorată de faptul că vecinii săi ar putea să adere la NATO, atenţionând că asemenea acţiuni vor duce la deteriorarea sistemului european de securitate . [13]
De asemenea, autorităţile ruse au întreprins acţiuni ce vizează crearea unor disensiuni interne în Ucraina şi Georgia, încercând concomitent să le forţeze pe acestea să-şi revizuiască politicile sale vizavi de integrarea euroatlantică. Faţă de Georgia s-a aplicat "Declaraţia privind oportunitatea recunoaşterii Abhaziei şi Osetiei de Sud". Prin care se aduce la cunoştinţă că aderarea Georgiei la NATO sau manifestarea unei agresiuni a acesteia faţă de Abhazia şi Osetia de Sud va duce la implicarea inclusiv militară a Rusiei, în vederea apărării cetăţenilor ruşi din aceste regiuni. [14] De asemenea, aceasta va duce la iniţierea procesului de suveranizare a regiunilor separatiste georgiene.[15] În baza acestor iniţiative Rusia încearcă să blocheze obţinerea MAP-ului de către Georgia, totodată influenţând opinia publică internă a acestei ţări. Moscova urmăreşte scopul nu numai de a manipula indirect comportamentul autorităţilor georgiene, ci şi de a exercita presiuni asupra proceselor politice interne din Georgia. Or, Rusia poate fi învinuită de imixtiune în afacerile interne ale unui stat străin [16], însă miza urmărită de aceasta este conformă cu interesele ruseşti, ce constau în stoparea extinderii NATO spre Est.
Spre deosebire de Georgia, Ucraina încearcă a fi şantajată de Rusia prin Tratatul de prietenie, colaborare şi parteneriat ruso-ucrainean, care va fi revizuit în cazul în care aceasta va adera la NATO. De fapt, demersurile Moscovei sunt nefondate deoarece acest document este valabil până în mai 2009, iar pentru revizuirea lui este nevoie de înştiinţarea în scris cu 6 luni până la expirarea lui. [17] Totodată, în cazul în care una din părţile semnatare se simte în pericol din cauza acţiunilor celeilalte părţi, atunci acestea iniţiază consultări pe marginea problemelor conflictuale şi nicidecum nu recurge la amendarea documentului. Prin urmare, ameninţarea Rusiei privind revizuirea acestui Tratat nu este bazată pe prevederi legale, ci pe intenţia de a adânci criza internă privind manifestările anti-NATO în cadrul societăţii ucrainene. Totuşi, aceste afirmaţii pot fi catalogate drept ameninţare directă la integritatea teritorială a Ucrainei, deoarece acest document reprezintă fundamentul inviolabilităţii teritoriale ale Ucrainei, recunoscute şi garantate de Rusia.[18] De asemenea, această acţiune ar putea duce în eventualitate la tergiversarea procesului de aderare a Ucrainei la NATO.[20]
Din cele analizate mai sus se observă potenţialul major al Rusiei în ce priveşte influenţarea deciziilor în cadrul NATO. Acţiunile de manipulare cu opinia publică din Ucraina şi Georgia sunt la fel exploatate pe larg de către autorităţile ruse. Însă, în pofida acestei situaţii Kievul şi Tbilisi au posibilitatea să demonstreze atât aliaţilor din cadrul Alianţei, cât şi propriei populaţii care sunt interesele adevărate ale Rusiei. Prin intermediul iniţiativelor ruseşti, aceste state pot să mobilizeze eforturile interne şi externe în vederea promovării aspiraţiilor lor euroatlantice. Pentru acestea devine tot mai evident că NATO oferă garanţii pentru asigurarea integrităţii şi securităţii teritoriale. Însă pentru a materializa aceste perspective, Ucraina şi Georgia au nevoie de susţinători puternici în cadrul NATO şi de acţiuni pragmatice şi eficiente în raport cu Rusia. Altfel, Moscova va reuşi în permanenţă să intervină atât în afacerile interne ale acestor ţări, cât şi în cadrul celor gestionate de NATO pentru a crea impedimente procesului de extindere euroatlantică.
Concluzii:
La momentul actual Rusia este capabilă să modifice poziţia unor reprezentanţi NATO privind oportunitatea extinderii euroatlantice şi înglobarea Ucrainei şi Georgiei în acest proces. Cu toate acestea, realităţile geo/politice sunt în permanenţă schimbare, de aceea Ucraina şi Georgia ar trebui să-şi concentreze eforturile în vederea obţinerii MAP-ului, chiar dacă se prefigurează un posibil fiasco în realizarea acestui obiectiv. În cel mai rău caz, aceste state trebuie să solicite din partea NATO garanţii privind continuarea procesului de integrare euroatlantică în baza unor acorduri preliminare de pre-aderare. Pentru Rusia acest demers reprezintă o provocare majoră, deoarece intră în contradicţie cu interesele sale geo/politice. Or, pentru a elimina riscurile unei confruntări se simte necesitatea unei colaborări eficiente dintre Rusia şi NATO, precum şi cea a dezvoltării unor relaţii bilaterale de vecinătate de tip nou bazate pe principiul de paritate şi pe respectarea exhaustivă şi permanentă a suveranităţii, independenţei şi voinţei politice a tuturor părţilor.
Referinţe:
1. Diplomatic tussle over Georgia and Ukraine NATO bids, http://euobserver.com/9/25873/?rk=1
2. СШРгарантируют поддержку Украине, http://utro.ua/articles/2008/03/11/77901.shtml
3. Интервью замеÑÑ‚Ð¸Ñ‚ÐµÐ»Ñ ÐœÐ¸Ð½Ð¸Ñтра иноÑтранных дел РоÑÑии Ð.Ð’.Грушко по проблематике ÐÐТО, опубликованное в «ÐезавиÑимой газете» 17 марта 2008 года, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/sps/494ED1A49984B49FC325740F002AF75A
4. Павел ФельгенгауÑÑ€: "Мы наблюдаем политику отпора", http://www.inopressa.ru/standard/2008/03/18/14:39:52/fengel
5. Ð“ÐµÑ€Ð¼Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð½Ð°Ð¼ÐµÑ€ÐµÐ½Ð° заблокировать предоÑтавление Украине ПДЧ, http://utro.ua/news/2008/03/27/79536.shtml
6. Ðидерланды выÑтупают против приÑÐ¾ÐµÐ´Ð¸Ð½ÐµÐ½Ð¸Ñ Ð£ÐºÑ€Ð°Ð¸Ð½Ñ‹ и Грузии к ÐÐТО, http://www.rbc.ua/rus/top/politics/2008/03/27/337194.shtml
7. ÐкÑперт: Украина может Ñтать кандидатом на вÑтупление в ÐÐТО через год, http://www.rian.ru/politics/20080325/102143375.html
8. Польша поддержит заÑвку Украины на Ñаммите ÐÐТО,
http://www.rbc.ua/rus/top/politics/2008/03/14/329370.shtml
9. Ð’ нынешних границах Ð“Ñ€ÑƒÐ·Ð¸Ñ Ð² ÐÐТО войти не Ñможет, http://www.iamik.ru/?op=full&what=content&ident=40221
10. РФ готова переÑмотреть Договор Ñ Ð£ÐºÑ€Ð°Ð¸Ð½Ð¾Ð¹, http://utro.ua/articles/2008/03/26/79460.shtml
11. ÐкÑперт: в БухареÑте будет Ñоздана Ð¼Ð¾Ñ‰Ð½Ð°Ñ Ð°Ð½Ñ‚Ð¸ÑƒÐºÑ€Ð°Ð¸Ð½ÑÐºÐ°Ñ Ð¾Ð¿Ð¿Ð¾Ð·Ð¸Ñ†Ð¸Ñ, http://utro.ua/news/2008/03/27/79588.shtmla
12. Georgia sustine ca neincluderea sa in NATO ar fi o victorie a Rusiei, http://www.romanialibera.ro/a120996/georgia-sustine-ca-neincluderea-sa-in-nato-ar-fi-o-victorie-a-rusiei.html
13. Интервью избранного Президента РоÑÑии Д.Ð. Медведева британÑкой газете «ФайнÑншл таймÑ», опубликованное 25 марта 2008 года, http://www.mid.ru/bl.nsf/78b919b523f2fa20c3256fa3003e9536/36cf2788a55f4c38c3257417004eda11?OpenDocument
14. Ð’ ГоÑдуме не иÑключают возможноÑти военной защиты роÑÑийÑких граждан, живущих в Ðбхазии и Южной ОÑетииa, http://www.echo.msk.ru/news/502728-echo.html
15. ГоÑдума выÑтупила Ñ Ð³Ñ€Ð¾Ð¼ÐºÐ¸Ð¼ обращением к Ð’.Путину, http://top.rbc.ru/politics/21/03/2008/152533.shtml
16. МИД Грузии объÑвил о готовноÑти к войне Ñ Ð Ð¤, еÑли та не прекратит агреÑÑивные шаги, http://www.newsru.com/world/26mar2008/georg_mid.html
17. О ДРУЖБЕ, СОТРУДÐИЧЕСТВЕ И ПÐРТÐЕРСТВЕ МЕЖДУ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРÐЦИЕЙ И УКРÐИÐОЙ, Ратифицирован: Федеральный закон от 2 марта 1999 г. N 42-ФЗ, Ð¡Ñ‚Ð°Ñ‚ÑŒÑ 40, ÐаÑтоÑщий Договор заключаетÑÑ Ñроком на деÑÑÑ‚ÑŒ лет. Его дейÑтвие будет затем автоматичеÑки продлеватьÑÑ Ð½Ð° поÑледующие деÑÑтилетние периоды, еÑли ни одна из Ð’Ñ‹Ñоких ДоговаривающихÑÑ Ð¡Ñ‚Ð¾Ñ€Ð¾Ð½ не заÑвит другой Ð’Ñ‹Ñокой ДоговаривающейÑÑ Ð¡Ñ‚Ð¾Ñ€Ð¾Ð½Ðµ о Ñвоем желании прекратить его дейÑтвие путем пиÑьменного ÑƒÐ²ÐµÐ´Ð¾Ð¼Ð»ÐµÐ½Ð¸Ñ Ð½Ðµ менее чем за шеÑÑ‚ÑŒ меÑÑцев до иÑÑ‚ÐµÑ‡ÐµÐ½Ð¸Ñ Ð¾Ñ‡ÐµÑ€ÐµÐ´Ð½Ð¾Ð³Ð¾ деÑÑтилетнего периода.
18. О ДРУЖБЕ, СОТРУДÐИЧЕСТВЕ И ПÐРТÐЕРСТВЕ МЕЖДУ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРÐЦИЕЙ И УКРÐИÐОЙ, Ð¡Ñ‚Ð°Ñ‚ÑŒÑ 2, Ð’Ñ‹Ñокие ДоговаривающиеÑÑ Ð¡Ñ‚Ð¾Ñ€Ð¾Ð½Ñ‹ в ÑоответÑтвии Ñ Ð¿Ð¾Ð»Ð¾Ð¶ÐµÐ½Ð¸Ñми УÑтава ООРи обÑзательÑтвами по Заключительному акту Ð¡Ð¾Ð²ÐµÑ‰Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð¿Ð¾ безопаÑноÑти и ÑотрудничеÑтву в Европе уважают территориальную целоÑтноÑÑ‚ÑŒ друг друга и подтверждают нерушимоÑÑ‚ÑŒ ÑущеÑтвующих между ними границ.
19. РФ готова переÑмотреть Договор Ñ Ð£ÐºÑ€Ð°Ð¸Ð½Ð¾Ð¹, http://utro.ua/articles/2008/03/26/79460.shtml
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}