Din afară, Republica Moldova se vede altfel. O spun pentru că stau de vorbă fie cu ai noștri plecați care și încotro, fie cu cei care urmăresc evenimentele de pe la noi. De peste Prut sau din oricare altă parte a Europei, când privești spre cele câte se întâmplă aici, ai o altă percepție: simplă, în alb și negru, „noi contra ei”.

În realitate, lucrurile în RM sunt mult mai confuze decât par a fi. Pe de o parte, societatea pare să fie și ea tot mai polarizată de la an la an. Discuțiile și rănile care dor și pe unii și pe alții, indiferent de barca în care s-ar afla, se adâncesc și ele, evident. De parcă ar fi cineva care intenționat le-ar provoca și ar răsuci cuțitul în rană, de orice natură ar fi aceasta. Dar de ce „de parcă”? Mai mult ca sigur că sunt forțe „oculte” – de fapt nu sunt deloc oculte – care bântuie pe aici și se îndeletnicesc anume cu iscarea vrajbei și a zâzaniei în societate. Dar, în același timp, această zâzanie a început să obosească populația, pentru că nu urmează nimic în urma ei. Nimeni nu câștigă, nimeni nu pierde, nimeni nu e pedepsit sau lăudat. De unde și interminabila și mereu perpetua confuzie pe care o resimte populația. Și mai e ceva: uneori e prea mare decalajul între realitate și ceea ce vedem pe la unele posturi tv. Și iată că apare și lehamitea sau indiferența celor 30% de indeciși pe care le dau ultimele sondaje când vine vorba de vot.

Sunt voci care spun că în societatea moldovenească sunt prea multe polemici și interese. Sunt păreri potrivit cărora în RM politica este mult prea multă pentru o palmă de pământ precum aceasta pe care locuim. Eu însă cred că jocurile geopolitice ne înnebunesc mințile și ne sufocă mai mult decât e cazul. Și fără rezultat. Uneori până și politicienii par a fi depășiți de situație. Se tot vorbește, de exemplu, de Transnistria. Și tot pe loc, pe loc, pe loc… Se merge apoi pe ideea europeană. Dar nici asta nu prea pare să încânte o bună parte dintre moldoveni, pentru că rezultatele concrete lipsesc și oamenii pare că au obosit. Vezi ultimele sondaje unde circa jumătate dintre cetățeni privesc spre Rusia (CSI), iar o alta spre UE.

Confuzie, lehamite și plictis. Iar asta o vezi cel mai bine când mergi prin satele Moldovei sau prin piețele capitalei. Aici discuțiile nu diferă prea mult de cele la care involuntar asistam după și înainte de 2000. „Toți sunt hoți și se gândesc la punga lor”, este una dintre ele. Trist, dezolant, dureros…

Nici dezvăluirile electorale sau așa zisele „adevăruri”, care apar acum pe ultima sută de metri, nu prea par să impresioneze. Ele nu fac decât să răscolească lehamitea de care scriu.

Ce este de făcut? Este mai mult decât evident că ceva trebuie schimbat din temelii. Se vede cu ochiul liber pentru cei care locuiesc aici că oamenii aceștia se simt ca într-o cușcă și că într-o zi răbdarea va ajunge la capăt. Dacă nu o fi ajuns deja. Cum va reacționa populația? Vor pleca cu toții din republică, vor vota din nou trecutul sau se vor ridica în picioare odată și odată – „capul sus!”, cum spune un candidat? În acest moment nu este sigur. Dar politicienii trebuie să înțeleagă ce se întâmplă și să fie capabili să învingă lehamitea populației. Să înceteze cu jumătățile de măsură, cu scuzele de tot felul, cu indecizia și indiferența. Altfel, lehamitea îi va învinge. Și pe ei și pe noi.