Vizita lui Marian Lupu la Moscova s-a transformat într-un mic scandal de presă. Unii ziarişti au pus la îndoială însuşi faptul ca atare - a fost oare Lupu la Moscova sau în altă parte? Este inexplicabil de ce această vizită a fost învăluită în taină.

Colegul nostru Petru Bogatu are dreptate când afirmă într-un editorial la „Vocea Basarabiei" că „un politician e persoană publică, nu spion care călătoreşte sub acoperirea anonimatului". În definitiv, faptul dacă a fost sau nu Lupu la Moscova este unul uşor verificabil. Să admitem că a fost. Dacă a fost, două lucruri mi se par interesante. Primul: s-a făcut mult caz despre mecanismele elaborate de liderii AIE-2 pentru buna ei funcţionare. Vizita (de lucru) a şefului Legislativului şi preşedintelui interimar al RM face parte din categoria acţiunilor care trebuie să fie coordonate cu ceilalţi lideri ai Alianţei? Dacă da, întrebarea e legitimă: a coordonat Marian Lupu această vizită cu Vlad Filat şi Mihai Ghimpu? Dacă nu, care-i eficienţa acelor mecanisme de coordonare? Al doilea: dacă, totuşi, Lupu a fost la Moscova şi a declarat ceea ce el spune că a declarat, apare o problemă, una gravă. Marian Lupu dă nota „zece" politicii Moscovei faţă de R. Moldova: „Politicienii de la Moscova, autorităţile, în general, au o atitudine europeană faţă de partenerii de dialog, fără ingerinţe în afacerile noastre interne". (Sublinierile sunt ale noastre.)

Nu fac lista atitudinilor europene şi ale cazurilor de neamestec ale Moscovei în viaţa politică, economică, culturală a statului independent R. Moldova - ar fi prea lungă şi ne-ar ocupa mult spaţiu. (Să deducem că şi menţinerea trupelor ruseşti pe teritoriul nostru e o dovadă de atitudine europeană şi neingerinţă!?) Dacă acesta este mesajul care-l transmite ruşilor prima persoană în stat din R. Moldova, atunci de ce să ne mirăm că Moscova continuă să ne trateze ca pe o gubernie a sa? Prefer să aibă dreptate Petru Bogatu, care nu crede că Lupu a fost la Moscova, fiindcă, dacă nu a fost la Moscova, înseamnă că nici nu a spus ceea ce el spune că a spus.

Are oare nevoie R. Moldova de preşedinte?

Propunerea unui om deștept

Un om deştept mi-a spus ieri un lucru pe care vreau să-l cunoască şi cititorii noştri. Reproduc textul aproape fără nicio redactare (v-am spus doar că autorul lui e un om deştept). „De doi ani de zile, R. Moldova e în comă instituţională; economia e pe butuci, preţurile au explodat, salariile au îngheţat, investitorii străini nu vor să treacă Prutul, împrumutăm miliarde şi trăim pe datorie. Cei săraci au devenit şi mai săraci, cei bogaţi - şi mai bogaţi, cei hoţi - şi mai hoţi, cei cinici - şi mai cinici. Parcurgem o situaţie paradoxală: în aceşti doi ani, presa a devenit mai multă şi, cică, mai liberă, nu ştiu însă cum se face că cu cât voi, ziariştii, sunteţi mai liberi, cu atât mai liberă a devenit şi mafia naţională. Voi, câinii (turbaţi), lătraţi, iar caravana (guvernamentală) trece. Am uşoara bănuială că în perioada guvernării AIE-1 şi AIE-2 în Moldova se fură mai mult şi mai banditeşte decât în epoca guvernării comuniste. În anii 2001-2009 era un singur hoţ principal, după 2009 - mai mulţi. Moldova s-a transformat într-o Sicilie sfâşiată de clanuri. Bătălia pentru funcţia de preşedinte e, de fapt, bătălia pentru partea cea mai grasă a Caşcavalului naţional. ...Lupta pentru scaunul prezidenţial a devenit cel mai preferat sport al moldovenilor. Cu precizarea: un sport ucigător. Eu un lucru ştiu: scara de sus se mătură, nu invers. De aceea, întreb: ne trebuie nouă oare funcţia de preşedinte?". Eu sunt de acord cu acest om deştept. Dar dumneavoastră?