Cu doar câteva săptămâni în urmă i-am criticat într-un articol pe Dorin Chirtoacă şi Mihai Ghimpu. Avalanşa de supărări din comentariile de pe pagina electronică a ziarului TIMPUL m-a surprins oarecum. Până când un prieten mi-a explicat cum stă treaba: „În R. Moldova eşti ori cu ruşii, ori cu românii.

R. Moldova este o ţară sub ocupaţie străină, cu trupe ruseşti staţionate aici, un stat care nu îşi controlează o bună parte din teritoriu. Există două opţiuni: să te pleci în faţa ocupaţiei sau să încerci să scapi spre Occident. Politica aici este extrem de simplă: eşti ori cu ruşii, ori cu românii.

Orice alte variante sunt variaţiuni ale celor două teme. Când spui România - spui orientare occidentală, când spui Rusia - spui nostalgie sovietică".

Prietenul mi-a atras atenţia asupra faptului că, deşi Chirtoacă şi Ghimpu meritau criticaţi în acel moment, exista totuşi riscul creării unei confuzii. Această teoremă a politicii de la Chişinău m-a pus pe gânduri. În primul rând, asupra pericolului la adresa libertăţii de exprimare - şi aici nu mă refer doar la jurnalişti, ci şi la politicieni sau oameni simpli care riscă să nu spună ceea ce cred sau gândesc cu adevărat. „Ori eşti cu ruşii, ori cu românii" se manifestă zilnic în politica de la Chişinău - de exemplu, în actualele evoluţii din interiorul PLDM. Candidatura lui Alexandru Tănase la Primăria Chişinăului l-ar fi adus în confruntare cu Dorin Chirtoacă, spărgând electoratul pro-occidental sau pro-românesc.

Rezultatul ar fi fost unul dezastruos - posibilitatea ca Igor Dodon să câştige alegerile din primul tur fără prea multă bătaie de cap. Candidatura lui Victor Bodiu este definită de atitudinea acestuia, care îşi frământa umil mâinile şi primea criticile cu capul plecat în faţa şefului Vladimir Filat, chiar în timpul a ceea ce ar fi trebuit să fie momentul lui de glorie - lansarea candidaturii. Astfel, plecarea lui Alexandru Tănase din PLDM ridică şi chestiunea orientării acestui partid din punctul de vedere al teoremei expuse mai sus. În ce direcţie va merge PLDM din acest moment? Spre Occident sau spre fosta Uniune Sovietică?

Semnalele nu sunt tocmai încurajatoare. Ideea unei scene politice dominată de două partide - PLDM şi PCRM - pare a fi una cât se poate de atractivă pentru anumiţi programatori politici de la Chişinău. Ar fi o scenă politică simplă, în care alegătorii ar fi mânaţi alternativ într-o direcţie sau alta.

Pericolul cel mai mare ar fi însă ca teorema destul de brutală „ori cu ruşii, ori cu românii" să se transforme într-una şi mai brutală - „ori cu ruşii, ori cu ruşii". O astfel de evoluţie este cât se poate de posibilă şi ar conduce la o nouă cortină de fier pe Prut, la legitimarea ocupaţiei din Transnistria şi la îndepărtarea oricăror perspective europene.

De altfel, poziţia R. Moldova în acest moment faţă de UE atârnă de un fir de păr. Traducerea alternativă „ori cu CSI, ori cu UE" ar putea deveni foarte repede „R. Moldova exclusiv în CSI". Cursa pentru Chişinău va arăta în ce direcţie vor alegătorii să meargă.