Interviu cu Marian Voicu, realizatorul TVR: Jurnaliştii, comuniştii şi sârma ghimpată
adăugat 18 noiembrie 2008, 15:42, la Interviu / Reportaj
"Ar fi timpul ca jurnaliştii să vadă dincolo de borduri, spre frontiere, acolo unde comuniştii lui Voronin vor să planteze o sârmă ghimpata care să se încolăcească de Prut precum viţa-de- vie". D-le Marian Voicu, dvs sunteţi cunoscut publicului din R. Moldova în calitatea dvs de jurnalist, care, de-a lungul carierei, a realizat la TVR, TVRi şi, mai nou, Europa FM, numeroase emisuni legate de R. Moldova. Sunteţi unul dintre puţinii jurnalişti de peste Prut care s-a interesat dintotdeauna de soarta românilor-basarabeni. De ce anume Moldova? De unde atracţia pentru acest subiect - sau e mai mult decât atât?Marian Voicu: Pentru că în jurnalism, ca şi în viaţă, trebuie să ai mize mari. Jurnaliştii au re-creat societatea modernă românească.
După ce Piaţa Universităţii a fost călcată în picioare de "minerii" cu uniforme apretate, o parte din golani s-au "baricadat" în presă. Gospodinele care urlau pline de venin la adresa bărboşilor s-au mutat şi ele în presă. Bătălia s-a mutat în spaţiul scris (televiziunile nu contau pe atunci).
Jurnaliştii liberi au făcut posibilă apariţia lui Constantinescu la Cotroceni. O şansă uriaşă, ratată. Nimic nu e mai rău decăt ratarea…
A venit apoi dictatura de catifea a lui Năstase, când încet-încet presa a devenit tot mai puţin liberă, iar editorialelor le-au luat locul Armaghedoanele. Cred că presa şi-a recăpătat libertatea, din nou prin luptă, în 2004, noiembrie.
Ei bine, după 15 ani, odată ce modernizarea României era un bun câştigat definitiv şi curcubeul a consfinţit legătura de idealuri cu Marele Licurici, jurnaliştii au rămas fără mize majore. Au rămas doar cu bordurile lui Videanu şi Autostrada Licuricilor, cu împletiturile Elenei Udrea. Nimic capital. Din când în când Băsescu mai aruncă o fumigenă, Tăriceanu îşi mai paraşutează oamenii în spatele Cotrocenilor, dar atât. Subţire. O coregrafie de ambuscadă, în care mai apar şi Loganuri de 70.000 de euro. Poate că ar fi timpul ca jurnaliştii să vadă dincolo de borduri, spre frontiere, acolo unde comuniştii lui Voronin vor să planteze o sârmă ghimpata care să se încolăcească de Prut precum viţa-de- vie.
Cred că singura condiţie necesară pentru ca prietenilor şi colegilor din presa din România să li se deschidă apetitul pentru Moldova este să o viziteze măcar o dată. Ar scăpa de prejudecăţi şi ar descoperi şi o miză pentru care merită să scrie.
"Podul de Flori putea deveni unul din reperele puternice ale istoriei contemporane. A fost un foc care nu a fost întreţinut şi s-a stins de la sine. Poate că nu este târziu".
Şi în acest an, în presa românească aţi fost primul şi, practic, singurul jurnalist care a abordat în cadrul emisiunii "Atunci şi Acum" problema Podului de Flori de acum 18 ani. Cum se face că după atâţia ani, atât de o parte, cât şi de cealaltă a Prutului, acest eveniment, semnificativ din istoria noastră naţională, a fost practic uitat?
Marian Voicu: Să nu uităm că presa românească este o presă tânără, la propriu. Mulţi dintre colegii mei nu terminaseră încă gimnaziul pe atunci. Pentru ei nu este istorie recentă pentru că pur şi simplu nu are notorietatea altor pasaje de istorie recente. Și nu pot fi ei învinovăţiţi pentru asta. Vina este a seniorilor, cei care creează subiectele de presă. Podul de Flori putea deveni unul din reperele puternice ale istoriei contemporane. A fost un foc care nu a fost întreţinut şi s-a stins de la sine. Poate că nu este târziu. Trebuie însă modelat cu grijă în simbol. La fel de bine poate fi bagatelizat şi redus la un simplu banc. Si asta ar fi cel mai rău.
"Asta îmi place la dl. Putin: că ne pune mintea la treabă…"
Dacă am abordat subiectul limbii o să fac referire la 2 sărbători naţionale de la Chişinău pe care dvs le-aţi abordat şi în cadrul emisiunilor pe care le realizaÈ›i - Ziua Independenţei şi Ziua Limbii. Prima este sărbătorită mai mult sau mai puţin oficial la Chişinău, dar fără tragere de inimă. În acest context, d-le Voicu, cum vede un jurnalist ca dvs independenţa Republicii Moldova? Ce a însemnat ea din 1991: un punct terminus, o etapă spre un alt proiect politic sau, pur şi simplu, o întâmplare istorică ? Ce ar trebui să însemne astăzi pentru generaţia tânără?
Marian Voicu: Grele întrebări. Ar putea răspunde numai cel care ar şti răspunsurile la întrebarea "unde sunt teroriştii?" şi dacă "A fost sau n-a fost?". Un filosof maghiar, Tamas Gaspar Miklos, remarca apetitul românilor pentru demolarea propriilor mituri, pornind de la această constatare, privind reflecţiile legate de RevoluÈ›ia din decembrie. Totul pleacă de la posibila valorizare a unui eveniment istoric.
Dar să vedem cine are de câştigat şi cine are de pierdut dintr-o astfel de eventuală valorizare. Teoretic, istoria o scriu istoricii. În cazul nostru, însă, jurnaliştii sunt cei care induc judecăţile de valoare publicului. Să nu ne mai întrebăm ce au însemnat cele două date în istoria Moldovei. Să spunem limpede că sunt pietrele de hotar ale drumului către unirea cu România, care se va întâmpla până când domnul Stati să apuce să îşi revizuiască Dicţionarul…
D-le Marian Voicu, suntem obligaţi să insistăm asupra chestiunilor identitare, a aspectelor geopolitice. Ne obligă situaţia în care ne aflăm. Cum vedeţi Dvs. evoluţiile din regiune? Ce se poate întâmpla cu R. Moldova şi ce ar trebui să facă un stat ca România pentru a preîntâmpina fixarea noii cortine de fier pe Prut?
Marian Voicu: Asta îmi place la dl. Putin: că ne pune mintea la treabă. Nu întâmplător cei mai mari şahişti au fost ruşi.
Cred că există două scenarii posibile +1:
1. O Moldovă federală şi tot mai îndepărtată de UE, cu o Transnistrie în Parlament care îi va dicta Chişinăului comenzile Moscovei;
2. O Moldovă lipsită de Transnistria şi căreia UE să îi promită un viitor european nu foarte îndepărtat;
3. Există şi o a treia variantă dar este cea mai neagră: un viitor georgian. Lipsa de scrupule a Rusiei şi bâlbâielile funcţionăreşti ale Europei au demonstrat că se poate.
"Nu mă aşteptam la o astfel de hărnicie stupidă din partea comuniştilor… Moldova va pierde procesul TVR la CEDO şi va fi obligată să revină la situaţia iniţială".
De câţi ani lucraţi la TVR? Cum interpretaţi scoaterea TVR-ului din R. Moldova şi difuzarea lui sporadică doar pe unele reţele de cablu?
Marian Voicu: De când lucrez în TVR (1996) am asistat la multe măgării înscenate românilor şi României, în special din partea "prietenilor" ucraineni. Nu mă aşteptam însă la o astfel de hărnicie stupidă din partea comuniştilor. Dar revenim la miză, iarăşi: miza alegerilor din martie 2009 este uriaşă, aşadar totul este permis. Moldova va pierde procesul la CEDO şi va fi obligată să revină la situaţia iniţială. Nu ştim însă dacă asta se va întâmpla până la alegeri.
Mai nou, asistăm la înmulţirea cazurilor de interzicere sau tergiversare a acreditarii corespondenţilor români în R. Moldova. Exemplul Cristinei Dumitrescu, corespondent RRA, Doru Dendiu, corespondent TVR, Lina Grau, News In sunt doar câteva dintr-un şir întreg. Cum se văd toate aceste acţiuni de la Bucureşti
Marian Voicu: Bucureştiul este prea puţin la curent cu ce se întâmplă la Chişinău. Sau poate că s-a obişnuit să spună: Ei bine, orice este posibil acolo! Problema este a autorităţilor de la Bucureşti, care sunt de o surzenie copleşitoare. O revoltătoare indolenţă şi lipsă de viziune.
Ca jurnalist cu experienţă, ce sfat le-aţi da jurnaliştilor de la noi, care mai luptă şi mai speră într-o ameliorare? Nu este un secret că în R. Moldova, pentru reprezentanţii mass media care lupta contra puterii comuniste, este o perioadă dificilă. Un sfat şi un gând bun de încurajare pentru ei, vă rog.
Marian Voicu: Gândiţi-vă că jurnaliştii români de la începutul anilor 90 vedeau cum România este încet-încet înghiţită de marasmul neocomunist. Presa trebuie să fie ultimul bastion al încrederii şi optimismului. Trebuie să părăsească ultima corabia. Atunci când jurnaliştii capitulează, totul s-a terminat.
"Am înţeles că şi vinul de anul acesta o să fie unul strălucit. Abia aştept să îl gust. Poate că e rău că nu îl mai vor ruşii, dar poate că aşa a fost să fie: să îl bea românii!"
Au început uninominalele. De curând, atât pe UNIMEDIA, cât şi pe blogul meu personal, am postat câteva articole despre candidaţii pentru Colegiul Europa de Est, unde este inclusă şi R. Moldova. Interesul publicului a fost unul major. În opinia dvs, ce calităţi trebuie să aibă viitorul reprezentant al românilor - basarabeni în Parlamentul României şi care ar fi cele mai stringente probleme pe care, odată ce va primi mandatul, va trebui să le abordeze?
Marian Voicu: Nu voi enumera calităţi, ci voi spune care este favoritul meu în această cursă: Eugen Tomac. Este tânăr, are o experienţă de peste 10 ani în proiecte care privesc Basarabia, este el însuşi un om care a plecat din sudul Basarabiei şi are deja o carieră universitară, una non-guvernamentală girată de autorităţi precum Ambasada SUA şi iată, de 3 ani, este consilier la Cotroceni pe problemele românilor din jurul României. Şi mai este o chestiune importantă: îi cunoaşte nu numai pe politicienii din Moldova, ci şi (ceea ce este cel mai important) pe cei din România, cu care va trebui să lucreze. Şi nu în ultimul rând, dl. Tomac este una din puţinele persoane pe care le ştiu care să fi ajutat foarte mulţi basarabeni, în diverse situaţii, total dezinteresat.
De curând aţi înfiinţat o asociaţie a jurnaliştilor. Spuneţi-ne, în câteva cuvinte, despre ce este vorba şi care sunt scopurile acesteia? Am înţeles că aţi lansat-o de ceva timp şi la Chişinău.
Marian Voicu: Da, este vorba despre Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români. Am itinerat proiectul la Chişinău, Szeged, în Timoc şi Voievodina şi l-am prezentat colegilor jurnalişi din ţările respective. Este vorba de o asociere a breslei care să poată lucra pe proiecte specifice (training, work-shop-uri, burse, editarea de publicaţii, conferinţe), dar şi să reprezinte o voce respectată în dialogul cu autorităţile din România, Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria şi Serbia. Am avut recent o întâlnire la Cluj cu reprezentanţi ai presei din aceste ţări şi am stabilit că în mai 2009 vom organiza un Congres Internaţional la Kladovo / Timoc - Serbia. S-a concretizat, de asemenea, deja, şi o ofertă de training la Cluj, din partea Universitaţii locale şi a TVR Cluj.
La încheiere, dacă aveţi un mesaj pentru publicul din R. Moldova care vă urmăreşte, vă rog.
Marian Voicu: Am înţeles că şi vinul de anul acesta o să fie unul strălucit. Abia aştept să îl gust. Poate că e rău că nu îl mai vor ruşii, dar poate că aşa a fost să fie: să îl bea românii. Sănătate!
D-le Marian Voicu, vă mulţumesc, vă urăm mult succes pe mai departe şi vom urmări emisiunile dvs cu aceeaşi plăcere ca şi până acum. Vă mulţumim că nu uitaţi de românii - basarabeni de peste Prut.
Daca ar spune asa ceva un roman basarabean de dincolo de Prut,as mai intelege,dar voi de pe la Iasi nu sunteti deloc informati sau ce se intimpla fratilor cu voi,pe ce lume traiti.
Romanii de pe la Chisinau sunt mai oropsiti,intoxicati cu tot felul de ciudatenii,dar voi,fratilor,pe ce lumea traiti?!
Chiar trebuie sa incep sa fac politica interna si europeana cu voi?!!!
Bre,fratele meu,Europa dupa respingerea tratatul costitutional in Irlanda se afla in criza profunda,mai ales acum cu criza asta financiala,deci nu prea au timp baietii de la Bruxelles sa se ocupe de Basarabia sau mai bine zis de spatiul post-sovietic,dar in foarte scurt timp,birocratii de la Bruxelles se vor linisti,criza va trece,iar procesul de intregare a noi state foste comuniste(gen ex-Yugoslavia si post URSS) va reincepe in forta,indiferent de amentarile Mosovei de doi bani.
Tu nu vezi ,ca acum cand pretul petrolului este asa de scazut,cum Medvedev tatoneaza terenul si spune ca o posibila aderare a Rusiei la UE poate fi aplicata !
Sau cum incearca Basescu ca nebunul sa obtina promisiunea occidentalilor de a introduce Basarabia in pachetul Balcanilor de vest,ca sa intre mai repede cel putin in Ue,ca NATO tot cam acelasi lucru inseamna(ma refer la normele democratice)
Iar cat priveste mentalitatea basarabenilor,ca sunt rusofoni,etc,fi linistit,pentru ca asa cum bine stii,omul este schimbator si cel mai usor in mileniul trei prin prisma noilor technologii este sa le dai libertatea de a alege,si crede-ma,frate,ca indiferent cat de rusofili si romafobi ar fi basarabenii azi,maine s-ar metamorfoza cu toti peste noapte si ar deveni cei mai romani dintre romani si cei mai pro-occidentali din toti,cum se intimpla deja cu Ukrainieni si georgieni.
Bacacule,frate,daca in maxim 15 ani(cu toate ca e prea mult,pt ca in 15 ani va intra si Turcia in UE),mai bine zis in 10 ani,daca nu veti fi in UE,poate chiar prin Romania Mare sa nu-mi mai zici mie pe nume,asa cum sunteti voi "rusofili si romanofobi" :-)
Apropo,rusofil sunt si eu,mai corect zis,venerez geniul lui Dostoweski. LOL
Dar incepem si noi sa revenim la normalitate dupa atatia ani in care am ratacit prin lume,cand dorinta noastra cea mai mare era sa intram in NATO si UE,sa scapam astfel odata pentru totdeauna de influenta Moscovei.
Da,putem circula liber oriunde fara viza,de curand chiar si in Ukraina,numai ca, desi s-au facut o multime de lucruri bune in ROU,inca ne mai cautam pe noi insine.
Dureros,dar adevarat !
autor: Nicolae Negru
(În apărarea lui Iurie Roşca şi Mihai Conţiu)
Acum, după moartea tragică a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreaptă în mod firesc spre indivizii care i-au făcut mult rău poetului, atacându-l fără încetare în paginile ziarelor "Moldova Suverană" şi "Flux", bătându-şi joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hărţuindu-l în adevăratul sens al cuvântului. Pe Iurie Roşca şi praporşcicii săi îi cunoaşte mai multă lume şi nu e nevoie să-i prezentăm. Mai puţin cunoscut este Mihai Conţiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oploşit de "Moldova Suverană" - un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivăzut, de o nesimţire rară (unii spun animalică, deşi e nedrept să jignim animalele), de o "destrăbălare" verbală insuportabilă, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fără să fie capabil să perceapă implicaţiile de ordin psihologic, etic şi moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el "bate" fără încetare, zi şi noapte, până victima aleasă nu "sângerează" sau până nu mai dă "semne de viaţă".
Ţinta preferată
E vorba despre un individ bolnav în esenţă, de teapa lui Iurie Roşca, pentru care nu există "nici un Dumnezeu" şi, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat să o facă fiindcă blamează România şi îi ataca cu cele mai josnice, mai mârşave şi mai dureroase cuvinte pe mulţi alţi intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înţeles, ţinta predilectă. Pentru aceasta i se pun la dispoziţie spaţii de ziar enorme, cum nu s-a mai văzut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi de prin alte părţi ale lumii. E inutil a mai spune că acest individ trecut prin şcoala adulării ceauşiste loveşte numai în intelectualii care se consideră români, iar iscusinţa linguşirii, asimilată de el pe parcursul anilor de grădiniţă şi de şcoală, o îndreaptă spre actuala putere comunistă.
Cu siguranţă, individul nu şi-ar fi văzut publicate aiurelile veninoase, murdare, în "Moldova Suverană", dacă nu ar fi atacat "pe cine trebuie", dacă nu l-ar fi linguşit pe Voronin şi nu ar fi servit clanul comunist. Căci în mintea la fel de nesănătoasă, plină de românofobie, a preşedintelui PCRM şi a tovarăşilor săi, răzbunarea împotriva intelectualităţii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Hăiturea "românilor" este mai spectaculoasă, mai cu efect, când participă la ea şi un câine ceauşist. Dincolo de ironia tragică a acestui fapt, întrezărim plăcerea sadică a "regizorului", cinismul lui fără margini, nelegiurea cea mai josnică, românofobia soră cu patologia a celor care ne guvernează.
Un singur cuvânt
De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit "vedetă" la Chişinău, suprasolicitat de mass-media comunistă. El, ca şi Roşca, ca şi Praporşcic sau Burciu, sunt nişte scule. Unii dintre ei par atinşi de sminteală, alţii - de oligofrenie. Pentru faptul că şi-au bătut joc de poet, că i-au înveninat ultimii doi ani din viaţă, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finanţat, i-au încurajat în acţiunile lor nesăbuite, inconştiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la preşedinţie ca "MS" să înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul să nu i se dea bani liderului creştin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastră să devină mai civilizată, mai creştină. Polemica e firească într-o societate democratică, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt că se recunoştea român şi apăra limba română. În timp ce "Moldova Suverană" îl acuza că ar fi spion român şi că ar lucra împotriva statului moldovenesc, "Fluxul" îl blama pentru că ar fi conspirat cu Pasat în intenţia de a-l asasina pe Iurie Roşca!
Între nicovala comunistă şi ciocanul "creştin"
Într-o societate democratică, salvarea împotriva arbitrarului, a fărădelegii, a calomniei este justiţia. Vieru a încercat să tragă la răspundere ziarul "Moldova Suverană" şi "Fluxul" creştin democrat aflat într-un parteneriat complice cu "MS", dar justiţia noastră obedientă nu a îndrăznit să-i facă dreptate. Fiindcă nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu naţional la moartea poetului, sperând, probabil, să profite electoral, nu a găsit de cuviinţă să-l apere la vremea cuvenită, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidenţială. Preşedintele RM a declarat atunci că nu se consideră preşedintele românilor.
A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crimă odioasă, antistatală, în RM-ul de azi. Marginalizarea şi demonizarea românilor a devenit o politică de stat, încurajată tacit de unele cercuri din Occident.
Majoritatea intelectualilor din RM se află între nicovala lui Voronin şi ciocanul (cu seceră) al lui Iurie Roşca. În timp ce primul îi categoriseşte drept "duşmani ai statalităţii", închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din instituţiile de stat, blamându-i şi acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplică, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de "om al Rusiei", "fost kaghebist", "corupt", "detractor" etc. Având în mâinile lor mai toată mass-media, cum să audă moldovenii vocea slabă a poetului?
"Personalitate cu grade"
Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, "Moldova Suverană" publica, sub înfricoşătorul titlu "R. Moldova în reţeaua mondială a spionajului românesc", o listă de "spioni" români, de "personalităţi cu grade", printre care figura şi Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în "Literatura şi Arta", un nou apel către preşedintele Voronin, avertizându-l că "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om".. Cuţitul îl ajunsese la os!
Deşi a declarat nu o singură dată că nu are nimic împotriva statului RM - şi de ce ar fi avut? - "titanul" Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publică Moldova 1, a fost cenzurat chiar şi în ziua când a fost anunţată plecarea dintre noi. Asta pentru că a luptat pentru limba română, pentru că nu s-a împăcat cu existenţa sârmii ghimpate de pe Prut, pentru că nu a putut suporta ca elevii să fie minţiţi în continuare că "fratele de peste peste Prut" ne este "duşman, nu frate bun". Vieru a scris pentru toţi românii, nu numai pentru cei dintre Nistru şi Prut, dar condoleanţele transmise de preşedintele Băsescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat până şi în necrologul care i-a fost dedicat de către autorităţi, textul fiind redactat în aşa fel încât să nu figureze "limba română", pentru care Grigore Vieru era pregătit să-şi jertfească viaţa. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limbă şi literatură română. Din păcate, Eugen Doga şi Mihai Cimpoi, care şi-au pus şi ei semnătura pe necrolog, lângă cea a lui Voronin şi Stepaniuc, nu au insistat ca, măcar în clipa morţii, poetului să i se acorde respectul cuvenit.
Sprijinitorii din umbră
Istoria va răspunde cine se ocupă de lichidarea fizică a personalităţilor noastre marcante - sunt prea multe "accidentele" de felul acesta, ca să fie întâmplătoare - Ion Gheorghiţă, Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru... Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin şi Roşca, dar şi sprijinitorii lor din umbră, reprezentaţi de Vladimir Socor, care face apologie deschisă, neobrăzată, acestui regim antidemocratic, românofob, cvasisovietic, cvasitotalitarist. Domnului Socor şi celora din spatele său nu le pasă că astăzi în RM sunt distruse firavele lăstare ale democraţiei, instaurându-se minciuna, calomnia, vrajba, declanşându-se teroarea morală şi psihică (de la care până la cea fizică rămâne doar un pas) împotriva intelectualităţii.
***
E de presupus că de acum încolo individul despre care vorbeam mai sus nu va mai fi publicat în "Moldova Suverană". Individul şi-a îndeplinit "misiunea". După asasinarea morală a lui Vieru vor urma alţii, dar lucrul acesta îi va fi, probabil, încredinţat altora. Vina noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm, e că am rămas indiferenţi, că nu am ripostat, lăsându-l pe Vieru să se apere de unul singur.
Voronin şi Roşca trebuie să răspundă pentru prigonirea morală a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie să i se facă dreptate, aşa cum a cerut în ultima sa scrisoare.
xxxxxxxxxxxxx
Basarabia în ceaţă şi în lacrimi
Grigore Vieru a murit.
A murit acum, deşi a fost omorât de mai multe ori în timpul vieţii.
Vieru s-a dus la Dumnezeu, lăsând în urmă o Basarabie ruptă în două: una tristă, sătulă de comunism, înlăcrimată, zguduită de moartea Poetului, şi alta intoxicată de comunism, chiuitoare şi făţarnică, lovită brusc de lacrimi… electorale în legătură cu dispariţia lui Grigore Vieru.
Joia trecută, care pentru poet a fost ultima, ziarul "Literatura şi arta" publica articolul său (cine putea crede că e ultimul?) "Noi atacuri golăneşti în presa oficială", pe care îl preluăm alăturat. Lovit recent de "Moldova suverană" a lui V. Voronin, Vieru îl avertiza pe acesta că, citez, "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om". Noi, cei care eram mai apropiaţi lui Vieru, ştim ce se avea în vedere când a zis "o decizie a mea"…
...Ne-a trecut de mai multe ori pragul redacţiei, mâhnit şi epuizat de "atacurile golăneşti din presa oficială". Mai fiind şi bolnav, suferea adânc în urma acestor atacuri din "Flux"-ul lui Roşca şi "Moldova suverană" a lui Voronin. Ştiindu-l grav bolnav de inimă, killerii acestora loveau intenţionat în el, ca să-l doboare, să-l bage în mormânt. Astfel, până a fi doborât de blocul de beton, ascuns în ceaţă, Gr. Vieru a fost doborât de atâtea ori de alte blocuri de beton, numite "Flux" şi "Moldova suverană", ascunse în ceaţa deasă a comunismului adus de Voronin peste Basarabia.
De multe ori, după ce era lovit de aceste blocuri de beton ale lui Voronin şi Roşca, intra pe la mine în redacţie. Era decis să declare greva foamei - aceasta şi era acea "o decizie a mea". Atacurile "românului" Conţiu îl răneau adânc. Era prea sensibil pentru o Basarabie atât de cinică. Îl sfătuiam insistent să nu citească aceste porcării şi să nu reacţioneze la ele, spre satisfacţia animalică a killerilor săi. Mă asculta în tăcere şi se uita visător la covorul de pe perete cu chipul lui M. Eminescu, şi parcă era de acord cu mine. A doua zi însă, dimineaţă, cineva mă suna şi îmi spunea că l-a văzut pe Vieru mergând cu un braţ de ziare subsuoară…
Ceaţa din noaptea de joi spre vineri, când s-a produs tragicul accident, nu a fost deloc mai deasă decât cea care i-a fost organizată de oficialităţi şi prin care i-a fost scris lui Vieru să treacă ultimii ani. L-au omagiat fariseic, la nivel naţional, ca să-l asasineze moral în presa lor chiar a doua zi după jubileu. Au crezut că îl vor putea atrage de partea lor. Pentru ei, Vieru a avut şi are doar valoare electorală, nu artistică şi morală. Ei s-au temut şi se tem de aceste valori. Vieru este Basarabia română. Vieru şi Basarabia română sunt o singură dramă. Lovind în Vieru, ei loveau în această Basarabie. Ei nu i-au iertat niciodată credinţa pe care Vieru o propovăduia zilnic, ca un apostol: că este român şi că suntem români.
De aceea, l-au ţinut mereu în ceaţă, scoţându-i în faţă blocuri de beton şi aici, în Basarabia, dar şi peste Prut. Asasinii lui morali nu au fost pedepsiţi. Conţiu de la "Moldova suverană", Roşca de la "Flux", asistat de un Burciu şi un Praporşcic, sunt sănătoşi şi voioşi, mereu pe linia întâi a partidului lui Voronin, în lupta împotriva lui Vieru şi a Basarabiei române. Naivul - marele naiv şi copil - Vieru mai credea că există dreptate şi i se adresa după dreptate lui Voronin, celui care a stat şi stă în spatele tuturor asasinatelor morale organizate împotriva celor care nu gândesc ca el. Presa comunistă (M-1, NIT, Eu TV, "Moldova suverană", "Flux", "Comunistul") chifteşte de minciuni, de atacuri banditeşti la adresa politicienilor, ziariştilor, scriitorilor neconvertiţi la ideologia oficială. Cine l-a oploşit la sânu-i pe renegatul Conţiu, care a lovit cu atâta ticăloşenie morală în marele Poet? Cine protejează plutonul de execuţie care trudeşte non-stop, făcând ceaţă şi scoţând blocuri de beton în calea celor incomozi regimului? Zeci, sute de oameni, cei mai de valoare oameni ai Basarabiei, sunt asasinaţi moral, executaţi în fiecare zi sub ochii "stăpânului" şi cu blagoslovirea lui.
Acum îl veţi "plânge", dar îl veţi "plânge" electoral, veţi declara doliu naţional, vă veţi băga lângă sicriul lui să vă vadă lumea la televizor, veţi vrea să stoarceţi dividende şi din ultimul drum al lui Vieru… Nu-l plângeţi pe Vieru, fariseilor! Voi l-aţi omorât de atâtea ori, înaintea tragicului accident. Dumnezeu l-a luat la El pentru a-l apăra de ticăloşeniile voastre.
La moartea lui Mihai Eminescu, marele basarabean B. P. Hasdeu scria în necrologul dedicat nefericitului dispărut: "El va trăi, deşi a murit nebun; vor muri însă pentru vecie nenumăraţii înţelepţi, care au lăsat, lasă şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu".
"Nenumăraţii înţelepţi" n-au dispărut nici astăzi. Numele lor vor fi uitate chiar mâine. Sau vor fi blestemate de posteritate. Ce va rămâne mâine din numele lui Voronin, Roşca, Conţiu sau Praporşcic? Nimic. Le vor mânca uitarea şi oprobriul public.
Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghiţit de uitare. Pentru că Grigore Vieru nu a murit, el nu a avut nimic cu moartea. Vieru a avut ce a avut cu Viaţa. De aceea, Grigore Vieru va fi atâta timp cât este şi cât va fi Basarabia română, acest "copil înfăşat în sârmă ghimpată"…
(c. t.)
Sa judecam la rece un conflict de presa tipic.
Si sa nu uitam ca NU toti cei care tipa acum, in aceste momente negre, devin astfel si ei valorosi. El da, el a fost o valoare. Unii doar se hranesc lacom din maretia omului care a fost Grigore Vieru...caci valorile si adevaratele caractere sunt cernute de timp...nicidecum de gradul isteriei de moment!
http://www.flux.md/articole/ 5430/
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲