„Stimate Domnule Prim-ministru,
În legătură cu aniversarea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei R. Moldova, solicit respectuos concursul Dumneavoastră pentru aducerea şi expunerea la Chişinău, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie, a steagului Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Recuperat de la Mănăstirea Zografu, din Grecia, în 1917, restaurat timp de şapte ani şi prezentat recent publicului, acest vestigiu istoric de unicat al gloriosului nostru voievod ar conferi o semnificaţie distinctă şi inedită manifestărilor oficiale prilejuite de sărbătorirea pe 27 august 2011 a 20 de ani de la proclamarea Independenţei R. Moldova şi a două decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Chişinău şi Bucureşti. Având în vedere valoarea inestimabilă a steagului Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Vă asigur de întrunirea deplină a condiţiilor tehnice şi de securitate pe care le comportă expunerea lui la Chişinău, în acest sens instituţiile guvernamentale din domeniu asumându-şi responsabilităţile de rigoare. Profitând de această ocazie, rog să acceptaţi, Domnule Prim-ministru, expresia deosebitei mele consideraţiuni”.

Într-un cuvânt, premierul de la Chişinău îl roagă pe premierul de la Bucureşti ca acesta să-i împrumute drapelul lui Ştefan cel Mare pentru a sărbători mai patriotic Ziua Independenţei R. Moldova. Aşa se întâmplă când n-ai lucrul tău, eşti nevoit să împrumuţi de la cei care au. Noi, cei din stânga Prutului, stăm prost de tot la acest capitol - n-avem mormântul lui Ştefan, sabia, drapelele lui de luptă… Bănuiesc că iniţiativa nu-i aparţine premierului, aceasta însă nu înseamnă că nu-i aparţine responsabilitatea gestului politic ca atare. Sunt sigur că autorii iniţiativei au fost ghidaţi de cele mai nobile porniri şi sentimente, Ştefan cel Mare fiind un simbol al românismului, iar aducerea drapelului acestuia la Chişinău trebuia să sublinieze o dată în plus apartenenţa R. Moldova la un spaţiu românesc comun. Cum se întâmplă de multe ori, însă, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la târg…

…Pentru că aici, „la târg”, socotelile chiar că sunt altele. Vlad Filat, dacă se consideră politicianul nr. 1 al acestui picior de plai, nu putea să nu înţeleagă care vor fi unele reacţii la acest gest, venite din tabăra antiromânească a moldoveniştilor primitivi. Şi reacţia lor nu a întârziat: primul politician moldovean care a reacţionat la scrisoarea lui Filat a fost - cine credeţi? - cel mai mare patriot al Moldovei - fireşte, după Voronin, Tkaciuk, Stati şi Stepaniuc -, neogoitul statalist pre nume Igor Dodon. Iată cum laudă acesta gestul premierului Filat: „Filat a surprins pozitiv zilele acestea. Şi nu mă refer acum la mărturisirea lui publică şi semidezicerea de AIE cu toate păcatele ei, pe care premierul a avut curajul să o facă. Mă refer la iniţiativa lui Filat de a aduce în R. Moldova drapelul lui Ştefan cel Mare, cu prilejul aniversării a 20-a a Independenţei ţării noastre. Este un gest pe care îl salut şi sub care subscriu. Drapelul lui Ştefan a marcat perioada cea mai glorioasă din Istoria Moldovei şi a moldovenilor, a simbolizat demnitatea şi independenţa noastră ca stat suveran. Să sperăm că prezenţa drapelului lui Ştefan, de ziua de naştere a R. Moldova, va fi de bun augur pentru procesele politice ce vor să contribuie la obţinerea integrităţii noastre teritoriale, la reconstituirea naţiunii moldoveneşti, la redeşteptarea mândriei noastre ca popor paşnic, gospodăros, dar şi iubitor de ţară. Aducerea drapelului este un gest inspirat, iar drapelul, la rândul său, îi va inspira pe moldoveni la un mai mare ataşament faţă de istoria şi valorile noastre tradiţionale moldoveneşti”. După această laudă din partea lui Dodon, gestul lui Filat apare într-o lumină pe cât de penibilă, pe atât de suspectă. Suspectă, fiindcă Filat nu s-a disociat public de laudele lui Dodon, prin urmare, nici de poziţia antiromânească a acestuia. Dacă gestul lui Filat ar fi doar caraghios - ca în cazul fostului premier Tarlev, vulturul statalităţii de la Başcalia, care promisese cu altă ocazie că va aduce la Chişinău sabia lui Ştefan cel Mare de la Istanbul -, nu am arde gazul, ocupându-ne de el. După laudele lui Dodon, însă, rămase fără de replică, gestul lui Filat este unul negândit, ca să nu zic provocator, dacă ţinem cont de sensibilităţile fireşti ale României faţă de „dosarul identitar” al R. Moldova, dar şi de contextul actual al relaţiilor moldo-române marcat de încercările tot mai deschise ale Guvernului Filat de a face o politică de intrare în Europa prin Ungaria, Polonia, Mozambic ş.a.m.d. - adică, ocolind România.

În situaţia când Chişinăul oficial a reuşit „performanţa” de a-l transforma pe Ştefan cel Mare, cel mai mare român al tuturor timpurilor, în simbol al… „statalităţii R. Moldova”, scrisoarea lui Filat, lăudată de comunistul Dodon, capătă o altă conotaţie. Una urâtă. Am impresia că actuala guvernare nu a depăşit nivelul „gândirii istorice” a comuniştilor despre „statalitatea moldovenească neîntreruptă” şi consideră actualul stat R. Moldova drept continuatorul statului condus şi apărat de voievodul Ştefan cel Mare. Astfel, în cazul când nu urmează disocierea clară a lui Filat de Dodon, dacă România dă curs cererii premierului, gestul ei ar putea fi înţeles drept un cadou pentru promotorii moldovenismului antiromânesc de la Chişinău. Dacă nu dă curs însă… Iată cum apar problemele între fraţi, când ţări româneşti îs mai multe, iar drapelul lui Ştefan cel Mare - într-un singur exemplar… Cum să-l împarţi? Sunt curios să văd cum se va încheia această poveste.