Istoria Basarabiei conţine multe părţi întunecate, puţin cunoscute sau deformate în decursul timpului de interesele imperiale. O undă de lumină asupra situaţiei din Basarabia este aruncată de cartea „Memoriile unui guvernator rus”, scrisă de fostul guvernator de la Chişinău, prinţul Serghei Dmitrievici Urusov în anul 1907. Acesta a fost numit guvernator al Basarabiei pe neaşteptate în anul 1903 şi după propria mărturisire ştia despre această provincie tot atât de mult cât ştia despre Noua Zeelandă, iar Chişinăul îl cunoştea doar din relatările de presă despre pogromurile antievreieşti de aici din anul în care a fost numit guvernator.

Postul de guvernator la Chişinău a fost o probă de foc pentru prinţul Urusov care aminteşte de modul haotic în care era guvernată Rusia ţaristă printr-o anecdotă: prinţul Şcerbacev guvernase o provincie vreme de trei ani având faima de excelent administrator, iar după retragerea sa din post pe motive de sănătate înlocuitorul său a găsit nedeschise toate plicurile cu instrucţiuni secrete venite de la Moscova. Urusov a venit la Chişinău în 1903 hotărât să se conducă după legi şi după propria gândire. 

În memoriile sale, prinţul Urusov îi face un portret zdrobitor iniţiatorului pogromurilor din Chişinău, Pronin: „reprezenta bine cunoscutul tip de contractor velicorus cu pumn de fier, care se ridicase de la statutul de om obişnuit la cel de negustor îmbogăţit prin tot felul de contracte guvernamentale şi care îşi oprima muncitorii, având tot timpul procese cu aceştia deoarece nu le plătea salariile. Un emigrant viclean din Orel, Pronin, s-a îmbogăţit foarte repede la Chişinău mulţumită ignoranţei moldovenilor şi atitudinii delăsătoare a basarabenilor”.
Un alt fragment surprinzător al memoriilor prinţului Urusov se referă la faptul - puţin cunoscut - că în sudul Basarabiei, în judeţele Cahul, Ismail şi Cetatea Albă încă funcţiona în anul 1904 modelul administraţiei româneşti. Urusov scria: „Districtul Ismail care s-a reunit cu Rusia în 1878 după războiul cu Turcii ocupă un loc special în Basarabia. Anexarea a fost simplă: cele trei judeţe au fost reunite într-un singur district şi aici a fost numit prefect al poliţiei Şulga. A fost lăsată pe seama tactului şi experienţei sale adaptarea legislaţiei româneşti care a rămas în vigoare la legislaţia rusească. În districtul Ismail care şi-a păstrat administraţia comunală românească nu existau nici instituţii aristocratice, nici zemstve. Guvernatorul se amesteca prea puţin în afacerile interne ale districtului Ismail. Pentru păstrarea unităţii administrative, puterea legală a fost transferată guvernatorului, iar autorităţile din Sankt Petersburg nu se interesau deloc de Ismail. Doar Ministerul de Interne nu îşi contenea eforturile de a introduce în Ismail instituţiile ruseşti, zemstvele, statutele nobilimii. Astfel că districtul Ismail a format dintotdeauna o excepţie. Va trebui probabil să aştepte o reformă generală a administraţiei locale, dacă nu cumva un acord internaţional îl va reda României”.
Memoriile prinţului Urusov conţin multe alte paragrafe interesante - mai ales cu privire la firea basarabenilor pe care îi vedea ca mult prea blânzi şi supuşi, cel puţin în aparenţă. Recomand acest volum oricui doreşte să vadă Basarabia de la începutul secolului al XX-lea prin ochii unui guvernator rus.