![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
Horia Muntenus: Nu putem arunca Istoria la coșul de gunoi!
adăugat 01 septembrie 2008, 19:21, la Interviu / Reportaj
Interviu cu Horia Muntenus, scriitor, director al revistei literare de avangarda Aisberg, liderul curentului transmodernist din România: - Horia Muntenus, un om de cultură al Clujului, poet, care a marcat spaÈ›iul public prin iubirea faÈ›ă de frumos, fata de adevar, fata de Èšară. Îl putem repera È™i ca român pe care îl interesează valorile româneÈ™ti, Basarabia sau Bucovina, teritorii înstrăinate. Ultima sa carte editată s-a bucurat de un real succes, este dedicată unuia din titanii culturii româneÈ™ti de pretutindeni. Este vorba de sculptorul Constantin BrâncuÈ™i È™i se intitulează "Dincolo de BrâncuÈ™i". BrâncuÈ™i este considerat un stâlp al românismului, receptat dincolo de mări È™i oceane, inclusiv la ChiÈ™inău. Despre ce este vorba în această lucrare, ce ai mai putut descoperi nou la BrâncuÈ™i, cum l-ai regăsit în sufletul tău pe BrâncuÈ™i?
- Constantin BrâncuÈ™i este un spirit universal. Un spirit universal nu poate înÈ›epeni între copertile unor cărÈ›i, nu poate fi închis între coperÈ›ile unor cărÈ›i. Bibliotecile, desigur, adăpostesc zeci de studii despre BrâncuÈ™i, dar prin apariÈ›ia acestei cărÈ›i mi-am dorit întâi de toate să stimulez preocuparile fata de BrâncuÈ™i în sufletele contemporanilor, să atrag atenÈ›ia că BrâncuÈ™i nu este un capitol închis. Iar dacă am ajuns la un adevăr în opera brâncuÈ™iană, acesta nu poate dormi lejer, liniÈ™tit, în paginile cartilor din biblioteci, ci trebuie sa fie viu, in sufletele noastre. De aceea, apariÈ›ia acestei cărÈ›i are această misiune, înainte de toate, de a revitaliza atenÈ›ia contemporanilor asupra acestui mare titan al sculpturii universale. Sir Herbert Read, cel mai mare istoric de artă È™i critic de artă al Marii Britanii, încununat È™i înobilat de Coroana britanică, înălÈ›at la titlul de Sir de Regina, a afirmat despre BrâncuÈ™i, printre altele, È™i acest lucru: "Trei pietre de hotar marchează istoria culturii universale: Phidyas, Michelangelo È™i BrâncuÈ™i". Această afirmaÈ›ie a lui Herbert Read este nu doar un elogiu adus lui Brancusi, în această afirmaÈ›ie stă un mare respect pentru cel care a formulat RevoluÈ›ia artei sculpturale de la începutul secolului XX, o revoluÈ›ie a formelor pe care o vom regăsi în consecinÈ›ele ei È™i în ziua de astăzi È™i în viitorul sculpturii.
Constantin BrâncuÈ™i, pe de altă parte, în conÈ™tiinÈ›a noastră naÈ›ională reprezintă, poate, cel mai sublim fenomen pe care îl poate avea o naÈ›iune. Fenomen ce se exprimă în tradiÈ›ia È™i valoarea militantă a acestei naÈ›iuni, care poate să închege Unitatea NaÈ›ională. O Unitate pe care ne-o dorim din ce în ce mai acut È™i în ziua de astăzi, deÈ™i toate lucrurile par să conducă la ideea că ne putem atomiza.
Constantin BrâncuÈ™i reprezintă în conÈ™tiinÈ›a universală sufletul poporului român. Este artistul României care vorbeÈ™te în toate limbile. După Constantin BrâncuÈ™i urmează muzicianul George Enescu. România are mulÈ›i intelectuali creatori, genii, care s-au manifestat în Statele Unite, în Europa Occidentală, în Europa de Est, în România, dar nici unul dintre ei nu are această glorie a UniversalităÈ›ii.
- Până în anul 90 Basarabia s-a aflat într-o stare de deznaÈ›ionalizare, de lipsă a cunoaÈ™terii valorilor româneÈ™ti (în anumite localităÈ›i această stare se mai păstrează È™i astăzi). Îmi aduc aminte că profesorii de istorie a culturii nu È™tiau cine este BrâncuÈ™i È™i ce a realizat. Un student la examen a fost întrebat, când a pomenit profesorului de BrâncuÈ™i, ce a realizat sculptorul? Studentul a menÈ›ionat "Masa tăcerii". "O masă È™i niÈ™te scaune goale?!"-a întrebat proful. "Mata, pe semne, îÈ›i baÈ›i joc de mine!"- a fost reacÈ›ia acestuia È™i l-a picat. Cât de necesar este BrâncuÈ™i pentru românii din teritoriile vitregite, care se află la răspântia istoriei?
- Unul dintre mesajele fundamentale ale lui Constantin BrâncuÈ™i este incifrat în Coloana pomenirii fără de sfârÈ™it, în Coloana Infinitului, monument ridicat in 1938, la 20 de ani de la aceasta jertfa suprema a soldaÈ›ilor români, a poporului de la Târgu-Jiu, în rezistenÈ›a eroică în faÈ›a armatelor invadatoare austro-germane. În acest simbol sculptural al Coloanei Infinitului vom găsi, vom identifica Stâlpul. În Ardeal există numele Pop, dar puÈ›ină lume È™tie, inclusiv în România, ce semnifică acest nume propriu, acest cuvânt - Pop. Popul este un È›ăruÈ™, care marchează teritoriul, în gard sau de unul singur, este un stâlp. Și avem nume: Ioan Pop, Grigorie Pop, Vasile Pop... În teritoriile româneÈ™ti, acolo unde trăiesc români avem cultul Stâlpului - fie el Coloana Cerului, fie el Arborele Cosmic, fie el Stâpul tăruÈ™ului; POP - piatră de hotar...De altfel, una dintre lucrările lui Constantin BrâncuÈ™i se numeÈ™te, chiar aÈ™a, - Piatra de hotar. Piatra de hotar în mitologia românească este echivalentul arborelui sau stâlpului mortuar. Prin tradiÈ›ie românii îÈ™i marcau teritoriile cu astfel de arbori, stâlpi mortuari, sau popi. Ei sunt aprioric apariÈ›iei Crucii, în semnificaÈ›ia ei creÈ™tină, È™i a supraveÈ›uit acest stâlp mortuar până încoace, până dupa 1900 în Transilvania È™i chiar în Basarabia. Am fost în Basarabia È™i am vorbit cu È›ărani basarabeni. I-am întrebat unde sunt acele forme de expresie, stâlpi mortuari, arbori mortuari, pentru că nu mai vedeam aÈ™a ceva. Mi-au spus că prin deznaÈ›ionalizarea pe care au practicat-o ocupanÈ›ii, au eliminat cu violenÈ›ă până È™i acest cult al morÈ›ilor, redat prin această expresie a arborelui mortuar. Îndemn cititorii să meargă în Muzeul Etnografic de la Cluj-Napoca È™i să vadă aceÈ™ti arbori mortuari, să meargă în Muzeul Craiovei, unde vom găsi superbe formule ale acestor arbori mortuari. Și în cartea mea "Dincolo de BrâncuÈ™i", unde am făcut referiri la această semiotică a arborelui mortuar È™i unde am ilustrat cu desene arborii mortuari, se vor găsi referinÈ›e.
- Horia, ai scris multe cărÈ›i È™i, ca È™i Constantin BrâncuÈ™i, ai fost într-o dulce căutare a spiritului liber, chiar ai È™i o carte de versuri intitulata "Liber". Dacă am face o paralelă cu românii basarabeni care sunt, ca È™i poporul lui Moise, pe un drum al căutării libertăÈ›ii, a eliberării de sub chingile mentalului imperial È™i regăsirii în spaÈ›iul natural românesc. Cât de importantă este starea de libertate È™i dacă au găsit românii starea de libertate pe care au năzuit-o?
- Libertatea este văzută ca a fi o stare. Această stare nu este atinsă în imediatul nostru, în efemeritatea existenÈ›ei noastre sau în efemeritatea unor evenimente care se produc în jurul nostru. Libertatea se poate regăsi în suprema identificare a ConÈ™tiinÈ›ei cu ea însăÈ™i. Spiritul conÈ™tiinÈ›ei determină libertatea, o apropie, o modelează È™i ne conduce la păstrarea acestei stări, la dorinÈ›a de a avea această stare. Libertatea stă în spirit!
- EÈ™ti una din porta-vocile, chiar putem spune liderii curentului transmodernist din România. Revista "Aisberg" (www.aisberg.8k.ro), pe care o conduci, este promotoarea acestui curent. Prin ce este el reprezentativ È™i cât de bine se îmbină cu alte curente culturale care se manifestă in spatiul public?
- În Ardeal, după 1989, din resurecÈ›ia pe care această stare de libertate ne-a indus-o, s-a născut o grupare de tineri scriitori. Tineri erau în anii 90, acum sunt scriitori maturi. S-a născut o grupare reprezentativă pentru spaÈ›iul românesc, oameni de mare forÈ›ă creativă È™i de-o vivacitate specială, dar asupra cărora nu se aruncă luminile reflectoarelor sociale. Se È™tie, parcă, aceasta ar fi o condamnare a noastră ca BucureÈ™tii să rămână factorul de decizie totală la care aspira aÈ™a-zisele grupuri de "elite" (mă refer la gruparea iceristă, condusa de antiromânul Horia Roman Patapievici)...
Transmodernismul este un concept care nu se subordonează altor concepte. Acest -ism din coada termenului nu este menit să stabilizeze o ideologie. Este o formulă care refuză ideologizările de orice tip, mai ales ideologizările în plan artistic, în plan filozofic, în plan creator-literar. Transmodernismul vine ca o nouă paradigmă pentru secolul XXI È™i, prin anunÈ›ul, manifestele transmoderniste pe care le-am lansat la Cluj-Napoca in 2003 È™i în anii următori, noi suntem sincroni cu ceea ce se întâmplă în momentul de faÈ›ă în lume. Acest concept se crează în momentul de faÈ›ă în grupuri, într-adevăr, de elită spirituală din Statele Unite, din Europa È™i va străluci ca o mare izbândă conceptuală în următorii ani. Desigur noi am avut o criză a modernităÈ›ii în plan filozofic È™i artistic, în cele din urmă reflectată într-un mare eÈ™ec politic È™i social - cele două războaie mondiale din secolul XX o dovedesc cu prisosinÈ›ă. La fel, ideologia comunistă È™i celalte ideologii care s-au manifestat cu prisosinÈ›ă în Europa, în Asia, în America, în lume, vorbesc despre această criză a modernităÈ›ii. Intelectualitatea occidentală a găsit de cuviinÈ›ă în sec. XX, după al doilea război mondial să observe această criză a modernităÈ›ii, a modernismului - creator, iată, de ideologii. Ideologiile pot sfârÈ™i lumea. S-a crezut că se poate crea o nouă avangardă prin elaborarea unei teze pe multiple planuri, o teză a post-modernismului. Numai că, încă din start, avem de-a face cu o decadenÈ›ă, cu o prelungire a modernismului, adică ceea ce vine după modernism. Iar ceea ce vine după modernism este o decadenÈ›ă a modernismului - acesta este postmodernismul, un foetus cu grave malformatii.
Post-modernismul, încă de la bun început, È™i-a fixat repere în ideologizări repetând greÈ™elile ideologizante ale modernismului. Acest lucru este deconspirat de Transmodernitate, de Transmodernism - că post-modernismul este un eÈ™ec al modernismului care el însuÈ™i a fost un factor de declanÈ™are a crizelor. Dar la ora aceasta, postmodernismul este declarat mort in Europa. Nu a fost niciodata acceptat de Universitatile din Israel.
Transmodernismul este menit să reinstituie în plan cultural o viziune a valorilor, să readucă în atenÈ›ia lumii că esenÈ›ele lucrurilor nu sunt vorbăriile fără rost, nu sunt abaterile de la disciplina spirituală, nu sunt izgonirile erudiÈ›iei din spaÈ›iul public, din universitate, că omul îÈ™i poate rezolva continuitatea prin dobândirea unui elan creator în toate gesturile sale sociale. În prim planul literar îÈ™i doreÈ™te readucerea instrumentarului creativ al metaforei, al stilului, al profunzimilor, al recuperărilor. Noi datorăm foarte mult istoriei culturale a umanităÈ›ii. Nu putem arunca Istoria la coÈ™. Post-moderniÈ™tii s-au manifestat mereu, chiar în valuri, ca fiind cei cu care se începe lumea. GeneraÈ›ia 80, lansată de Nicolae Manolescu a fost caracterizată către unul dintre membrii ei, Alexandru MuÈ™ina, într-o conferinÈ›ă la Cluj, acum doi ani, că nu avea lecturi, că membrii ei nu citeau, că nu aveau cultură. Această grupare fiind lipsită de interes cultural, de-o vocaÈ›ie a lecturii. Gruparea, care se manifesta ca o gasca, nu cunoÈ™tea marele curente din istoria culturală europeană È™i îÈ™i justifica acÈ›iunile doar printr-o frondă exagerată susÈ›inută de "poliÈ›iune". A fost vorba de o "revoluÈ›iune cu voie de la poliÈ›iune".
- Putem face o asemănare între primordialiÈ™tii din antropologia culturală È™i transmoderniÈ™tii pe care îi reprezinÈ›i. Și ei sunt ataÈ™aÈ›i "primului dat", a recuperărilor istorice È™i culturale...
- Lumea nu poate uita de poeÈ›ii Heladei de acum două mii È™i ceva de ani. Lumea nu are voie să uite sonetele lui Michelangelo, lumea are nevoie să-l citească pe Shakespeare, lumea are nevoie de Picolo de la Mirandola, lumea are nevoie de poeÈ›ii germani, de Goethe, de Schiller, de Holderlin, lumea are nevoie să-l citească în continuare pe Esenin, să-l citească pe Tolstoi, să-l citească pe Dostoievski. Lumea nu poate să înceapă o furibundă campanie anti-culturală, non-culturala... Lumea are nevoie de-o permanentă autoreferinÈ›ă. Transmodernismul îÈ™i doreÈ™te realizarea acestor cooperări ale diferitelor stadii de evoluÈ›ie spirituală a lumii. Am avut o modernitate, fără îndoială, a Egiptului antic. Egiptul antic era modern în raport cu civilizaÈ›iile din preajma lui. La vremea ei, Roma care a dominat lumea, aproape o mie de ani, era modernă în raport cu alte culturi È™i civilizaÈ›ii. Grecia antică, Helada, era modernă în raport cu alte spaÈ›ii civilizaÈ›ionale. RenaÈ™terea reprezenta pentru vremea aceea o modernitate. Modernitatea despre care vorbim noi È™i care este văzută, în termeni clasici, că reprezintă industrialismul È™i că ar dura de la momentul apariÈ›iei primelor fabrici, care înlocuiau marile manufacturi, È™i până la sfârÈ™itul celui de-al doilea război mondial, nu este singura modernitate pe care am trăit-o. Umanitatea trăieÈ™te în permanenÈ›ă o modernitate. Iată, astăzi, într-un fel, avem o modernitate. Suntem moderni. Prin apariÈ›ia Internetului, prin apariÈ›ia telefonului mobil...
- ... nu se sfârÈ™eÈ™te Istoria...
- Nu se sfârÈ™eÈ™te Istoria! Este aberant să vezi pe vreun ciudat, vărsat de vânt, te miri pe unde, în ce spaÈ›iu, că formulează aberaÈ›ii de tipul SfârÈ™itul Istoriei! Trebuie să precizăm aici că poate o fi fost SfârÈ™itul Istoriei sale personale. Umanitatea nu poate să creadă într-o finitudine, nu are voie să creadă într-o finitudine.
- VorbeÈ™ti cu mult suflet despre Basarabia. Mai ales atunci când îÈ›i aminteÈ™ti despre vizitele tale în acea provincie rătăcită de Istorie. Ce È›i-a plăcut în mod special în Basarabia?
- Mi-au văzut ochii niÈ™te oameni deosebiÈ›i-fraÈ›ii noÈ™tri! Îi priveam cu acel sentiment de înrudire atât primordială, cât È™i imediată. Și această uimire de-al regăsi pe fratele meu a potenÈ›at toate celelalte experienÈ›e de cunoaÈ™tere pe care le-am avut acolo. Întâlnirile au fost realizate sub semnul unor mari bucurii ale sufletelor, aÈ™ezate sub semnul unor mari emoÈ›ii È™i parcă si acum văd cum mă îmbrăÈ›iÈ™am cu fraÈ›ii, aproape din cinci în cinci minute. Dacă rosteam o frază sau dacă beam un pahar cu vin simÈ›eam nevoia să ne îmbrăÈ›iÈ™ăm aproape la fiecare cinci minute. BărbaÈ›ii sunt puternici, iar femeile sunt de-o supleÈ›e pe care cred că nici basmele nu ar defini-o indeajuns.
- Odată mi-ai relatat despre un incident pe care l-ai avut la ChiÈ™inău, de Ziua Limbii Române. Despre ce a fost vorba? PoÈ›i să-l reproduci È™i pentru cititorii noÈ™tri?
- În anul 1994 am vizitat Biblioteca "Transilvania" din Chisinau, unde avea loc o întâlnire a editorilor din Transilvania, din România, cu publicul chiÈ™inăuan. Au fost zece zile de evenimente, de manifestări È™i spectacole artistice - culturale, cu bucurii mari intre scriitorii de pe ambele maluri ale Prutului. Am fost invitat la o acÈ›iune extrem de reuÈ™ită. Îmi aduc aminte cum în holul Bibliotecii "Transilvania", într-una din acele zile, într-o pauză intre comunicari, aflaÈ›i pe holuri, fumând, am vazut cum trecea pe hol un tânăr foarte chipeÈ™, care îÈ™i trimitea aroganÈ›a la zece metri din faÈ›ă, ca zmeul cu buzduganul, îmbrăcat în uniformă militară, într-o È›inută care îi venea de minune. Era, într-adevăr, o mostră impecabilă de mândrie soldăÈ›ească. Eu am întrebat pe unul dintre organizatori - dacă acest tânăr poate avea vreo comunicare, dacă poate să ne È›ină un speech în sală. Mi-a spus că nu, ca tânărul ofiÈ›er se afla acolo pentru a ne proteja. Eu, mirat, am întrebat: de cine să ne protejeze? De Limba Română?! În momentul acela, tânărul care era într-un marÈ™ s-a oprit, mi-a aruncat o privire fulgerătoare, m-a străpuns cu ea È™i s-a îndreptat înspre mine È™i mi-a spus ceva, scrasnind printre dinti, in ruseste... atunci am intrebat, continundu-mi discuÈ›ia cu organizatorul: sau se militarizează cultura?...Tânărul ofiÈ›er s-a apropiat de mine, cât pe ce să pună mâna pe mine, dar s-a oprit. Ceva l-a oprit. Era totuÈ™i într-un templu al culturii, eram cu totii într-o bibliotecă, nu in ghetou, nu pe front si nici in vreun sediu de partid comunist, cred...
- Avea în faÈ›ă un scriitor...
- Nu cred că era impresionat de aceasta. Probabil l-ar fi oprit în acel moment consecinÈ›ele pe care le vedea săvârÈ™ind vreo faptă "eroică", atacând cu tunurile poeÈ›ii din simpozion.
- Un anumit tip de "militarizare a culturii" se produce È™i în acesată perioadă la ChiÈ™inău. Partidul Comunist deÈ›ine pârghiile puterii (într-o alianÈ›ă anaturală cu creÈ™tin-democraÈ›ii, ce se asemuieÈ™te cu Italia de după războiul doi mondial când mafia a interferat cu spaÈ›iul politic-n.n.) domină spaÈ›iul public. Dacă l-ai revedea pe acel miltar cu obrazul gros, în aceeaÈ™i situaÈ›ie, ce i-ai spune de această dată?
- Pentru Libertate e nevoie de curaj. Sigur, uneori, curajul vine È™i din spaime È™i din frici, dar obstacolul în calea libertăÈ›ii, dar È™i obstacolul în calea dictaturii, este totuÈ™i refuzul spaimei È™i refuzul fricii. O conÈ™tiinÈ›ă liberă nu are de ce să se teamă. O conÈ™tiinÈ›ă liberă determină un comportament al demnităÈ›ii È™i o afirmare a ei. Demnitatea îl salvează pe om de la o ruină mai mare decât cea a sărăciei sau decât mizeria socială - îl salvează de la mizeria morală!
- Dintre scriitorii basarabeni pe care i-ai cunoscut, care te-a impresionat? Exista niște repere de scriitori basarabeni pentru tine?!
- Am întâlnit un poet special È™i un domn deosebit, i-am citit opera dar È™i l-am întâlnit la ChiÈ™inău È™i se numeÈ™te Dumitru Matcovschi. L-am întâlnit pe poetul Grigorie Vieru, m-a impresionat Nicolae Dabija. M-au impresionat scriitorii basarabeni care aveau o atitudine a demnităÈ›ii. Din nefericire, am cunoscut È™i scriitori mai tineri basarabeni, din generaÈ›iile mai noi, care m-au dezamăgit. Atitudinea lor era una tipic post-modernistă, de jemonfis-ism, de băÈ™călie, de tratament facil al marilor probleme, de refuzul de-a apela la argumente justificate de lecturi, de trimiteri. Mi s-a părut la mulÈ›i dintre poeÈ›ii tineri, care au venit È™i-n România, o desfăÈ™urare facilă. Nu cred însă că i-am cunoscut pe scriitorii tineri cei vrednici, nu cred că nu există aceÈ™ti scriitori.
- Ce mesaj important ai uitat să precizezi în acest interviu?
- Îmi este tare dor să revăd Basarabia, să mă reîntâlnesc cu sublimul oraÈ™ ChiÈ™inău, cu această capitală a spiritualităÈ›ii basarabene. Mi-e tare dor de marile întâlniri de acolo È™i sper să se poate realiza È™i alte întâlniri la care să pot fi martor È™i personaj; să-i pot cunoaÈ™te pe cei pe care nu i-am cunoscut încă, sa ma reintalnesc cu cei care imi sunt atat de dragi... sa pot aduce omagiul meu Universitatii de Stat, Uniunii Scriitorilor din Basarabia, sa ma inchin in Catedrala "Nasterea Domnului", sa ingenunchez in fata Statuii Sfantului Domnitor Stefan ce Mare si sa pot trece pe sub Arcul de Triumf, ca pe sub Poarta Sarutului lui Constantin Brancusi.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}