Observ că tot mai multe minţi, de pe diverse meridiane, sunt preocupate de răspunsul la întrebarea privind viitorul acestui teritoriu, numit Republica Moldova (numele corect ar fi Moldova de Est). Din punctul meu de vedere există câteva scenarii.

1. Păstrarea independenţei R.Moldova.

Pe de o parte, această variantă înseamnă, fără îndoială, păstrarea ocupaţiei ruseşti sub toate aspectele (un singur exemplu: televiziunea centrală a Rusiei, spre deosebire de TVR1, n-a dispărut şi nu va dispărea vreo dată de pe frecvenţele de stat ale R.Moldova), păstrarea spiritului agresiv al moldovenismului primitv, fapt ce va alimenta, şi mai departe, antiromânismul cultivat, în special, de politicieni; pe de alta, populaţia va fi minţită în continuare cu iminenta aderare la UE.

Aderarea la UE se va produce, bineînţeles, dar abia atunci când Europa va deveni unică, prin evoluţia firească a lucrurilor. Adică, peste 6-7 decenii sau, poate mai mult.

2. Unirea necondiţionată cu România.

Cei care pledeaza pentru refacerea adevărului istoric au dreptate, cu o singură precizare: ei sunt in minoritate. Concluzia - acest deziderat nu poate fi realizat acum.

3. Unirea condiţionată cu România.

Întrebare mea este: ce condiţionezi? Dacă iniţiezi un referendum în R. Moldova şi în România, ce le spui oamenilor? Ce trebuie să voteze ei? Revenim la condiţiile din 1918 sau inventăm altele?

Cred că e cea mai nereuşită variantă.

4. Crearea regiunii economice Moldova de Est.

Revin la propunerea mea făcută cu ceva timp în urma. Când se va declanşa procesul de creare a unor unităţi teritorial-administrative mai mari în România, Basarabia trebuie să devină ce-a de 10-a sau a 11-a formaţiune economică numită Regiunea Moldova de Est. Adică, să se producă unirea economică cu toate consecinţele de rigoare: monedă unică, politici economice coerente şi coordonate cu Bucureştiul, unificarea tuturor standardelor etc., etc.

Ştiu: această variantă nu e perfectă, ea îi nemulţumeşte pe unionişti, pe de o parte, şi pe statalişti, pe de alta.

Eu, însă, pornesc de la considerente de ordin pragmatic. Dacă omului simplu i se va explica că numai astfel va creşte nivelul de viaţă, numai astfel vor fi majorate salariul şi pensia, numai astfel va avea drumuri asfaltate şi preţuri ajustate la salarii – fiţi siguri că va vota pentru unirea economică.

Doar atât? – vor strâmba din nas sceptici. E mai mult decât nimic, ar fi răspunsul.

Pe de-asupra, e o cale de salvare a entităţii naţionale. Sau preferaţi să trăncănim iresponsabil despre Unire sau despre Independenţă în timp ce R.Moldova se scufundă, încet dar sigur, în mizeria ce vine de la Răsărit, vorba cronicarului...

Dacă avem o problemă (şi o avem!), s-o rezolvăm! Să discutăm deschis, ţinând cont de interesele majorităţii şi să le vorbim oamenilor adevărul!

Avem de dezbătut foarte mult teme. Ce facem cu Transnistria? Cum procedăm cu teritoriile răpite de Ucraina? Cum salvăm idenitatea naţională a românilor de acolo? Poate fi îmblânzit ursul siberian? Cum atragem de partea noastră comunitatea europeană?

Avem la dispoziţie doar şase ani! De ce şase? Vorbim altă dată.

Articol preluat de pe blogul lui Val Butnaru