![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Mihai Georgia: Marea neîmplinire a României actuale este despărţirea - încă - de fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina
adăugat 13 octombrie 2008, 07:50, la Interviu / Reportaj
Interviu cu Mihai Georgia, om de cultură clujean, eseist, bibliotecar la un institut de cercetare al Academiei Române, promotor al transmodernismului, fondator al Proiectului "Călin Nemeş" (erou al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, decedat în condiţii suspecte, în anul 1993)O.S.: De ce Proiectul "Călin Nemeş"?
M.G.: Motivaţia e amplă. Occidentalii, atât de mult aşteptaţi, după ultimul război mondial, să ne elibereze de comunism, derulează astăzi afaceri prospere, într-o Românie ce se dezvoltă vertiginos. ...Numai că, împreună cu democraţia capitalistă occidentală, şi în detrimentul preocupărilor spirituale, sufleteşti - în sufletul românilor s-a infiltrat, încet-încet, interesul exacerbat pentru bani, pentru avere, pentru "a avea" în loc de "a fi". Aşa încât, locul utopiei "omului nou", înaintând "cu neprecupeţit efort" prin "marea revoluţie tehnico-ştiinţifică" dinspre "societatea socialistă multilateral dezvoltată" înspre paradisiacul comunism proletar - a fost luat, după Decembrie 1989, de visul mercantil american de îmbogăţire peste noapte, de MERCANTILISMUL feroce de azi. Aşa se face că, într-o lume ca aceasta de azi, în care suntem asaltaţi permanent, pe toate canalele massmedia - de false idealuri (de îmbogăţire cât mai rapidă, cel mai adesea), de false valori ("shopping", bijuterii, case şi maşini de lux, prostituţie, promiscuitate, cazinouri de lux, etc.), de falşi şi efemeri idoli (manelişti, eroi de telenovelă, ş.a.m.d.), de comedii frivole, thriller-uri scabroase, agresivitate şi sex de doi bani - se simte cu acuitate, mai mult ca oricând, necesitatea stringentă a MODELELOR EXEMPLARE, a REPERELOR MORALE.
Un asemenea REPER, un asemenea SIMBOL - al luptei şi jertfei pentru libertate din şi de după 21 Decembrie 1989 credem că este unul din primii eroi împuşcaţi în Piaţa Libertăţii din Cluj, Călin Nemeş, cel care afirma: "Cuvintele limbii române şi cei care le rostesc nu se termină niciodată, spre deosebire de gloanţele asasinilor."("România Liberă", 21 Decembrie 1991).
O.S.: Vorbeşte-mi, te rog, puţin despre Călin Nemeş. Cum l-ai cunoscut?
M.G.: Călin Nemeş (1961 - 1993) era unul dintre acei puţini cutezători naivi care, în timpul dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, obişnuia SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL.Liber de constrângerile cenzurii, el îndrăznea mult la ora aceea: recita de pildă poeme ce condamnau făţiş realitatea lugubră a cultului personalităţii, precum în celebrele versuri ale lui Eminescu, referitoare la cei care obţineau favoruri "numind mare pe-un pitic/ Ce-o beşică e de spumă, într-un secol de nimic."Anii '80 au fost ultimii şi cei mai nefaşti ani ai "Iepocii de Aur", când osanalele ridicate "Marelui şi Iubitului Geniu al Carpaţilor" răsunau la radio, în cele două ore de televiziune, peste tot; când binecunoscutul portret rânjea aproape în fiecare sală şi în fiecare publicaţie: carte, revistă, ziar ş.a.m.d. Tot acum, magazinele erau din ce în ce mai goale, întunericul şi frigul din case tot mai pătrunzătoare, marile valori ale culturii, artei, civilizaţiei româneşti - tot mai "fugite" peste hotare, căutându-şi scăparea din "raiul comunist" în "occidentul decadent". Odată cu plecarea din ţară, nume ca Phoenix, Dan Andrei Aldea, Cornel Chiriac şi multe altele - alăturate celebrităţilor desţărate mai demult, ca Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil Cioran ş.a. - deveneau brusc proscrise, indezirabile.Cenzura comunistă le "desfiinţa" pur şi simplu, "ştergându-le" cu de la sine putere din viaţa, din istoria de zi cu zi a românilor. În massmedia românească aceste persoane pur şi simplu NU EXISTAU, aşa încât demersul temerar al unui Călin Nemeş de a asculta în public, de pildă, celebra formaţie Phoenix - era socotită o peremptorie dovadă de "inconştienţă". Alături de Călin Nemeş, dar şi de alţi prieteni şi colegi, precum regretatul Florin Chima, eram mai mulţi "inconştienţi" care participam în acei ani la CENACLURI (nu numai "Flacăra": exista, de exemplu, Cenaclul "Gaudeamus" al Casei de Cultură a Studenţilor, sau "ABC", al Liceului Special de Engleză "Ady-Şincai"), la AUDIŢII MUZICALE adeseori interzise, clandestine, "underground", la anumite FILME, sau EXPUNERI AUDIO-VIZUALE.De fapt, Proiectul (nostru) "Călin Nemeş" se vrea a fi tocmai continuatorul, peste ani, acum, în libertate, al acelor întâlniri - pe vremea aceea quasiinterzise,"underground".Chiar dacă Piaţa Libertăţii din Decembrie 1989 a devenit între timp "Piaţa Unirii" - şi a fost săpată "arheologic" pentru a nu mai găzdui slujbele religioase, cuvântările şi acţiunile de protest de după căderea comunismului.
O.S.: În ce constă acest program voluntar de promovare culturală?
M.G.: Ne axăm mai ales pe ceea ce era interzis, proscris, exilat în vremea comunismului: muzica tânără: rock, pop, blues; Mişcarea Hippy sau "Puterea Florilor"("Flower Power") - îndemnând la pace şi la primenirea mediului natural(ecologie) şi a conştiinţelor; creştinism: Iisus Christos, mistică: despătimire, iluminare, desăvârşire întru Christos, în viaţa de zi cu zi sau în mănăstiri precum cea de la Nicula; viaţa de dincolo de moarte; Cosmologia eminesciană - adică Lumea sublimată metafizic în opera "omului deplin al culturii române" - cum îl numea Constantin Noica pe cel mai mare scriitor român, Mihai Eminescu; tributuri plătite memoriei unor mari luminători spirituali sau muzicieni plecaţi dintre noi: Cornel Chiriac, Călin Nemeş, Iuliu Merca, Jimi Hendrix ş.a.; evocarea unor temerare mişcări de contestare a comunismului, precum cea de la Braşov, din 15 noiembrie 1987. Lista subiectelor rămâne deschisă pentru toţi cei care vor să-şi asume libertatea de a se exprima, de a intra în dialog şi de a-şi face noi prieteni.Proiectul "Călin Nemeş" a început în 6 aprilie 2005, la Casa Municipală de Cultură şi Universitatea Populară din Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr.24, din iniţiativa unui grup din care fac parte: Mihai Georgia, Adrian Popan, Gabriel Stoica si Marcel Antal, cărora li s-au alăturat în timp Vasile Gogea, Ucu Bodiceanu, Mihai Vădan, Emil Ciurea, Mădălina Mihailovici. Şi lista celor care vor să colaboreze cu noi rămâne deschisă.
O.S.: De ce te-a atras Mişcarea Hippy şi cât de actuală este ea astăzi?
M.G.: Mişcarea Hippy sau "Flower Power" s-a născut şi a înflorit în America anilor '60-'70, ca o reacţie împotriva MERCANTILISMULUI, a RĂZBOIULUI din Vietnam şi a POLUĂRII chimice, radioactive, otrăvitoare etc, a mediului natural, prin coşurile fabricilor, prin reziduurile radioactive ş.a. deversate în apă, în aer, prin exploatări miniere cu cianură, etc.În linii mari, concepţia Hippy are trei coordonate: 1.ideea de COMUNIUNE, 2.NON-VIOLENŢĂ, 3.ÎNTOARCEREA LA NATURĂ.1. Prietenia spontană, camaraderia, împărtăşirea bunelor şi relelor, întrajutorarea, solidaritatea.2. Non-violenţa: refuzul de a ucide, protestul împotriva războiului şi a încorporării forţate: în 1968 în SUA, tinerii hippy, manifestând împotriva războiului din Vietnam, înconjoară Pentagonul şi înfig flori în ţevile de puşcă ale militarilor desfăşuraţi - de unde şi numele mişcării - "Flower Power". În data de 21 Decembrie 1989, la Cluj s-a întâmplat ceva asemănător: câţiva tineri au încercat să înfigă flori în ţevile de puşcă ale soldaţilor ce-i ameninţau......Iar iraţionalitatea unei agresiuni ca aceea din Georgia, din august 2008, sau ca aceea a participării româneşti cu trupe în Irak sau Afganistan - se vădeşte,... ori de cate ori apar victime - înmormântate cu mare pompă, cu sicriul înfăşurat în drapelul naţional... O soluţie non-violentă de câştigare a unui război o dă Mahatma Gandhi în 1948, când India îşi obţine independenţa faţa de Imperiul Colonial Britanic. Drept urmare, un uriaş val de simpatie pentru India, Tibet, Orient - cuprinde Occidentul. Mulţi tineri hippy pleacă spre "iniţiere" în doctrinele paşnice orientale... Chiar dacă, până şi azi, Tibetul suferă sub cizma cotropitorilor comunişti chinezi...3. Întoarcerea la natură. În locul omului mercantil, egoist, avid de situaţie financiară şi putere, gelos şi invidios pe averea altora, rob al "visului american" de îmbogăţire peste noapte, Mişcarea Hippy aşează traiul simplu, firesc, înclinaţia spre natură, frumuseţe şi libertate. Conceptul modern de "ecologie", adică de preocupare pentru curăţenia mediului natural, a aerului, apei, pamântului - derivă tocmai din această concepţie. Mişcări româneşti precum "Salvaţi Vama Veche" sau "Salvaţi Roşia Montană" - atestă stringenta actualitate a acestei concepţii de viaţă.
O.S.: Ce impedimente ai întâlnit atunci când ţi-ai asumat apartenenţa la Mişcarea Hippy?
M.G.: Apartenenţa la această concepţie de viaţă nu se făcea prin semnătură sau prin acte oficiale, ci printr-o adeziune subiectivă, interioară, personală - la LIBERTATE, în locul înregimentării - la CREAŢIE, în locul şabloanelor şi prejudecăţilor - la EXPRIMARE, în locul aplauzelor obediente. În anii '60 -'70 - când pletele şi barba erau simboluri ale libertăţii, ale refuzului tinerilor de a adera la idioţeniile de tip "om nou, comunist", simbolurile respective fiind asociate de multe ori şi cu binecunoscuta imagine "mistico-retrogradă" a Mântuitorului - bineînţeles că şi eu am fost trimis în repetate rânduri, de către unii dascăli mai zeloşi, la...tuns.Apoi,...s-a întamplat ca, prin clasa a XI-a, plictisit de muzica predominant simfonică şi "uşoară" care se putea asculta pe atunci în ţară - să îndrăznesc să scriu la Radio Europa Liberă, cerând să mi se transmită câteva piese de blues şi rock. Cum se obişnuia, pentru a ne feri de Securitate, mi-am ales un pseudonim - Paul Niculescu Mizil - numele unui mare nomenclaturist din preajma lui Ceauşescu... Bineînţeles că am fost chemat ulterior la Securitate, unde a trebuit doar să dau o declaraţie... Am scăpat relativ uşor... Tovarăşii au fost "clemenţi"...
O.S.: Crezi că fenomenul Hippy poate cultiva o societate tolerantă?
M.G.: Da... Mişcarea exclude fanatismul religios, prejudecăţile şi dogmele exclusiviste, promovând ECUMENISMUL, deschiderea către toate experienţele religioase ale omenirii, Iisus fiind văzut ca fiind cel mai bun prieten, de pildă în opera rock "Jesus Christ Superstar", versiunea hippy a Noului Testament, prezentată în Proiectul nostru. Marele înţelept, scriitor şi călugar Nicolae Steinhardt, în "Jurnalul Fericirii", aprecia în mod deosebit această creaţie. Părintele Rafail Noica releva caracterul "duhovnicesc" al Mişcării Hippy. Mircea Eliade vorbea şi el cu simpatie despre studenţii săi hippy. Antropologul Andrei Oişteanu a fost şi el hippy.Fiind vorba de COMUNIUNE, se respinge orice fel de şovinism, rasism sau xenofobie: toţi suntem "cetăţeni ai Universului", cum scrie Mircea Eliade - toţi ÎMPREUNĂ formăm familia planetară. NON-VIOLENŢA este conceptul fundamental al ideii de toleranţă, iar ÎNTOARCEREA LA NATURĂ presupune şi ea ARMONIA cu ceea ce ne înconjoară şi între noi înşine.
O.S.: Se poate încerca, din acest punct de vedere, o apropiere între malurile Nistrului, unde există un conflict latent şi unde s-a încercat realizarea unui festival de tip Woodstock?
M.G.: La Woodstock s-au adunat împreună mii de oameni, fără cea mai mică urmă de violenţă sau dezordine. Au fost 3 zile (15-17 august 1969) de libertate, pace şi muzică. De la marile mişcări împotriva războiului şi segregaţiei rasiale din anii '60 - şi până în prezent, idealurile hippy s-au transmis din generaţie în generaţie, sancţionând orice demers nefiresc al autorităţilor de pretutindeni. Aşa, de pildă, a luat naştere Mişcarea Ecologistă "Green Peace", care se îngrijeşte de curăţenia, sănătatea şi pacea Planetei, fiind prezentă oriunde apare o ameninţare la viaţa omenirii. Am de menţionat două mişcări româneşti asemănătoare: "Salvaţi Vama Veche" şi "Salvaţi Roşia Montană".Conflictul dintre cele două maluri ale Nistrului - Republica Moldova şi enclava separatistă prorusească, Transnistria - ţine de deformarea stalinistă a istoriei, de Pactul Ribbentrop-Molotov ca şi existenţa entităţii teritorial-administrative Republica Moldova (care este, de facto, provincie istorică românească).Dar - odată cu scurgerea timpului - conflictele se rezolvă. Aşa cum Irlanda şi-a "îngheţat" conflictul cu Marea Britanie - stăpână peste partea sa de Nord-Est; cum Spania a trecut peste problema cu bascii; cum Germania s-a unificat, făcând pace cu Franţa după secole de conflicte; cum Coreea îşi aşteaptă şi ea reunificarea - tot aşa basarabenii şi bucovinenii noştri trebuie să aştepte, cu răbdare, în pace, cu prietenie şi toleranţă faţă de vecinii lor...Iar aici, în această lumină, orice festival de tip Woodstock este mai mult decât binevenit.
O.S.: Puţini ştiu că eşti rudă prin alianţă cu marele filosof român Emil Cioran. L-ai cunoscut personal. Ce impresie ţi-a lăsat întâlnirea cu el?
M.G.: ...La începutul anilor '60, îmi amintesc cum stăteam, în primii mei ani de viaţă, în braţele mătuşii mele,"Tanti Gica", sora lui Emil Cioran, privind, la unul dintre primele tipuri de televizoare, "Cosmos", filme de exaltare a spiritului rusesc - la modă pe atunci - precum "Alexandr Nevski"... "Tanti Gica", mare fumătoare şi băutoare de cafele, era căsătorită cu "Unchiu Nuţu", fratele lui Lucian - bunicul meu pe linie paternă.Emil Cioran era considerat de către regimul comunist de atunci ca fiind "reacţionar", "legionar", "fascist" - şi din cauză că era nepotul lui, tatăl meu a avut unele probleme la serviciu, promovând ca profesor universitar abia după Decembrie '89.În vara anului 1982, împreună cu părinţii mei, l-am vizitat pe marele filosof şi eseist la Paris, în mansarda sa din Rue de l'Odeon, lângă Sorbona. Cum am intrat, m-au frapat maldărele de cărţi de pe jos... Emil Cioran asculta la radio un concert de Grieg, cântat de Dinu Lipatti. Pe masă - un album cu Răşinari, cu Sibiu, cu Transilvania... Ochii i s-au umezit şi a început să ne întrebe ce mai face cutare sau cutare cunoscut din Răşinari sau Sibiu... I-am mărturisit preocupările mele. Aflând că tocmai îmi redactam lucrarea de licenţă în Litere, m-a recomandat, cu amabilitate, domnului Ion Omescu, mare shakespeareolog şi om de teatru, care mi-a dăruit, fotocopiat, un preţios material. Încântat de marea mea admiraţie pentru Mircea Eliade, mi-a dat şi adresa din Paris a marelui savant şi scriitor....La plecare, Emil Cioran a luat câteva cărţi, printre care a sa "Tentation d'exister", şi reviste literare, pe care, cu generozitate, mi le-a dăruit....Am rămas cu impresia unui om prolific, singuratic, subtil, sensibil, uneori teribilist - pe care trebuie să fii fericit că ai avut şansa să-l întâlneşti - fie şi o singură dată în viaţă.Am consemnat această "Amintire cu Emil Cioran", mai pe larg, în revista "Steaua"din Cluj-Napoca, în nr.12/1995.
#14471
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}