Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova s-a încheiat cu un rezultat puțin onorabil guvernării controlate de controversatul oligarh Vlad Plahotniuc. Doi candidați ai opoziției au trecut în turul doi. De altfel, candidații opoziției au adunat peste 90% din voturile exprimate în primul tur. Pe primul loc, cu 47,98%, s-a situat Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor, care militează pentru strângerea legăturilor cu Rusia. Pe locul doi, Maia Sandu, de orientare proeuropeană, candidatul Partidului Acțiune și Solidaritate și Partidului Demnitate și Adevăr, a adunat 38,71% din voturi.

Ce v-a determinat să renunțați la postul bine plătit de la Washington, la Banca Mondială, și să vă întoarceți la Chișinău pentru a vă implica în politică?

Am hotărât să-mi mai dau o șansă acasă. Atunci când am înțeles că nu mai pot avea încredere în niciun politician din Moldova, am decis să mă implic și să conving alți oameni onești să vină în politică. E singura modalitate prin care ne putem salva țara.

Ce-i cu Moldova? Ce nu a mers bine? Astăzi arată ca un stat aproape eșuat, după șapte ani de guverne proeuropeană. Unde s-a greșit? Ce a fost făcut bine și merită continuat?

De fapt, nu a arătat mai bine nici după opt ani de guvernare comunistă... Nu aş vrea să intru în speculaţii de ordin istoric, mergând prea adânc în timp. S-a vorbit prea mult despre „blestemul istoriei“ asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru, dar discuţiile interminabile despre originea problemelor, din păcate, se rezumau mai mult în cheie fatalistă, că „aşa ne-a fost soarta“. Însă politicienii de aceea şi sunt aleşi de oameni, ca să găsească soluţii la problemele lor, şi nu să caute scuze. Problema majoră a acestui stat a fost că nu a reuşit să-şi creeze instituţii puternice, menite să îndeplinească funcţia de bază – securitatea şi prosperitatea cetăţenilor săi. Oamenii trebuie să înţeleagă că statul nu este creat de dragul statului, aşa cum o văd „stataliştii“ lui Dodon, dar trebuie să-i servească în primul rând pe ei. Statul este făcut pentru cetăţeni, şi nu invers şi de aici trebuie să pornim. Dacă statul nu este capabil să îndeplinească funcţii de bază, atunci el trebuie regândit şi resetat.

Problema noastră majoră este clasa noastră politică perimată, care s-a pliat în jurul unor grupuri de interese financiare şi economice, dând naştere unor instituţii extractive, care exploatează şi redistribuie resursele generate de cetăţeni, controlând fluxurile financiare. Politicul a oferit protecţie unor grupuri. Simbioza dintre politic şi business a dat naştere acestei clase politice. Politica este tratată după regulile mediului de afaceri. Politicienii „investesc“ în politică, devin administratori ai banului şi bunului public şi apoi iau din impozitele noastre, pentru a-și recupera investițiile și a obține dobânzi mari. Din păcate, şi aceste alegeri au arătat că ei tratează domeniul politic în stilistica mediului de afaceri, cheltuindu-se sume exorbitante, din surse obscure, pentru a obţine dividende materiale în caz de câştig. Simptomatic este faptul că Marian Lupu, candidatul la prezidenţiale din partea partidului puterii, a fost scos din cursă de către finanţatorul partidului, oligarhul Vladimir Plahotniuc.

Acest sistem oligarhic, în care simbioza între politic şi business a dat naştere la scheme, controlul pieţei, monopoluri etc., a fost constituit pe timpul comuniştilor. Atât Plahotniuc, cât şi Dodon sunt discipoli ai lui Voronin. Din păcate, din 2009, guvernele zise proeuropene, care au venit la putere pe fundalul nevoii de schimbare, nu au făcut nimic pentru a demantela acest sistem. Mai mult, ei l-au preluat, cu tot cu scheme, şi chiar l-au perfecţionat. Partajarea politică a ramurilor puterii şi instituţiilor statului a fost rezultatul acestui fenomen. Drept rezultat, elitele cleptocratice devin tot mai prospere şi arogante, iar populaţia tot mai săracă, mai disperată şi mai umilită.

În ceea ce priveşte lucrurile bune, singura noastră resursă, singura noastră mândrie şi singura preocupare rămân oamenii, cetăţenii acestei ţări. Cu toată sărăcia, cu toată migraţia masivă, în Moldova mai există oameni care se încăpăţânează să rămână aici şi să activeze în mod cinstit. Există oameni buni în ţară; în timpul întâlnirilor mele prin raioane i-am văzut, le-am vorbit şi mi-au vorbit. Cu toate problemele cu care se confruntă, de la ei emană atâta lumină, atâta bunătate, atâta căldură interioară, că m-am gândit că anume pentru aceşti oameni, pentru această temelie a ţării, merită să depui toate eforturile şi să treci prin calvarul luptei politice. Iar eu vă spun că Moldova poate să continue, are forţe şi speranţe. De aceea am şi venit împreună cu colegii mei în politică, să pornim această schimbare.

Ce-ar trebui făcut pentru ca Republica Moldova să mai aibă un viitor? Ca tinerii să nu mai plece din țară? Ca cei plecați să înceapă să se întoarcă acasă?

Mesajul nostru principal este că noi putem fi stăpâni pe soarta noastră. Clasa noastră politică a parazitat, de-a lungul timpului, cu argumente că am fi „în calea tuturor răutăţilor“, divizând societatea, ţinând-o prizonieră în capcana geopolitică dintre Vest şi Est. Nu vreau să spun că pericolul extern nu există – vedem ce se întâmplă în lume şi ce-au păţit vecinii noştri. Dar nu putem observa şi faptul că cel mai mult au avut de suferit societăţile divizate, statele slăbite de molima corupţiei, deoarece au fost mai vulnerabile, cu imunitatea scăzută faţă de pericolul din afară. „Războiul hibrid“, despre care se vorbeşte acum atât de mult, este modelat pe declanşarea imploziilor, nu a exploziilor! De aceea, credem că „răutăţile“ reale sunt aici, la noi şi în noi. Nu duşmanul extern este problema noastră cea mare, ci incompetenţa şi nepriceperea funcţionarilor noştri, ale clasei noastre politice, problema cea mare este corupţia altoită pe tulpina necredinţei în forţele proprii. Toţi politicienii din 1991 încoace ne-au divizat pe tot felul de criterii. Ne-au divizat pentru a putea exploata principala resursă a acestei ţări – munca oamenilor.

Alegerile din 30 octombrie au arătat însă că moldovenii nu mai agreează această stare de lucruri şi că au nevoie de un puternic mesaj de unitate: că putem face lucrurile împreună, indiferent de ce limbă vorbim şi ce hram purtăm. Iată de ce soluţia noastră este forjarea unei democraţii autentice, în care cetăţenii să aibă un cuvânt de spus în politicile statului, în promovarea meritocraţiei, în lupta împotriva corupției, formarea unei justiţii independente şi crearea unei economii durabile, ca sursă a prosperităţii pentru cetăţeni. Iar pentru aceasta avem nevoie de unitate internă. Doar aşa vom opri exodul tinerilor, îi vom face să aibă încredere în viitorul acestei ţări şi doar aşa îi vom putea întoarce pe cei plecaţi. Oamenii pleacă nu doar din cauza sărăciei, ci și din cauza lipsei unor condiţii de trai civilizate şi decente. Sărăcia nu este doar lipsa de resurse materiale, ci și lipsa de speranţă în viitor...

Care este profilul electoratului dvs.? E un electorat de protest? De ce vă întreb: văd că sunteți atacată cu aceeași violență de unii pro-ruși și de unii prounioniști; sprijinită acum de Leancă, despre care un consilier prezidențial de la București spunea că-i agent KGB, susținută de comunistul Voronin, în turul doi, dar calomniată în fiecare minut într-un mod cât se poate de abject de holdingul media al, chipurile, proeuropeanului Plahotniuc, sprijinit de București, care se pozează cu Victoria Nuland și cu Barosso?

Cred că este cea mai murdară campanie electorală de la Independenţă încoace. Acest lucru reflectă, de fapt, miza acestui scrutin. Cu toate că guvernanţii încearcă să ne inducă idea că atribuţiile preşedintelui sunt limitate, că suntem o republică parlamentară, în care şeful statului nu are un cuvânt de spus, faptul că în campaniile concurenţilor noştri se varsă sume exorbitante pentru „spălarea“ imaginii candidaţilor, se utilizează cele mai toxice instrumente de persuasiune denotă că aceste alegeri contează. Instituţia prezidenţială poate fi un simbol al începutului schimbării spre bine şi mobilizarea cetăţenilor la vot confirmă acest lucru. Evident, vechea clasă politică, personalizată prin Plahotniuc & Co., se împotriveşte din răsputeri acestei schimbări. Are un anti-rating, un grad de respingere în societate atât de mare, încât încearcă să-mi facă transfer de imagine negativă prin sprijinul pe care, chipurile, mi-l acordă. Dar lumea înţelege bine natura acestui „cal troian“ politic şi scrutinul din 30 octombrie a confirmat acest lucru. Aceste alegeri arată că nu moftul politicienilor contează, ci voinţa cetăţenilor. Iată de ce au fost nevoiţi să scoată din cursă cel mai „scump“ candidat, pentru care s-a investit peste un milion de euro în această campanie, iată de ce au luat scoruri derizorii cei pentru care banii au contat mai mult decât ideile şi soluţiile. Prin votul lor, cetăţenii Republicii Moldova au arătat tuturor că nu totul în această ţară se vinde şi se cumpără. Şi acest lucru ne dă speranţe să credem într-un viitor mai bun!

Cum veți reuși să contracarați această manipulare extraordinară? De pildă, Renato Usatîi spune despre dvs. că sunteți creația Departamentului de Stat, preferându-l pe Dodon, susținut, dar în același timp și controlat de oligarhul Plahotniuc, care se pozează cu d-na Nuland la Departamentul de Stat.

Prin mobilizarea generală a oamenilor care-şi doresc schimbare. Forţa noastră constă în faptul că suntem preferaţii cetăţenilor noştri, şi nu protejaţii cuiva din exterior. Anume acest lucru îl înţelege şi îl sperie pe Dodon, anume această alegere a cetăţenilor noştri face ca toate „înţelegerile“ obscure dintre candidaţi, care-şi bat palma în capitale străine, să pară superflue. Noi suntem mai mulţi şi mergem direct la alegător. Noi venim cu un apel la unificare şi cu un puternic mesaj că avem încredere în forţele proprii! Noi nu vom merge pe mesajul geopolitic, aşa cum ne sugerează unii analişti. Acesta divizează. Nu le vom permite politicienilor corupți să se ascundă după riscurile geopolitice. Un stat slăbit de molima corupției nu ne poate apăra de riscurile externe. Doar o Moldovă unită pe interior, cu o clasă politică nouă, care îşi centrează atenţia pe atacarea şi soluţionarea problemelor reale, poate deveni o ţară prosperă pentru cetăţenii ei şi o sursă de stabilitate în regiune. Aceasta este „oferta“ noastră pentru partenerii de dezvoltare şi sperăm că de data aceasta nu vom da greş.

În cazul în care ajungeți președinte, cum puteți porni - cu mijloacele limitate pe care le aveți la îndemână - lupta împotriva marii corupții, cum puteți scoate instituțiile statului de sub controlul politic, cum le puteți pune în slujba cetățeanului?

Este principial ca cetățenii să dea votul anume pentru lupta anticorupție, astfel încât președintele să aibă legitimitatea să declanșeze măsurile legale necesare împotriva corupției.

Mijloace limitate poate avea „persoana“ preşedintelui, nu şi instituţia prezidenţială. Un preşedinte inteligent, un preşedinte activ are mari şanse să înceapă schimbarea spre bine. Voi folosi toate pârghiile legale care-mi vor sta la dispoziţie, voi folosi acea enormă legitimitate pe care îmi va da-o votul popular pentru a face presiune pe instituţiile nefuncţionale, voi gestiona cu maximă responsabilitate politica cadrelor, deoarece sunt sigură că, împreună cu oameni oneşti şi capabili, vom putea face breşe şi începe demontarea sistemului corupt care ţine în captivitate statul. Am demonstrat acest lucru la Ministerul Educaţiei, am experienţă, ştiu ce trebuie de făcut. Un rol important îl va avea pregătirea alegerilor anticipate, deoarece gradul de încredere în acest Parlament, în actuala coaliţie de guvernare este atât de jos, aşa cum au arătat rezultatele primului tur, încât ei sunt efectiv paralizaţi, în lipsă de idei şi voinţă politică. De aceea, nu cred că vor reuşi să guverneze în această formulă prea mult timp. Doar venirea la putere a unei noi clase politice necorupte şi responsabile va fi în stare să catalizeze reformele aşteptate de noi toţi.

Care vor fi urgențele pe care dvs. ca președinte le aveți de rezolvat imediat după alegeri? Situația economică, financiară a Republicii Moldova e foarte delicată...

Într-adevăr, situaţia este gravă. Am simţit acest lucru mai ales în timpul deplasărilor prin ţară, întâlnindu-mă cu alegătorii. Oamenii sunt tare săraci. Sunt îngrijoraţi de viitorul lor şi al copiilor lor. Sărăcia are o cauză principală – corupţia. Corupţia ne costă, scumpeşte viaţa, scumpeşte serviciile, ridică preţurile şi ne diminuează veniturile. Simbol al corupţiei a devenit „furtul secolului“. Iată de ce îmi propun, în primul rând, să cer oficial asistenţă internaţională în investigarea acestui furt. Ceea ce s-a făcut până acum nu a fost decât o mimare şi manipulare grosolană a opiniei publice. „Furtul miliardului“ se folosește mai degrabă ca o modalitate de reglare de conturi. Dar adevăraţii beneficiari ai furtului nu sunt nici găsiţi, nici căutaţi. Vă dau doar un singur exemplu: personajul-cheie al furtului, Ilan Şor, care a gestionat administrarea Băncii de Economii, cel care a oferit mite record de 250 de milioane de dolari, se află doar într-un arest la domiciliu, are în continuare acces la fondurile publice în postura sa de primar de Orhei şi încearcă să se victimizeze ca prigonit politic!

Numirea procurorului general este o altă prioritate. Dacă Parlamentul va modifica Constituţia, acordându-i preşedintelui prerogativa de numire a acestui funcţionar, atunci va fi un pas important în schimbarea sistemului. De la un procuror general independent şi onest poate demara procesul de transformare a instituţiilor statului, pe modelul românesc, dacă vreţi. Aici vom avea nevoie de asistenţă serioasă din partea partenerilor străini şi sperăm că experienţa României ne va ajuta mult. DNA a devenit un simbol al schimbării şi mulţi basarabeni nutresc speranţa ca acest model să funcţioneze şi la noi. Eu înţeleg că va fi o sarcină uriaşă, clasa politică expirată de la noi va fi refractară acestui proces, se va împotrivi prin toate mijloacele, dar altă soluţie nu există. Parcursul nostru european înseamnă lupta împotriva corupţiei. Poţi să elaborezi volume de strategii de dezvoltare, să raportezi îndeplinirea sută la sută din prevederile Acordului de Asociere, dar, dacă corupţii nu vor fi sancționați pentru ilegalităţi, dacă justiţia va rămâne una selectivă, banii din buget vor continua să fie furaţi, totul va fi în van. Cred că anume în acest punct nevralgic, partenerii noştri de dezvoltare trebuie să facă presiune pe actualii şi viitori guvernanţi din Republica Moldova.

Care va fi prima vizită externă pe care doriți să o faceți dacă ajungeți președintă? Moscova, Washington, Bruxelles, Berlin, București... sau într-o altă capitală? Și de ce?

Nu aş dori să fac premoniţii, deoarece mai avem înainte turul al doilea. Dar, indiferent unde m-aş duce în vizită, voi trimite în funcţia de conducător al statului un mesaj că Moldova este gata de înnoire, că procesul de schimbare a clasei politice a demarat. Marile cabinete ale lumii trebuie să înţeleagă că Moldova nu s-a predat, este gata să lupte în continuare pentru un destin mai bun şi că această transformare, atât de nefericit compromisă, este reală. Voi fi mesagerul poporului meu şi sper că vocea noastră va fi auzită. Moldova există, Moldova luptă!

Ce a fost bun până acum în relația bilaterală dintre București și Chișinău și ce credeți că ar trebui modificat, schimbat?

Nu cred că de la Independenţă încoace Republica Moldova a avut un avocat, un partener şi aliat mai de nădejde decât România. Ne leagă nu doar trecutul istoric comun, nu doar aceeaşi limbă, tradiţii şi cultură. Ne leagă credinţa într-un destin comun. De ce avem nevoie acum este unificarea eforturilor pentru a îmbunătăți situaţia populaţiei din Moldova. Demararea unor proiecte comune în sectorul energetic, asistenţa în domeniul educaţiei, al justiţiei, combaterii şi prevenirii corupţiei, al serviciilor – un cuvânt de gratitudine aparte pentru medicii români din serviciul SMURD, care ne asistă zi de zi, adesea cu preţul propriilor vieţi – în domeniul comunicaţiilor sunt vitale, din punctul meu de vedere, pentru cetăţenii noştri. Ne-am dori ca această colaborare să se intensifice şi să aibă ca bază succesul în procesul eurointegrării Republicii Moldova. Exemplul dvs. în acest proces arată că se poate!

Cum vă explicați faptul că la turul întâi au votat în România foarte puțini cetățeni moldoveni? Nici măcar 10.000, deși numărul lor este foarte mare. Și-au pierdut ei speranța în orice viitor al Republicii Moldova? De ce credeți că s-au prezentat atât de puțini?

Eu cred că aici un rol crucial l-au jucat autorităţile noastre, care de la bun început s-au străduit să obstrucţioneze votul din diaspora, deoarece se tem de votul moldovenilor din străinătate. Slaba informare, amenajarea insuficientă a secţiilor de votare pe teritoriul României au împiedicat cetăţenii noştri să iasă masiv la vot. Cunoaştem faptul că autorităţile române au acordat facilităţi de transport pentru studenţii basarabeni ca să se poată deplasa la secţiile apropiate de votare şi permiteţi-mi să le mulţumesc şi pe această cale. Ştim, de asemenea, că, în ultimele zile, s-au intensificat eforturile de mobilizare a tinerilor din centrele universitare, că oamenii încearcă să identifice posibilităţi să iasă într-un număr mare la vot pentru a schimba destinul acestei ţări. Le mulţumesc tuturor şi sunt încrezătoare că împreună vom învinge!