Cea mai mediatizată acţiune politică a noii guvernări a fost cea privind micul trafic de frontieră cu România. De ieri, acordul a intrat în vigoare şi, formal-juridic, peste un milion de moldoveni care locuiesc în raza de 50 km de la graniţa cu România vor putea să treacă frecvent frontiera şi să penetreze patria lor istorică până la 50 km de la graniţă cu R. Moldova. Iniţiativa acestui acord aparţine PLDM; tot acestui partid îi aparţine şi meritul de a fi obţinut încheierea acordului. Astfel, Acordul privind micul trafic de frontieră îl avem. Vom avea însă şi micul trafic propriu-zis?

Îmi pare infinit de rău, dar temerea mea e că acest mic trafic de frontieră nu va avea loc. Şi de vină nu va fi partea basarabeană, ca în ’40, ci muma noastră istorică, România, ţara noastră de glorii şi de dor, dar care şi astăzi se află sub ocupaţia unor politicieni care fac tot ce le stă în puteri ca să nu le permită „ruşilor de basarabeni” să treacă Prutul. Acum aceşti politicieni au şi un „argument forte” - condiţiile impuse de UE! Apropo de acestea, un înalt funcţionar al UE la Chişinău îmi spunea recent că cele 500 de euro necesare pentru a obţine o viză în România sunt o iniţiativă a Bucureştiului, nu a UE... Bucureştiul, dacă ar vrea, ar pune 50, dar nu 500 de euro!

…când am văzut lista de documente necesare pentru a obţine un permis de mic trafic la Prut, am înţeles că Birocraţia va îngropa nu numai România, dar şi Frăţia cu RM! Să luăm doar două exemple.

1. Pachetul de documente pentru a obţine permisul de mic trafic va fi depus la Secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău. Astfel, pentru a obţine permis de mic trafic, un emblematic moş Ion Mieredulce de la Lipcani, mic producător basarabean (de miere de albine), va trebui să vină la… Chişinău? Credeţi că va veni? Nu, nu va veni.

2. Lista actelor necesare pentru permis e total descurajantă! Cât face numai condiţia că „Cererea se completează cu cerneală de culoare neagră, personal de către solicitant, în fata lucrătorului consular şi se semnează de solicitant în interiorul chenarului anume desemnat, fără a se depăşi conturul chenarului”. E pur şi simplu genial gândit! O mică precizare: cerneala neagră o pune la dispoziţie consulatul sau fiecare solicitant trebuie să vină cu cerneala lui, neagră desigur? Ce se va întâmpla, de exemplu, dacă emblematicul moş Ion Mieredulce vede prost, nu are ochelari şi, când îşi va pune semnătura „în interiorul chenarului anume desemnat”, va „depăşi un pic conturul chenarului”? I se va respinge cererea? Va trebui să completeze alta sau vi fi rugat să vină altă dată?

Dar să lăsăm gluma. Ceea ce face ca iniţiativa cu micul trafic să fie moartă din faşă e aşa-zisa „motivaţie” a cererii. Acordul prevede mai multe motive pentru a obţine permis de mic trafic: menţinerea relaţiilor de familie prin vizitarea rudelor; însoţirea rudelor pentru acordarea de asistenţă medicală; participarea la programe în domeniul economic şi schimburi în domeniile economic, ştiinţific, cultural, medical, sportiv, mass-media sau în domeniul educaţiei; promovarea unor interese economice şi desfăşurarea de activităţi de sprijin economic; rezolvarea problemelor de natură juridică; vizitarea mormintelor rudelor.

Pentru a motiva… motivaţia, emblematicul nostru moş Ion Mieredulce trebuie să obţină, respectiv: „invitaţie autentificată, în original, la un notar public din România sau la consulat, prin care persoana care invită se obligă să asigure cazarea, hrana, eventualele cheltuieli medicale sau/şi de repatriere”; „atestat medical, în original, cu număr şi dată de înregistrare, din care sa reiasă diagnosticul, recomandarea de tratament în România, precum şi modalitatea de finanţare a tratamentului la instituţia medicală recomandată” ş.a.m.d. Astfel, o altă emblematică Ioana Găină de la Bumbăta sau emblematica Patricia Cocoş de la Bujor, crescătoare de găini ouătoare, dacă doresc să meargă la Iaşi, respectiv la Huşi cu câteva sute de ouă ecologice, trebuie să prezinte „…o scrisoare pe antet, în original, cu semnătura şi ştampila conducerii camerei locale de comerţ, autorităţii locale sau instituţiei care organizează evenimentele”.

E-he-he! Ştim noi ce înseamnă aceasta! Ştim noi cum şi de unde se obţin aceste scrisori! Dar, apropo, despre ce eveniment este vorba? De unde să ştie, de pildă, doamna Ioana Găină de la Bumbăta ce eveniment se va produce la Iaşi peste doi ani de zile, ca să prezinte de pe acum „o scrisoare pe antet, în original, cu ştampila conducerii instituţiei care organizează… evenimentele”? Dar dacă nu se organizează niciun eveniment, ce face doamna Găină cu ouăle ei?

Fiţi atenţi, fraţi …traficanţi: dacă vreun norocos reuşeşte, totuşi, să adune toate aceste acte, „după depunerea lor va aştepta maxim 60 de zile pentru a primi permisul”. Nu maximul 10-20 de zile, ci tocmai 60! Şi asta se numeşte, chipurile, trecere fără vize! Păi cu vize, fraţilor, se trece mai uşor! Şi încă una, tot fierbinte: dacă vreun fericit nefericit mic traficant va încălca vreo prevedere a acestui acord, „permisul îi va fi retras, şi timp de trei ani i se aplică interdicţia de intrare în România”! Să ştie el, …micul traficantul de… ouă, că nu e de jucat cu o ţară, membră a UE!

…În realitate, avem de-a face cu un acord care nu favorizează, ci, invers, este, vorba bătrânilor de la ţară, punitiv prin esenţa sa, deoarece interzice şi blochează nu doar micul trafic, ci şi simpla deplasare a moldovenilor în România. Toţi care au aşteptat acest acord au fost convinşi că va fi identificată o formulă... euroconformă - adică simplă, elastică, omenească, frăţească, aflată în competenţa primăriilor -, dar nu un cod draconic ce duhneşte a birocraţie românească (euroconformă?!) şi a stalinism rusesc şi care, de facto, face imposibilă trecerea Prutului de către basarabeni. Voluntar sau nu, dar se creează impresia (urâtă) că administraţia de la Bucureşti i-a tras o ţeapă politică „de zile mari” actualei conduceri de la Chişinău, or, este evident că, în formula propusă, micul trafic de frontieră cu România nu va avea loc.

A fost doar un bluf, bineînţeles, din partea fraţilor de la Bucureşti. Realizează acest adevăr preşedintele unionist Ghimpu? (Pe premierul Filat nu-l întreb, şi el ştie de ce). Dacă da, atunci ceva trebuie să urmeze, ceva trebuie să se schimbe în relaţiile frăţeşti dintre Chişinău şi Bucureşti. Prietenii mei ştiu ce anume.