Se răresc rândurile actorilor politici care populează segmentul de dreapta a eşichierului politic moldovenesc. Are loc un proces natural de asimilare a partidelor mici de către formaţiunile cu o pondere mai mare, la care participă Mişcarea Acţiunea Europeană şi Partidul Liberal. Denumit cu insistenţă act “de fuzionare”, acesta este echivalent mai mult cu absorbţia unui fost concurent de către liberali, care se regrupează având în spate insuccesele de la alegerile din 2010 şi urmările disfuncţionalităţilor din cadrul AIE-2.

În condiţiile pierderii tot mai evidente a avantajelor prevăzute în Acordul de constituire şi funcţionare a Alianţei pentru Integrare Europeană, liberalii decid să se repoziţioneze pe segmentul de dreapta, transformându-se din “partid unitar şi solitar” într-o formaţiune “compusă”, dar cu respectarea strictă a formatului propriu doar PL-ului. Datorită diferenţei dintre acestea după ponderea partidului, a liderului politic şi a capacităţilor electorale, liberalii reuşesc să se impună în negocieri asigurând o absorbţie aparent necondiţionată a formaţiunii conduse de Veaceslav Untilă. Dovadă în acest sens este lipsa unor condiţionalităţi cerute expres de către liderii MAE în legătură cu dizolvarea formaţiunii sale în interiorul PL. Pentru a îndreptăţi MAE-ul mult prea conciliant, liberalii promit oferirea anumitor funcţii de conducere, despre care vor anunţa la Congresul republican al partidului de la finele acestei săptămâni.

Pierde sau câştigă MAE-ul?

În mod obiectiv, această comasare corespunde unei realităţi politice clasice în care îşi găsesc aplicabilitate legitimităţile darwiniste, conform căror partidele mici vulnerabile consideră procesul de fuzionare ca ceva normal. Speficificul moldovenesc poate denatura acest fenomen, implicând recurgerea la “tranzacţii” din raţionamente politice. Deşi nu există dovezi că PL a achiziţionat MAE-ul contra plată (cu sau fără asistenţa lui Plahotniuc), afacerea dată este învăluită de mister, lucru agravat şi de faptul că cele două formaţiuni evită să prezinte publicului “acordul” care legitimează această fuzionare. De asemenea, nu este clar dacă procesul demarat va presupune şi revizuiri în documentele statutare ale PL-ului, cu parafarea lor ulterioară de către instituţiile de stat abilitate. Modalitatea de reorganizare a PL-ului după aderarea foştilor “mae-şti”, precum şi rolul politic pe care îl vor juca liderii partidului “înghiţit”, ridică alte semne de întrebare.

Adevărate nedumeriri trezeşte decizia propriu-zisă a conducerii MAE de a se lăsa pe mâna lui Ghimpu, care face parte din aceeaşi categorie a liderilor autoritari ca şi Serafim Urecheanu, liderul Alianţei “Moldova Noastră”, de care Untilă s-a despărţit într-o manieră scandaloasă din motivul lipsei de comportament democratic şi a controlării execesive a formaţiunii de către o singură persoană. Indiferenţa faţă de acest aspect foarte sensibil denotă alt interes urmărit de Untilă, conştient de faptul că abandonarea politicii mari nu-i aduce niciun folos chiar dacă are în posesie un partid preluat de la Anatol Petrencu.

Reieşind din rezultatele alegerilor parlamentare din 2010, MAE a demonstrat o capacitate slabă de mobilizare a electoratului, adunând puţin peste 1 % din sufragiile valabil exprimate. Liderii acestei formaţiuni sunt insesizabili pentru opinia publică, după ce emigrarea de la Alianţa “Moldova Noastră” către MAE şi-a pierdut definitiv efectul de captare a atenţiei din partea alegătorilor. Din aceste considerente “comasarea” cu PL reprezintă cea mai bună perspectivă pentru un partid prins într-o ipostază de stagnare.

Această asociere permiete “mae-ştilor” să asiste indirect la actul de guvernare, chiar dacă nu vor fi lăsaţi să-şi impună cumva punctul de vedere. Situaţia care se prefigurează în noul PL se va deosebi de cea din PD, la care în trecut a aderat PSL şi unde până în prezent există o competiţie internă nedeclarată dintre adepţii lui Serebrean şi moştenitorii lui Lupu-Diacov, la care s-a alăturat şi gruparea lui Plahotniuc.

PL-ul spre deosebire de alte partide este subordonat în totalitate voinţei lui Mihai Ghimpu, de aceea, “ex-mae-ştii” vor trebui să se coformeze, în caz contrar riscând acţiuni de epurare. În schimbul disciplinei şi loialităţii depline, foştii activişti ai MAE vor putea beneficia de anumite oportunităţi secundare în interiorul PL.

Caracterul închis al afacerii privind fuzionarea asimetrică a acestor formaţiuni subminează ideea existenţei unor angajamente din partea PL privitor la acordarea unor anumite garanţii noilor săi membri. În consecinţă, Untilă va trebui să folosească fuzionarea pentru a stabili canale de comunicare cu partenerii externi, asigurându-şi teren pentru eventuala retragere în cazul animozităţilor iminente care vor apărea în relaţia sa cu Mihai Ghimpu.

PL “absoarbe” înainte de alegerile locale

Dinamica pozitivă a negocierilor privind realizarea fuziunii date arată dinsponibilitate şi dorinţa ambelor partide. Spre deosebire de scopurile înguste şi specifice nutrite de MAE, PL se concentrează la atingerea unor obiective atât pe termen scurt, cât şi de ordin strategic.

Obţinerea unor rezultate satisfăcătoare la viitoarele alegeri locale primează în lista priorităţilor de moment urmărite de liberali în legătură cu “digerarea” MAE-ului. Desprinderea lui Untilă de la Alianţa “Moldova Noastră” a fost însoţită de transferarea unor întregi structuri teritoriale către formaţiunea lui Petrencu. Folosind aceste unităţi de partid, liberalii vor să-şi recupereze anumite poziţii în teritoriu.

Se consideră că inclusiv din cauza deficienţelor activităţii în teritoriu, PL a înregistrat la alegerile recente un rezultat mai modest decât în vara lui 2009. Posibil, conducerea liberală intenţionează să antreneze eforturile “ex-mae-ştilor” în special în teritoriu, asistând grupurile minoritare ale liberalilor din raioane. Astfel, aportul membrilor MAE este apreciat de către Ghimpu, care consideră că echipa PL se va întări ”cu oameni devotați cauzei”[1]. Totodată, PL va putea să se concentreze pe activitatea electorală în capitală, unde vor avea loc lupte epuizante între candidaţii PL, PLDM şi PCRM.

Pe termen lung, asimilând MAE-ul liberalii planifică să-i împingă pe liberal-democraţi spre centru, investind în capacitatea sa de captare a electoratului cu viziuni pro-româneşti, care îl simpatizează în prezent pe Vladimir Filat. Monopolizarea “dreptei liberale” este în realitate un scop ascuns al PL, care concurează cu liberal-democraţii indiferent de participarea lor comună la actul guvernării.

Reducerea numărului concurenţilor politici de factură liberală constituie alt obiectiv urmărit de PL, aflat în căutare de exclusivitate şi de măsuri pentru fortificarea la maxim a identităţii proprii. Cu toate acestea, este puţin probabil ca alt actor din partea dreaptă a spectrului politic, spre exemplu PNL, să accepte un scenariu similar, deoarece are de câştigat la fel de pe urma absorbţiei MAE-ului de către formaţiunea lui Ghimpu.

În fine, atractivitatea sporită a lui Filat pentru public şi resursele administrative posedate de Lupu produc efecte negative asupra imaginii lui Ghimpu, a cărui popularitate este în descreştere (dar nici nu a fost la altitune). În pofida acestui context nefavorabil, Partidul Liberal va încerca să exploateze efectele emergenţei, conexe procesului opac de contopire asimetrică, efectuat în detrimentul MAE, pentru a diminua presiunea handicapurilor de imagine existente.