Rusia întotdeauna a considerat Moldova drept o gubernie a sa. Iar din cei aproape 20 de ani de independență a Republicii Moldova, în cel puțin 17, am fost controlați de ”Kremlin”. Singurele oaze de libertate pe care le-am avut au fost în perioada lui 1999 și 2009-2010. Atunci când am beneficiat de 2 guverne adevărate cu oameni profesioniști și viziuni corecte, îndreptate spre vest, deci spre prosperitate.

Rusia și piedicile puse în calea spre UE a Moldovei

Din păcate, în 1999, Rusia a simțit pericolul care venea din partea guvernului Sturza, și după doar 8 luni de activitate l-a demis pe Premierul reformator, înlocuindu-l cu pro-rusul Dumitru Braghiș. Ce a urmat știe toată lumea, punctul culminant fiind în 2001, când comuniștii au obținut o victorie covârșitoare în alegerile parlamentare.

Au trebuit să treacă 10 ani ca Republica Moldova să revină pe făgașul corect iar în 2009, odată cu instituirea guvernului Filat, am reușit din nou să întoarcem fața Europei spre noi. Iar în toamna lui 2010, exact înainte de alegerile parlamentare, Bruxelles-ul a transmis un semnal clar Moldovei – dacă veți continua pe acest drum, atunci șansele integrării europene vor crește considerabil. Se întâmplă practic, la fel ca în 1999, atunci când Ion Sturza a fost demis exact cu câteva zile înainte de a semna acordul de asociere cu UE. Odată semnat, acel acord, urmat de fapte concrete, ne-ar fi putut asigura Aderarea la UE încă în 2007, odată cu Bulgaria și România.

Ce-l unește pe Plahotniuc de Moscova?

În 2010, ”Kremlinul” simte cum îi fuge de sub picioare pământul basarabean, iar o continuare a guvernării AIE, ar rupe definitiv Chișinăul de Moscova și ne-ar apropia foarte mult de Bruxelles. Iar acest lucru nu poate conveni nicidecum Moscovei, de asta și Putin este gata să joace orice carte pentru a readuce la Putere forțe pro-rusești, care să ne compromită definitiv șansele de Integrare Europeană.

Iar aici se și intersectează interesele Moscovei cu cele ale criminalilor care s-au îmbogățit în perioada în care Moldova a ”orbecăit” între ”Rusia-Belarus” și ”Integrare Europeană”, pentru că mafioților le convine perfect situația de instabilitate politică și de guvernare de genul celei comuniste. Să ne amintim cum, între 2001 și 2009, Chișinăul s-a umplut de mașini în valoare de sute de mii de euro, iar periferiile capitalei s-au umplut de vile de lux. A fost perioada în care comuniștii au scăpat de toate grupulețele de crimă organizată formate după destrămarea Uniunii Sovietice, înlocuindu-le cu o rețea mafiotizată bine-gândită, condusă de Oleg Voronin și Vladimir Plahotniuc.

Orice pas al Moldovei spre Integrarea Europeană este egal cu o reformă. Iar reformele de care are nevoie Bruxelles-ul se referă, în primul rând, la justiție și respectarea drepturilor omului. O justiție corectă și drepturi egale pentru toată lumea ar însemna, automat, moartea mafiei și a celor care se îmbogățesc sugându-ne sângele. Iar aici se întâlnesc și interesele Moscovei și cele ale lui Plahotniuc. Moscova nu-și dorește o apropiere a Chișinăului de Bruxelles, iar Plahotniuc nu-și dorește reforme, deoarece odată cu reformele vor dispărea și afacerile sale create în perioada comunistă.

Ce-i unește pe Plahotniuc și Voronin?

Voronin și Plahotniuc au toate motivele din lume să se urască, iar dacă ar avea ocazia, și-ar trage reciproc câte-un glonte-n frunte. În 2009 Plahotniuc s-a rupt de la sânul lui Voronin, vrând să-l distrugă pe acesta și să obțină toate sferele de influență în Republica Moldova. Doar că, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar Moldova a apucat-o pe un drum care i-a deranjat pe toți: Plahotniuc, Voronin și Moscova.

Iar acum merge perfect zicala ”dușmanul dușmanului meu, e prietenul meu”. Iar Moscova, Plahotniuc și Voronin au un dușman comun: reformele și Integrarea Europeană. De asta și a venit Narîșkin cu sufletul la gură la Chișinău și i-a obligat pe Voronin și Plahotniuc să fie prieteni cu forța. Moscova i-a convins pe cei doi, că dacă Moldova continuă pe același drum, atunci viitorul lor este în pericol, iar de aici s-au și pus bazele așa-zisei ”Alianțe pentru Moldova”. Această alianță, dacă am vorbi direct, s-ar numi ”Alianța Moscova-Plahotniuc-Voronin împotriva Moldovei”. Așa că, cele 3 părți se vor ”iubi” până ce vor deveni sigure că procesul de Integrare Europeană va fi compromis definitiv. După asta, pot să-și regleze problemele existente între ei. Până atunci, însă, trebuie să constituie coaliția PCRM-PD.

Ce ne poate salva?

În aceste condiții, șansele de supraviețuire a Republicii Moldova par a fi minime. Dar nu este chiar așa, pentru că Moldova a mai trecut printr-un pericol asemănător în 2003. Atunci Rusia a fost foarte aproape de a împlânta cuțitul în pieptul Moldovei și doar rezistența poporului ne-a salvat.

Acum, la aproape 8 ani de la acele evenimente, este coaptă generația anului 1989. Generație care nu mai vrea să continue pe drumul părinților lor. Noi ne-am născut liberi, gândim liber și vrem să trăim liber. Iar în 2009, la 6 aprilie, am demonstrat din plin acest lucru. Și repet, la 6 aprilie, nu la 7 aprilie. La 7 aprilie s-au implicat alte forțe… Momentul nostru de grație a fost în seara zilei de 6 aprilie, când pașnic, am demonstrat că ne pasă de viitor.

Acum nu trebuie să ne plângem. Nu trebuie să ne lamentăm. Suntem tineri suntem puternici și reprezentăm o voce de temut. Am demonstrat asta la 29 iulie și la 28 noiembrie. Viitorul este al nostru, iar părinții noștri ne susțin. A sosit momentul de răscruce, în care vom decide dacă vom fi robi și fugari, ori vom fi stăpâni la noi acasă.