![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Gheorghe Stamate: Nu există, la moment, premise necesare pentru negocierea unui Acord de asociere cu UE
adăugat 06 august 2008, 10:55, la Interviu / Reportaj
Interviu acordat de Gheorghe Stamate, magistru în studii europene şi relaţii internaţionaleIntegrarea Europeană a devenit de ceva timp o prioritate naţională! Cum credeţi, ce şanse are Republica Moldova de a accede într-un nou val de extindere Europeană? Şi care poate fi impactul problemelor de reformare a UE, mă refer la ratificarea Tratatul de la Lisabona după eşecul Tratatului Constituţional, asupra extinderii UE?
Procesul de extindere a UE este unul continuu, acest fapt este stipulat şi în art. 49 din Tratatul UE. Astfel, pentru prezent, nu există îndoială asupra posibilităţii unui stat european de a deveni membru a acestei comunităţi. Cu toate acestea, procesul de reformă internă a UE va amâna pentru o perioadă extinderea graniţelor UE. Incapacitatea UE de a ratifica Tratatul Constituţional, urmat de eşecul ratificării de către Irlanda a Tratatului de la Lisabona a provocat mari discuţii la Bruxelles şi în alte capitale europene. Există deja păreri comune în capitalele UE precum că "lărgirea UE nu poate avea loc fără ratificarea Lisabonei". Mai mult decât atât, dacă până la ultimul val de extindere al UE, accentul se punea numai pe capacitatea noului stat de a aplica criteriile de la Copenhaga, se pare că un nou val de extindere va fi condiţionat şi de capacitatea şi dorinţa UE, a statelor membre, a publicului comunitar de a-l susţine şi accepta. Adică va fi luată în consideraţie şi "capacitatea de absorbţie", care se datorează, în mare măsură, eşecului reformării interne a UE.
Se discută acum, tot mai des, despre începerea negocierilor asupra unui nou cadru juridic cu UE. Chişinăul cere o perspectivă clară de aderare la UE, dar fără stabilirea unor termeni concreţi. Solicitarea se conţine în Acordul de asociere pe care ţara noastră l-a definitivat şi vrea să-l propună Bruxelles-ului. Care sunt premisele pentru a fi negociat un astfel de cadru?
Premisele sunt de două tipuri: interne şi externe. Adevărat, o perspectivă clară de aderare la UE o putem obţine prin semnarea unui Acord de Asociere. Deoarece, de jure Acordul de Asociere poate oferi acea "relaţie privilegiată" dintre Comunitatea Europeană şi RM, care este de obicei folosită în calitate de instrument pentru viitoarea aderare la UE, chiar şi în absenţa unor prevederi clare stipulate în tratat. Am anumite rezerve faţă de această solicitare. Spre deosebire de alte state care au trecut prin această fază în RM nu există o strategie clară de racordare la "acquis communautaire", nimeni până în prezent nu a analizat costurile şi beneficiile aderării, ş.a. În Polonia, Cehia sau chiar România, instituţii întregi lucrau pentru a implementa şi evalua procesul de aderare la UE. Ucraina se pare că a înţeles mai bine acest fapt unde au o echipă compusă din aproximativ 70 persoane, care lucrează intensiv asupra acestui subiect.Din aceste considerente, înainte de a beneficia de această perspectivă clară de aderare, Moldova, pentru o perioadă, mai degrabă se va bucura de asistenţă din partea UE în scopul evaluării capacităţilor RM de a negocia un Acord de Asociere. Tehnic nu suntem pregătiţi pentru a negocia un asemenea document şi mai ales pentru a purcede la implementarea lui.Posibilitatea negocierii unui asemenea acord poate fi facilitată şi prin oferirea unei perspective clare de aderare la NATO a Ucrainei şi Georgiei. Dacă în decembrie a.c., sau la următorul summit NATO, aceste state vor fi invitate să depună cererea de aderare probabilitatea oferirii Moldovei unei perspective reale de aderare creşte. Deoarece, factorul NATO poate condiţiona extinderea UE spre est atât prin asigurarea securităţii regionale cât şi prin completarea politicilor UE de securitate în această zonă geografică.
Organismele internaţionale oferă asistenţă de milioane de euro pentru susţinerea autorităţilor din Moldova în implementarea reformelor. Care este totuşi strategia occidentalilor şi de unde atâta interes pentru Moldova?
Milioanele de euro nu se dau pentru "ochi frumoşi". RM, conform concepţiei de finanţare Occidentală, face parte din grupul de "state în tranziţie" (ex URSS), care pentru a beneficia de asistenţa financiară trebuie să demonstreze clar tendinţa statului spre economia de piaţă şi democraţie. În general, aceste reguli de joc creează condiţiile necesare în care capitalul statelor dezvoltate se simte bine şi în care creditele acordate statelor în tranziţie să aducă profituri prin schimbarea regulilor de joc în care Occidentul să ocupe un loc dominant. RM mai este şi o parte din poligonul de joacă geopolitică între Vest şi Est: Occidentul "in" şi Rusia "out" sau vice-versa, joc în care, până la etapa actuală, cel mai mult pierde statul mic.
Chişinăul, cel puţin oficial, tinde să menţină bune relaţii atât cu Vestul cât şi cu Estul (Rusia). După părerea Dvs., care sunt totuşi interesele geopolitice ale Vestului şi Estului faţă de Republica Moldova?
Scopul este unic ambilor poli geopolitici: menţinerea RM în sfera lor de influenţă. Interesul geopolitic al Vestului pare a fi dominant, deoarece este mai puternic dar şi mai atractiv. Interesul geopolitic al vestului este mult mai mare în Ucraina pentru a-şi asigura un control total asupra Europei centrale şi a preveni apropierea ei de Rusia, care împreună ar deveni iarăşi o superputere. Este logic, însă, conform unui astfel de scenariu, o Moldovă sub influenţa Rusă ar deveni un spaţiu geostrategic de o importanţă deosebită în relaţiile cu Vestul. Din acest motiv, indiferent de evoluţia relaţiilor dintre Vest-Ucraina-Est evenimentele în RM vor rămâne îndeaproape monitorizate şi influenţate de către Vest.
Republica Moldova îşi doreşte aderarea la UE, dar cu păstrarea statutului de neutralitate, adică neaderarea la NATO. Cum comentaţi acest lucru?
E foarte dificil de comentat raportul dintre aceste două politici, mai ales când acestea nu sunt complementare. Cred că neutralitatea RM este mai degrabă o problemă politică, decât o soluţie tehnică.
Aţi făcut studii europene atât în ţară, cât şi în afară. Menţionez aici Colegiul European din Parma, Italia şi Universitatea Linkoping, Suedia. Cum vă ajută studiile în înţelegerea proceselor de reformă din RM?
Cred că studiile îi ajută pe toţi să înţeleagă mai bine anumite procese. În cazul meu, studiind experienţa diferitor state mai dezvoltate şi mai puţin dezvoltate de a se reforma şi a se racorda la standardele europene, m-a făcut să înţeleg mai bine procesele de reformă ce au loc în Moldova, avantajele, lacunele şi costurile acestora.Aceste cunoştinţe au fost acumulate graţie unor profesori de talie mondială cum sunt: Pascal Lamy, Jan Paul Jacqué, Mario Monti, Giuseppe Tesauro, Schmitt Von Sydow Helmut, Ana Palacio, ş.a., mulţi dintre ei fiind "părinţi fondatori" ale unor politici Comunitare.
Ce şanse are un tânăr care şi-a făcut studiile în Occident să se afirme aici, în Moldova?
În general şansele nu sunt prea mari, e adevărat. Şi aici mă refer nu neapărat la posibilitatea obţinerii unui job interesant şi relativ bine plătit, căci asta e posibil. Mă refer mai degrabă la posibilitatea de a te afirma ca şi profesionist într-un domeniu şi de a putea ulterior influenţa anumite politici spre binele ţării.
Ce ştiu ţările europene despre Moldova? Care este atitudinea acestora faţă de moldoveni?
Cunoştinţele sunt foarte diferite. Între studenţi deseori figurează stereotipul "ex-sovietic", fără a mai căuta alte detalii. Dacă ar fi să trec în revistă cele mai des întâlnite cunoştinţe despre Moldova, pe parcursul a 4 ani de şedere şi vizitare a mai multor ţări din UE, ar suna în felul următor: ţară săracă, fete frumoase, vinuri bune, beciuri mari, oameni trişti dar harnici.Atitudinea este indiferentă. Deşi de la nord la sud indiferenţa poate fi ascunsă ... oricum sunt indiferenţi şi suspicioşi. Nimeni nu te aşteaptă, trebuie singur să te impui, să-ţi croieşti calea dorită. Numai aşa capeţi respect şi provoci interesul altora faţă de ţara din care vii.
Acum sunteţi consultant naţional al Programului Preliminar de Ţară al Fondului Provocările Mileniului. Care este scopul acestui program?
Scopul Planului Preliminar de Ţară (PPŢ) este de a preveni şi combate corupţia în cadrul sistemelor judiciar, ocrotirii sănătăţii, fiscal, vamal, organele de poliţie şi reformarea şi optimizarea activităţii CCCEC prin implementarea unor reforme sistemice şi novatoare. Aceste reforme pot fi reduse la următoarele: transparenţă în procesul decizional şi în gestionarea finanţelor publice, simplificarea procedurilor birocratice, promovarea serviciilor publice de calitate prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi reducerea subiectivităţii factorului uman în procesul de elaborare a deciziilor, accesul la informaţie, calificarea profesională a funcţionarilor publici, realizarea unui parteneriat real si constructiv cu societatea civilă care să asigure o participare cât mai largă a cetăţenilor la evaluarea dimensiunilor corupţiei care-i afectează în mod direct, precum si prin asigurarea participării la dezbateri a organizaţiilor civice, ş.a.
Care sunt rezultatele obţinute până acum în cadrul acestui program?
Deoarece Planul este la un an şi jumătate de implementare rezultate sunt multe, ele, însă, poartă mai mult un caracter tehnic. Impactul real al acestor acţiuni va fi obţinut, cred eu, în următorii doi, trei ani. Sunt şi acţiuni care deja confirmă eficacitatea implementării lor. De exemplu, până la etapa actuală, secţia anti-fraudă fiscală din cadrul Inspectoratului Fiscal, creată în 2007, a descoperit şi expediat Procuraturii Generale 38 cazuri de fraudă fiscală, suma totală fiind de aproximativ 700 milioane de lei.
În prezent, principalul document de dezvoltare a R. Moldova este Strategia Naţională de Dezvoltare 2007-20011. Cum apreciaţi acest document şi cum va arăta Moldova după 2011?
Părerea mea este că SND este un document bun, scris mai bine decât precedentele documente similare. SND, pentru prima dată, propune anumite priorităţi de dezvoltare, care au fost definite, după cum ştiţi, în urma unor dezbateri publice intense. Consider că anume prin aceasta SND şi reprezintă un "document strategic naţional", pornind de la propriile necesităţile de dezvoltare.Am accentuat "anumite priorităţi" pentru că SND nu este exhaustiv. De exemplu, nu este clar cum se procedează cu dezvoltarea regională. Cu atât mai mult că planificarea strategică cere definirea mai coordonată a politicilor la toate nivelurile şi estimarea costurilor pentru implementarea acestora. Imaginea RM după 2011 va depinde de felul în care va fi implementat SND, alte programe naţionale, proiecte de parteneriat, ş.a., cât şi de sinergia relaţiilor sociale în ansamblu. Consensul social este o necesitate a oricărei iniţiative de dezvoltare pe plan naţional, regional sau internaţional.
#9741
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}