Românii plecaţi în străinătate nu vor să se întoarcă în ţară, mai ales din cauza salariilor mizere şi a mentalităţilor prea puţin europene. Nu se întorc în România. O spun mulţi dintre cei 75 de români care trăiesc peste hotare, adunaţi la o şcoală de vară organizată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în oraşul Sulina.

Altfel decât în România, tinerii români, dar şi cei trecuţi de prima tinereţe sunt apreciaţi pentru onestitate în ţările de adopţie - fie că este vorba de Italia, Spania, Australia, Egipt - iar munca le este răsplătită cum se cuvine.

Răzvan Croitoru are 21 de ani şi a plecat în Grecia cu părinţii când avea doar 10 ani. „După Revoluţie, mama şi tata şi-au deschis un mic magazin în Suceava, dar afacerea n-a mers. Şi-au vândut pământul, casa şi tot ce mai aveau ca să-şi plătească datoriile. Au zis că singura salvare este să plece la muncă în străinătate", povesteşte tânărul. Părinţii săi au încercat de trei ori să plece din România şi abia a treia oară au reuşit. Au ajuns ilegal în Grecia. 

În Grecia, cu călăuza prin munţi

Răzvan plânge la amintirea greutăţilor pe care le-au întâmpinat ca să mai primească o şansă la un trai decent. „Am mers opt zile prin munţi cu o călăuză.  Am locuit mai întâi, până părinţii şi-au găsit ceva de lucru, la un cioban vlah care vorbea limba română", spune el. Pe parcurs şi-au legalizat situaţia în Grecia. Deşi era doar un copil, Răzvan a trebuit să lupte ca să se integreze. I-a fost teamă. „Vă daţi seama, mi-era teamă, nu ştiam unde mă duc, nici nu vorbeam limba", povesteşte românul.

Era în clasa IV-a, dar a trebuit să recupereze în paralel tot ce învăţaseră colegii lui din clasa I până într-a III-a. „M-am simţit străin şi mi se părea că toţi copiii vorbesc urât despre mine, pentru că nu înţelegeam nici măcar un cuvânt, tăceam tot timpul", spune tânărul. După aproximativ un an a început să vorbească limba greacă. „Colegii de clasă mă întrebau dacă vin chiar din România, ca şi cum am fi fost o ţară de înapoiaţi", spune Răzvan. Cu timpul, după ce l-au cunoscut mai bine, întrebarea a dispărut. 

 Răzvan a terminat o facultate în Grecia şi lucrează ca frigotehnist, repară şi întreţine sisteme de răcire. În paralel, cântă muzică grecească, pasiunea lui, chiar mai bine decât cei născuţi în Grecia. „Am cântat prin cluburi", spune el mândru. Se întristează când cunoscuţii îi spun că totuşi nu pare român. 

„E clar că au idei preconcepute, probabil din cauza a ceea ce apare în presă despre români care fură sau cerşesc. Mă înţeleg mai degrabă grecii care au fost plecaţi în alte ţări. Ei ştiu ce înseamnă să fii străin în ţara altor oameni", susţine el, adăugând că nu va ascunde niciodată că e român. 

Răzvan spune însă hotărât că nu s-ar mai întoarce în ţară. „Chiar dacă mi-a fost greu, m-am obişnuit în Grecia. În România nu m-aş descurca cu banii. Ar trebui să muncesc mai mult pe bani mai puţini", explică el. Are un argument convingător: „chiar şi în vreme de criză, în Grecia ai un salariu de 800-900 de euro pe lună. Mâncarea e mai ieftină ca în România, chiar şi chiria este de 90 de euro pe lună, pe când în România, sub 250 de euro n-am găsit". 

Nu se ajută între ei

Are şi un reproş pentru românii stabiliţi în Grecia. „Românii nu se prea ajută între ei. Cei veniţi de curând în Grecia îi invidiază pe cei care trăiesc acolo mai de mult pentru că au maşină şi casă, dar nu se gândesc nicio clipă cât au muncit oamenii ăia să poată avea toate astea", spune Răzvan. 

Comunitatea românească din Republica Elenă numără aproximativ 100.000 de persoane. Dintre aceştia, peste 33.000 sunt rezidenţi permanenţi. Lor li se adaugă o comunitate numeroasă de aromâni şi megleno-români. 

"Mi-era teamă, nu ştiam unde mă duc şi nici nu vorbeam limba greacă."
Răzvan Croitor
frigotehnist

Balet din Italia până-n Egipt

Este plecată de 27 de ani din ţară dar continuă să simtă româneşte. Viaţa a purtat-o în Italia şi apoi în Egipt. Este povestea Florinei Sidhom. S-a născută la Bucureşti şi a terminat liceul de Coregrafie în 1982. Timp de un an după absolvire a dansat pe scena Operei din Bucureşti.

Florina l-a învăţat pe soţul ei, Ramez, să iubească România

Tatăl ei i-a cerut însă să plece din ţară, pentru că regimul comunist i se părea de nesuportat. ,,Mi-a spus, pleacă, să nu te mai întorci în România", povesteşte românca de 47 de ani. Aşa a făcut, a plecat în Italia cu pretextul să-şi viziteze mătuşa. Şi a rămas. 

Lacrimi de tată

,,Am plecat din spatele Facultăţii de Arhitectură. Înainte am pus un bucheţel de flori la icoana Maicii Domnului, de la bisericuţa din apropiere, şi m-am rugat să-mi dea putere să rezist.,, povesteşte Florina. 

Îi dau lacrimile când îşi aminteşte de chipul tatălui. ,,Plângea în hohote în urma autocarului cu care am plecat, cum nu-l văzusem niciodată. Aceasta a fost ultima imagine cu tata. A murit după câţiva ani şi eu n-am ştiut decât târziu", spune ea. A rămas opt ani în Italia. Şi-a câştigat existenţa predând la mai multe şcoli de balet, a avut câteva colaborări cu teatre din Italia, printre care şi cunoscutul San Carlo din Napoli. 

,,Am plâns multe nopţi de dor de casă. Cam tot ce câştigam dădeam pe telefoane. Sunam în fiecare seară la părinţi", povesteşte Florina. A apărut primul copil şi Florina a întrerupt o perioadă baletul. S-a ocupat o perioadă de comerţul cu Egiptul. ,,Aşa l-am cunoscut pe Ramez, soţul meu". 

Enescu, iubit de Egipteni

„Am plecat spre Egipt ca italiancă pentru că acolo m-am format ca adult,, spune femeia. Are propria şcoală de balet în Egipt. A pus în scenă un dans pe ,,Rapsodia nr. 1" a lui George Enescu şi un spectacol pe muzica lui Ciprian Porumbescu, de ,,i-a făcut pe egipteni să plângă de emoţie". A născut un al doilea copil, o fetiţă care are acum 13 ani şi care spune că iubeşte România pentru simplul fapt că mama ei este româncă. 

Florina mărturiseşte că, deşi profesional este un om realizat, în suflet a purtat mereu de la plecarea din ţară o durere surdă, că n-a reuşit să fie fericită în România. 

,,Mai este şi singurătatea, pe care o simt mai ales la anumite sărbători româneşti. Mulţi români vor să uite de unde au plecat, mie nu mi-a fost niciodată ruşine să spun niciodată unde m-am născut. Nici atunci când în Italia, mult înainte de cazul Mailat, au existat relatări în presă despre români infractori". Deşi este plecată de atâţia ani din ţară, Florina vorbeşte fără pic de accent limba română. 

Seminţe scuipate în autobuz, la Torino

Andreea (dreapta): „Colegii de facultate italieni mă respectă“

Andreea este o fire veselă şi foarte hotărâtă. Tânăra în vârstă de 22 de ani născută la Piatra Neamţ, locuieşte la Torino, în Italia. Când a venit în vara aceasta în ţară şi-a amintit ce nu-i place în România. 

„În Bucureşti, pe trecerea de pietoni a venit o doamnă cu o maşină luxoasă şi nu mi-a dat voie să traversez. Era dreptul meu", spune contrariată tânăra. Andreei nu-i este ruşine să spună că este româncă deşi ziarele din Italia abundă în relatări despre cerşetori şi hoţi români. 
Numele românesc, handicap la şcoală

Consecinţele le simt nevinovaţii. ,,La şcoală în Italia, copiii români sunt terorizaţi de profesori. Acesta este şi motivul pentru care părinţii români le pun copiilor născuţi acolo nume italiene", povesteşte tânăra adăugând că o enervează mamele românce din Peninsulă care de teamă, de ruşine vorbesc cu copiii lor italiană pe stradă, sau chiar şi acasă. 

Andreea spune însă că pe ea colegii de facultate o respectă: „Fac diferenţa între mine şi ţigani". Totuşi  imaginea unora dintre romii români ajunşi în Italia o face să plece ochii în pământ de ruşine. ,,Nu mi-a picat deloc bine când o femeie, ţigancă, s-a urcat în autobuzul în care eram şi a început să scuipe seminţe pe jos. Oamenii din jur s-au uitat urât şi la mine", povesteşte tânăra. 

Românism la gurile Dunării

75 de români din America, Ucraina, Republica Moldova, Italia, Grecia Egipt, Siria şi Australia participă până pe 23 august la şcoala de vară ,,Comunităţi româneşti şi identitate europeană" de la Sulina. Ei sunt câştigătorii unui concurs de clipuri video şi aplicaţii multimedia organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. 

În zilele petrecute la gurile Dunării românii s-au întâlnit cu istorici, oameni de cultură şi cu oficiali români care se ocupă de diaspora. Înainte de a ajunge la Sulina, participanţii la şcoala de vară au vizitat Mănăstirea Curtea de Argeş, Transfăgărăşanul, Castelul Peleş, Mănăstirea Putna şi Ipoteştiul.