Mica Unire împlineşte 151 de ani
adăugat 24 ianuarie 2010, 12:40, la Opinii / Editoriale
24 ianuarie 2010 marchează 151 de ani de la actul istoric al Unirii principatelor Moldova şi Ţara Românească, unire ce a pus bazele României moderne.
La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti. Astfel a fost înfăptuită Unirea celor doua ţări române. Dacă, insa, ne amintim că prima întregire a celor trei provincii istorice româneşti - Muntenia, Ardealul şi Moldova - avea loc la 1600, cîştigată cu spada de Voievodul Mihai Viteazul, rezultă că la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a românilor, de data aceasta, însă, fără Transilvania şi Basarabia, care au rămas sub stăpînirea Imperiului Austro-Ungar şi a Rusiei ţariste pînă la 1 decembrie 1918, cînd "de la Nistru pînă la Tisa", nu mai era doar un vers dintr-o poezie.
Unirea Principatelor Române cunoscută şi ca Mica Unire reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Acest eveniment este strâns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate.
Acest proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească. Deznodământul războiului Crimeii a avut şi el rolul său pozitiv în apariţia unui context european favorabil unirii. Convenţia de la Paris din 1858 accepta o uniune formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune.
Un an mai tîrziu, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică.
Unirea nu a fost afectată de înlăturarea lui Cuza de la putere din 1866. Actul unirii a fost consolidat prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România.
De reţinut că actul unirii a fost recunoscut, nu fără greutăţi, chiar în acelaşi an la Conferinţa internaţională de la Paris de către Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia. Sub presiune internaţională, Imperiul Otoman şi Austria recunosc unirea principatelor în a 3-a şedinţă a Conferinţei de la Paris.
De la Nistru pân-la Tisa /Tot românul plânsu-mi-s-a/Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate./Din Hotin şi pân-la Mare/Vin muscalii de-a călare,/De la Mare la Hotin/Mereu calea ne-o aţin;/Din Boian la Vatra-Dornii/Au umplut omida cornii/Şi străinul te tot paşte/De nu te mai poţi cunoaşte;/Sus la munte, jos pe vale,/Şi-au făcut duşmanii cale,/Din Sătmar pân- în Săcele/Numai vaduri ca acele./Vai de biet român săracul,/Îndărăt tot dă ca racul,/Nici îi merge, nici se-ndeamnă/Nici îi este toamna toamnă,/Nici e vară vara lui/Şi-i străin în ţara lui./De la Turnu-n Dorohoi/Curg duşmanii în puhoi/Şi s-aşează pe la noi;/Toate cântecele pier,/Zboară pasările toate/De neagra străinătate./Numai umbra spinului/În uşa creştinului./Îşi dezbracă ţara sânul,/Codru ¬ frate cu românul ¬/De săcure se tot pleacă/Şi izvoarele îi seacă/Sărac în ţară săracă!/Cine-au îndrăgit străinii/Mânca-i-ar inima cânii,/Mânca-i-ar casa pustia/Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria Ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las-arhimandritului/Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor,/În sama părinţilor,/Clopotele să se tragă/Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/Doar s-a-ndura Dumnezeu/Ca să-ţi mântui neamul tău!/Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând/Şi Moldova adunând!/De-i suna din corn o dată/Ai s-aduni Moldova toată,/De-i suna de două ori/¬ Îţi vin codrii-n ajutor,/De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară,/Din hotară în hotară/Îndrăgi-i-ar ciorile/Şi spânzurătorile!
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
EMINESCU
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲