În sfârşit! Iată că promotorii lui Gaburici au pierdut şi ultimul argument pe care-l înaintau atunci când încercau să apere premierul repetent, că nu e cazul să fie criticat în cele 100 de zile de toleranţă, în care el va demonstra că şi fără diplomă poţi face lucruri bune în ţara asta. Ei iată, în 100 de zile am văzut ce poate. Şi acum, că tot avem dreptul, iar apărătorii de la partid(ele)ul lui nu mai au cu ce-i sări în apărare, imediat după careurile de Ultim Sunet de la şcolile din Chişinău şi în plin start de sesiune de BAC, voi încerca să încheg un scurt Raport alternativ al celor 100 de zile ale lui Gaburici la Guvern.

1) Pentru că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, o să încep cu… începutul. Gaburici a apărut în spaţiul public subit, exact aşa cum a dispărut de la Moldcell, tot aşa cum a dispărut şi alianţa cel puţin declarat pro-europeană şi cel puţin necomunistă PLDM-PD-PL. Şi a apărut aiurea, tot aşa cum a apărut şi ideea unui premier şi guvern minoritar, care de fapt a consfinţit două rahaturi în care s-a băgat Moldova:

– Trădarea lui Iurie Leancă de „bunul său prieten” Vlad Filat, cu doar câteva luni înainte de Summitul de la Riga;
– Consfinţirea unei alianţe fără PL, cu comuniştii lui Voronin, ultimul lăudându-l de mai multe ori în public, aşa şi n-am înţeles de ce şi pentru ce merite. Poate în contextul colaborării eficiente a Moldcell în era Gaburici cu guvernarea lui Voronin?! Sau poate din cauza proiectelor comune ale lui Chiril cu Oleg Voronin?! Sau poate că lui Voronin i-a plăcut cum şi de ce a ajuns Gaburici la Azercell, cu ajutorul ambasadorului Moldovei în Azerbaijan, Igor Bodiu, niţel rudă cu fratele lui Filat de BEM Victor Bodiu?!

Eu în locul lui Gaburici m-aş fi gândit de 7 ori dacă să accept sau nu funcţia de premier în aşa condiţii. Nu ştiu dacă s-a gândit, dar în final a acceptat, probabil machiavelic, postul, fapt ce ne spune multe despre calităţile sale, dacă nu intelectuale, cel puţin morale.

2) A apărut odată cu scandalul diplomelor. 100 de zile a fost prea puţin pentru Gaburici ca să ne explice şi nouă dacă şi unde a învăţat, în schimb au fost suficiente ca să ne convingă de contrariu, devenind evident că şi-a falsificat actele de studii. Ministra Sandu şi absolvenţii care au de dat BAC-ul sub camere şi detectoare de metale să-l judece, iar curând probabil şi MAI şi Procuratura.

3) Din cauza scandalului diplomelor, în care s-a implicat, fortuit, şi MAI, a intrat imediat în conflict cu conducerea Ministerului de Interne, cu care a încercat s-o facă pe Şefu’, uitând că ministrul are de fapt un alt Şăf. Din acest conflict Gaburici nu are cum să iasă învingător, pentru că foile noi şi proaspete, ca din tipografie, din matricula sa de la universitate, anexată la materialele dosarului, evident nu ţin cu el.

4) 100 de zile au fost suficiente pentru Gaburici ca să calce pe grebla pe care a călcat şi Iurie Leancă, după doi ani în ipostază similară, de simplu premier. A semnat o horărâre secretă de guvern prin care s-a făcut şi el complice la jaful de la BEM, garantând cu banii noştri, ai contribuabililor, creditele neperformante păpate de cei care l-au făcut premier, de la Voronin până la Filat.

5) Nu poate fi trecută cu vederea şi o altă performanţă a lui Gaburici. Avizarea la guvern a unei legi împotriva presei. Nu că ar fi citit-o sau ar fi înţeles ce scrie în ea. Aşa au vrut cei care l-au făcut premier, iar el… ce vină are? El este un simplu premier!

6) Anume sub primele 100 de zile ale lui Gaburici la guvern am asistat la scăderea cu 25% a încasărilor Vămii în bugetul de stat, care şi aşa erau de râs/plâns. Nici chiar prăbuşirea cursului leului, care ar fi trebuit să indexeze proporţional şi plăţile vamale, calculate conform cursului EUR sau USD la ziua importului, n-a fost în stare să redreseze situaţia! Asta înseamnă că la Vamă, de unde vin 80% din încasările în buget, Bandiţchi, care a fost spre deosebire de Gaburici eminent la ULIM, continuă să fure ca-n codru. Soluţii? Dacă ar fi frecventat mai cu sârguinţă cursul de mate de la şcoală poate le-ar fi găsit mai uşor! Da aşa…

7) Da aşa Gaburici a şocat nu doar Kievul, dar şi Bruxelles-ul, cu tot cu EUBAM-ul de la Odessa, legalizând la Guvern contrabanda prin Transnistria, recunoscând duty-free-urile separatiştilor, de pe Nistru. Şi dacă ar fi vorba doar de contrabandă! Odată cu recunoaşterea duty-free-urilor, amplasate conform normativelor şi practicilor internaţionale exclusiv la frontierele de stat, Gaburici a recunoscut că pe Nistru avem… frontieră!

8) Nici cu Poliţia, care caută miliardul, dar găseşte terorişti islamişti, nu e mai bună situaţia sub premierul Gaburici. MAI-ul s-a încâlcit în re-re-reforme, ajungând în situaţia în care Suedia şi-a retras finanţarea „reformării” instituţiei, până la vremuri mai bune şi reformatori mai adevăraţi. Asta în pofida laudelor diplomatice ale lui Tusk, impresionat de engleza lui Gaburici, sau poate de ipostazele sale de Rambo din fotografiile făcute de PRiştii săi. Sper ca laudele ofcialului european să ajute MAI-ul să se reformeze şi fără banii suedezilor!

9) Şi puteţi să mă acuzaţi de lipsă de patriotism, dar de această dată salut decizia suedezilor! Pentru că la 6 ani de la aplicarea regimului de vize pentru cetăţenii români sub regimul Voronin şi scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut de către celălalt Vlad care l-a propus premier, a fost expulzat din Republica Moldova George Simion, pentru simplul fapt că vrea şi cere Unirea. Asta în timp ce Dodon ne aduce în fiecare săptămână câte un agent de la Moscova, prin Sala VIP de la Aeroport!

10) Nu ştiu când a fost Primul Sunet al lui Gaburici, dar Ultimul său Sunet la Guvern a fost cu siguranţă Summitul de la Riga. Cândva, cineva care l-a propus premier pe Gaburici ne asigura că la acest Summit urma să ne fie deschisă uşa pentru aderarea la UE, după o Poveste de Succes de 5 ani. Nu că ar fi Gaburici cel mai vinovat de acest eşec, dar dacă tot n-a semnat cererea de aderare la UE… poate e cazul să-şi asume, cum e firesc, eşecul partidelor care s-au aventurat să-l facă premier, dacă tot au ajuns ambele, luate împreună, la sub 10% de credibilitate?! Nu am în vedere o cerere de demisie, pe care tocmai a anunţat că e gata să o depună. Ştiu că se va întâmpla. Şi ştiu că nu depinde de el dacă se va întâmpla peste o săptămână sau o lună, sau două. Din nou, nimic dramatic. Nu va fi prima dată când va fi… exmatriculat. Cel puţin, atunci va avea tot dreptul şi timpul să iasă şi el la protestele din PMAN, aşa cum a anunţat că şi-ar fi dorit.

Să iasă şi să protesteze împotriva… sa!