![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (3)
Tipăreşte
Sus
Mircea Druc: Nu am abandonat proiectul R. Moldova!
adăugat 19 mai 2008, 17:35, la Interviu / Reportaj
Interviu cu domnul Mircea Druc, ex-premierul R. Moldova, în exclusivitate, pentru portalul informativ presa.md.- Stimate domnule Mircea Druc, sunteţi unul din liderii de generaţie care au adus libertatea şi speranţa de Unitate Naţională. Amintirile din perioada 1989-1992 Vă răscolesc?
- Nu mă răscolesc. Nu trăiesc din amintiri. Nu sunt nostalgic, retrospectiv sau descriptiv. Am fost din totdeauna şi am rămas, în esenţă, prospectiv şi prescriptiv. Am sperat mereu că semenii mei, înţelepţi şi obiectivi, mă vor absolvi pentru ceea ce nu am reuşit în viaţă, în politică. Şi, eventual, mă vor condamna doar pentru ceea ce aş fi putut dar nu am vrut să fac.
- Guvernul Druc a venit cu o groază de proiecte. Aţi investit masiv în educaţi., În prezent găsim multiple informaţii despre R. Moldova ca fiind ţara care, în perioada de scurtă perioadă când dumneavoastră aţi exercitat funcţia de prim-ministru, a investit în proiectul educaţional depăşind state mult mai mari. Cum Vă reamintiţi acea perioadă? Nu vă pare rău că aţi abandonat prea grabnic proiectul R. Moldova? Şi de ce totuşi aţi investit atât de mult în ştiinţă, învăţământ?
- Am considerat întotdeauna resursele umane şi capitalul intelectual drept factor decisiv în orice proiect naţional de supravieţuire. Eram conştient de punctul nostru vulnerabil: estonienii aveau pe atunci aproximativ şase sute de oameni cu studii superioare la zece mii de locuitori iar noi, românii basarabeni, mai puţin de trei sute. Îmi imaginam pe atunci o regrupare, la scară naţională, a tuturor instituţiilor statale bugetare din domenii precum educaţia, sănătatea publică, învăţământul şi cercetarea ştiinţifică. Potenţialul acumulat de universităţi, institute de cercetare şi proiectare, inclusiv de Academie, îl vroiam încadrat în şapte structuri organizatorice de investigare, instruire, inovare cu denumiri sugestive precum Academia de Biologie, Academia de Ecologie, Academia de Creaţie, Academia de Producţie, Academia de Informatică, Academia de Infrasructură, Academia de Etnopsihică. La aceasta se adauga imperativul fondării şi dezvoltării a două bănci strategice: Banca Genetică şi Banca de Resurse Umane, Animale şi Vegetale. Astăzi, daca aş fi într-o funcţie de decizie, aş căuta din răsputeri să atrag investiţii tot în instruire, investigare şi inovare. "Proiectul R. Moldava" nu l-am abandonat. Însă anumite forţe interne şi din afară au grijă să fiu ţinut la distanţă şi torpilat mereu.
- Astăzi, ca fost premier, ce recomandări i-aţi înainta puterii politice din R. Moldova?
- Depinde cine deţine puterea politică în R. Moldova. Recomandările mele ar putea avea rost doar dacă guvernul de la Chişinău ar aparţine unei familii politice. Consacrate, unificate. Unei doctrine sau ideologii având consonanţe precise în structura politică a Uniunii Europene. Mai simplu: aş putea să le spun cum văd lucrurile acum şi în perspectivă unor autentici guvernanţi liberali, creştini-democraţi, conservatori, social-democraţi. Nu-i vorbă, şi comuniştii sunt clasici, atestaţi de istorie. Aceştia, însă, "se descurcă" perfect la Chişinău, fără sugestiile lui Mircea Druc.
- Dar societăţii din Basarabia per ansamblu?
- Să înveţe a preţui, în cele din urmă, ce înseamnă libertatea de a alege. Să adopte deviza "prin noi înşine" şi, concomitent, să opteze ireversibil pentru vectorul european. Să ceară de la guvern şi parlament să abandoneze retorica stabilităţii macroeconomice şi să aducă în prim plan dezvoltarea reală, indicatorii sociali, necesităţile stringente ale populaţiei precum locuri de muncă, hrană, sănătate, locuinţe pentru toţi, expectativa de viaţă, natalitatea, mortalitatea.
- Credeţi că poate avea loc o reformatare de fond a clasei politice?
- Schimbarea e necesară şi posibilă. Fără schimbarea clasei politice nu există şanse de redresare.
- Ca fost om politic, expert, simplu basarabean, cum vedeţi evoluţia R. Moldova, ce gust şi percepţie lasă astăzi R. Moldova?
- Sincer? Ca imagine şi substanţă, R. Moldova înseamnă pentru mine, prin analogie, exact ceea ce însemnă Republica Moldovenească Nistreană pentru un intelectual onest (fie acesta basarabean sau transnistrean, rezident la Chişinău sau la Tiraspol). Adică: şase judeţe basarabene din Rusia ţaristă sau România interbelică, unele ciopârţite grav, au decis să se declare stat aparte. În paralel, cinci raioane din Transnistria, din fosta RASSM, cu o populaţie mai mică decât numărul de basarabeni rezidenţi acum în Portugalia, Spania şi Italia, aspiră la statut de naţiune şi stat suveran . Efectele le cunoaştem cu toţii, din 1990 şi până astăzi.
- R. Moldova şi-a propus de mult timp şi sub mai multe guvernări să acceadă în structurile europene. Deocamdată, suntem la periferia Comunităţii Europene... Care ar fi soluţiile propuse de dumneavoastră pentru urgentarea procesului de Integrare Europeană?
- O singură soluţie simplă şi eficace: participaţi masiv la viitoarele alegeri, votaţi liderii proeuropenii capabili să aplice coerent şi intransigent, clipă de clipă, experienţa aderării la UE a celor trei ţări baltice: Estonia, Letonia, Lituania.
- Cum vedeţi pretenţiile, poziţiile şi tehnicile diplomaţiei moldoveneşti în abordările de politică subregională şi confuzia pe care o fac cu Tratatul de frontieră?
- Cetăţenii R. Moldova vor avea de pierdut enorm dacă autorităţile de la Chişinău vor tergiversa în continuare semnarea Tratatului. Nu putem pune în practică conceptul dezvoltării regionale şi strategia atragerii investiţiilor. Nu fructificăm rapid Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat, programele de cooperare transfrontalieră şi mă refer, în mod special, la Programul de cooperare România - Ucraina - Republica Moldova 2007- 2013, aprobat de CE.
- Care este rostul menţinerii unei situaţii tensionate dintre Bucureşti şi Chişinău?
- Nu are nici un rost. Antiromânismul nu face bine nimănui.
- Ce se cere de efectuat pentru a îmbunătăţi relaţiile aflate într-o stare tensionată dintre Chişinău şi Bucureşti?
- Să-i votăm la viitoarele alegeri pe acei care vor sincer sa promoveze o politică de bună vecinătate cu România şi Uniunea Europeana în beneficiul cetăţenilor R. Moldova. În prezent există anumite deficienţe. Pe ambele părţi ale frontierelor româno-moldave şi româno-ucrainene. Pentru Ucraina şi R. Moldova este mai dificil să pună în practică un anume proiect. Sunt necesare aprobări la nivel de guvern. Problemele de ordin politic existente între România, R. Moldova şi Ucraina n-au permis semnarea unor acorduri interstatale cu privire la competenţele autorităţilor locale, activitatea transfrontalieră în cadrul euroregiunilor. În pofida eforturilor depuse de partea română, se pare că partenerii ucraineni şi basarabeni sunt mult mai reticenţi, deşi banii pentru proiectele transfrontaliere sunt alocaţi din fonduri europene. Îmbunătăţirea relaţiilor Chişinău - Bucureşti şi Kiev - Bucureşti presupune participarea cât mai activă la iniţiativele, procesele şi structurile de cooperare transfrontalieră şi regională. Realizarea unor proiecte concrete în cele mai diverse domenii: dezvoltarea economică, infrastructura şi transportul, turismul, mediul ambiant, agricultura, educaţia, piaţa forţei de muncă, cultura şi mass-media, sănătatea şi serviciile publice(...)
- Cum vedeţi actuala formulă de neutralitate în care există R. Moldova şi ce atitudine aveţi faţă de adepţii NATO din R. Moldova?
- Personal, nu sunt pentru "neutralitate" şi am o atitudine pozitivă faţă de adepţii NATO din R. Moldova. Fiind însă un democrat convins, cred ca "neutralitatea" are tot dreptul să figureze pe lista de priorităţi ale unor formaţiuni politice, care cred sincer în beneficiile acestei opţiuni.
- Conflictul transnistrean rămâne o rană vie pe trupul Basarabiei. Ce se întâmplă în noua prestaţie politică dintre cele două maluri şi cum ar trebui, în viziunea dumneavoastră, să se ajungă la o soluţie viabilă şi mulţumitoare pentru cetăţeni, dar şi pentru comunitatea internaÈ›ională?
- Soluţii la acest capitol pretind că au avut şi au în continuare autorităţile de la Chişinău şi Tiraspol . Eu aş avea doar o doleanţă: să nu mai fie acuzat fariseic preşedintele Traian Băsescu pentru ultimele declaraţii vizând Ucraina, Transnistria şi Basarabia. Cei oripilaţi nu au decât sa studieze datele problemei. Nimic nou. În 1946, conducerea PCM s-a adresat conducerii URSS cu rugămintea de a retroceda RSSM teritoriile fostelor judeţe Cetatea Albă şi Ismail. Pe la începutul anilor 60, academicianul Lazarev i-a scris lui Hruşciov formulând aceiaşi revendicare. Pe timpul lui Gorbaciov ceream şi noi, în presa de la Chişinău, ca sudul şi nordul Basarabiei, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa să revină la RSSM. Pe parcursul anului 2007, mai mulţi analişti au scris în presa rusă de la Chişinău, înaintând aceleaşi "pretenţii teritoriale" faţă de "ţara vecină şi prietenă" Ucraina. Citiţi, de exemplu, pledoariile istoricului şi politologului Oles Stan. Şi, straniu, nu s-a indignat nici un monopolist al adevărului istoric de sorginte sovieto-bolşevică. Au aşteptat ca să spună acelaşi lucru cineva de la Bucureşti. Un bun prilej ca să-şi manifeste antiromânismul anacronic... In altă ordine de idei. Liderii de la Tiraspol declarau recent că RMN se revendică de la RASSM iar RM de la Basarabia, ca două moştenitoare de jure şi de facto. Dacă aşa stau lucrurile, nu le rămâne decât să revină integral, pe cale amiabilă, la status quo - ul de dinaintea ultimatumului sovietic din iunie 1940. Nimic nu este exclus şi nici imposibil.
- În opinia dumneavoastră, R. Moldova aplică în discursul său politica dublelor standarde?
- Nu. Aplică politica triplelor standarde, un pas înainte, doi înapoi, suptul la două vaci şi alte principii meschine şi nocive pe termen lung.
- În bătălia dintre est şi vest, Basarabia/ R. Moldova este inima unui conflict de mentalitate dar şi identitar. Care este poziţia Dvs. referitoare la conflictele din societatea moldovenească?
- Opţiunea est-vest este falsă, inexistentă. Ca şi o eventuală opţiune nord-sud. Conflictul ţine mai curând de o societate tip "lumea a treia" dominată de grupuri de interese locale în conexiune cu mafia economică transnaţională.
- Cum i-aţi caracteriza pe cei trei preşedinţi pe care i-a avut R. Moldova?
- Inutil să diagnostichez. Fiecare societate are liderii pe care îi merită. Primii doi preşedinţi au avut de partea lor chiar votul majorităţii electoratului. De fapt, nici unul nu a fost adus la Chişinău de tancurile sovietice. Nu au fost puşi în scaun de comandourile vreo unui stat străin. Prin urmare, logic vorbind, preşedinţii au fost şi sunt buni. Aşa cum i-au dorit cei cu drept de vot. Regret, totuşi, că domnul Petru Lucinschi a ratat o şansă reală de a fi "un Brazauskas al Basarabiei". Ne-ar fi putut duce acolo, unde se află astăzi Lituania. Este unicul politician de profesie din R. Moldova care putea să intre în istorie ca erou naţional. Dar nu a fost să fie. In rest, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- Suntem în preajma unei electorale... Ce forţe politice au şansa să acceadă şi ar trebui să fie sprijinite?
- Sprijinite de către cine? Electoratul este dator să fie deştept şi să decidă cine să intre în parlament. Fiind, însă, logoreici prin excelenţă, pot să-mi dau şi eu cu părerea. La viitoarele alegeri mi-ar plăcea să fie aşa: în loc de patru-cinci partide liberale, să am de ales o sigură formaţiune politică liberală, o sigură formaţiune creştin-democrată, o singură formaţiune social-democrată, un partid comunist şi unul conservator. Din partidul conservator să facă parte şi toţi acei care, ca şi mine, vor Unirea cu România. Viitorul preşedinte să fie ales "de tot poporul". Iar în plan strategic şi în materie de politică externă, candidaţii la preşedinţie să-şi susţină fiecare deschis opţiunea. De exemplu, primul: "Eu joc sincer cartea Moscovei şi iată din ce considerente!..". Al doilea: "Eu joc pe faţă cartea Washingtonului fiindcă avem de câştigat cu toţii!.." Al treilea pretendent la postul de preşedinte al R. Moldova: "Eu joc sincer cartea Integrării Europene din următoarele considerente!..." Al patrulea candidat: "Eu joc deschis şi convins, cartea Unirii cu România, unica şansă de ieşire din impas!...". Suficient. Patru candidaţi, patru programe strategice, toate argumentate şi acceptate ca opţiuni electorale. Asta da, democraÈ›ie!
- Pentru cei care ştiu puţin despre întâiul prim-ministru al R. Moldova Mircea Druc ce le-aţi putea spune despre dumneavoastră?
- Să acceseze banca de date despre Mircea Druc www.druc.ro. O precizare indispensabilă: eu nu am fost decât preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM, ales în funcţie de către Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Noţiunile de "parlament", "prim ministru" şi "Republica Moldova" au devenit legitime şi reale puţin mai târziu, după dezagregarea imperiului sovietic, la finele anului 1991.
- Ce ne puteţi spune despre declaraţia unuia din liderii PDL - România Gheorghe Flutur că în cazul în care ajunge în funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava o să Vă solicite să-i fiţi consilier?
- Programul de post aderare al României la Uniunea Europeană presupune, în opinia mea, şi o descentralizare coerentă. O delegare selectivă câtre centrele celor opt regiuni de dezvoltare a 50% din categoria hotărârilor adoptate în prezent la Bucureşti. Mai mult de jumătate din actul decizional efectuat astăzi într-un centru judeţean poate fi coborât la nivel de comună. Iar satele României pot prelua 50% din ceea ce rezolvă de regulă autorităţile comunale.
O şansă reală a tuturor românilor ar fi elaborarea si aplicarea unui program complex, intitulat Neoruralism şi Civilizaţie Montană. E vorba de afirmarea, de jure şi de facto, a drepturilor şi libertăţii satelor, comunelor, judeţelor, regiunilor. De stimularea tendinţei de a preveni exodul de populaţie. De rezolvarea sistemică a problemelor legate de agricultură, industria alimentară şi agroenergetică, de civilizaţia rurală, de viitorul ţărănimii şi a intelectualilor de la sate.
Prin programe europene am putea valorifica experienţa altor ţări. Mă gândesc la surse de finanţare a unor proiecte de transplant în Carpaţi şi Apuseni. A mecanismelor de dezvoltare durabilă din cele mai avansate civilizaţii montane de pe glob. Sunt conştient de dimensiunea simbolică, strategică, geopolitică a munţilor noştri. Vreau să-i aducem şi pe ei, prin tehnologii şi infrastructurii moderne, în marea familie a munţilor Europei.
Este necesară de asemenea concretizarea participării noastre la iniţiativele, procesele şi structurile de cooperare transfrontalieră şi euroregională. Acest deziderat se referă prioritar la cele patru euroregiuni: "Prutul de Sus", "Dunărea de Jos", "Siret-Prut-Nistru", şi "Carpaţi" - un spaţiu economic şi o piaţă regională cu aspecte specifice. Militez pentru elaborarea şi adoptarea unei legi vizând acordarea de asistenţă, investiţii şi protecţie pentru agenţii economici în segmentul românesc al frontierei de est a Uniunii Europene.
Pornind de la aceste preocupări profesionale, cred că aş fi util în echipa de experţi-consilieri a unui, cred că aş fi util în echipa de experţi-consilieri a unui politician ca domnul Gheorghe Flutur, spre binele judeţului Suceava. ..
- Într-o perioadă frumoasă, de emancipare naţională, spuneaţi maselor de susţinători următoarea formulă mobilizatoare: Judecă şi Acţionează ca şi cum Reîntregirea s-a produs! Ce deviză s-ar potrivi astăzi, ce aţi recomanda populaţiei, nouă, celora care nu l-au uitat pe Mircea Druc? S-a schimbat cumva dictonul?
Fără o paradigmă a Întregului, codificată în mintea fiecărui basarabean, nord-bucovinean, herţan şi transnistrean nu vom supravieţui. Noi, în România, avem un început pozitiv: conceptul celor opt regiuni de dezvoltare. Dar nu vom reuşi mare lucru dacă nu imaginăm spaţiul românesc în cinci regiuni: Carpaţi, Dunăre, Pont Euxin, Nistru, Tisa. De aceste realităţi geografice merită să fie condiţionate programele şi proiectele noastre naţionale: Eficientizarea Sistemului Naţional Producător; Consolidarea Sistemului Naţional Creator; Neoruralismul; Suveranitatea alimentară; Protecţia capitalului autohton; Recucerirea pieţii interne şi prospectarea de noi spaţii pentru produsele şi serviciile romaneşti.
În clasificarea uzuală a unităţilor teritorial-administrative "sat - comună - oraş - municipiu" ar fi oportun să introducem şi Statutul de Capitală Istorică. Prin lege, un atare statut ar putea fi acordat unor municipii precum: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Chişinău, Cernăuţi, Timişoara, Craiova, Constanţa, Baia Mare, Oradea şi altele. Astfel am menaja consacratele complexe regional-istorice, complexe de superioritate, deşteptăciune sau inferioritate şi am evita excesele de "patriotism fotbalistic".
Într-o anumită conjunctură istorică, administraţia SUA a consacrat sintagma "clauza naţiunii cele mai favorizate". Ar fi bine să introducem şi noi, în România, pentru investitori în primul rând, o "clauză a judeţelor cele mai favorizate", aplicată prin lege organică. Mă gândesc la acordarea de asistenţă, atragerea de investiţi şi chiar elemente de protecţionism pentru Sistemul Naţional Producător şi Sistemul Naţional Creator în zona frontierei de est a Uniunii Europene, pe linia Satu Mare - Baia Mare - Suceava - Botoşani - Iaşi - Vaslui - Galaţi - Tulcea - Constanţa. Soluţia benefică ţine de aplicarea strategiei de dezvoltare economică şi socială "în cerc", crearea "la frontieră, pe centură" a unor "cetăţi de civilizaţie etnosistemică" în actualele regiuni de dezvoltare Nord-Vest, Nord-Est şi Sud-Est.
Atunci, în 1990, era necesară deviza mea " Judecă şi Acţionează ca şi cum Reîntregirea s-a produs!" Acum este foarte actuală şi chiar imperativă, alternată cu: Nu vorbiţi de Iubire, iubiţi-vă! Nu vorbiţi de Unire, uniţi-vă!
#1442
jos palaria
Fratilor,atunci votati-l iarasi.La voi este putere de-a schimba ceva peste Prut.Actionati
nu mai stati pa ganduri.
nu mai stati pa ganduri.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}