Portalul « Ekspert _Novostei.ru » din Rusia publică un interviu fluviu cu primul şef de guvern antisovietic de la Chişinău, preluat de un portal rusesc de la Chişinău.

Încă din preambulul interviului, gazetarii ruşi ne avertizează că au vorbit cu o fiară: “una din cele mai odioase figuri de la sfârşitul veacului trecut”.  Fiind un enunţ atât de categoric şi de aberant, frapează la prima vedere.

Eu cred însă că este cel mai frumos omagiu pe care îl poate primi un politician român din Basarabia. Înseamnă că omul chiar a făcut ceva, a contat. Fiindcă niciun guvern de la Chişinău nu a izbutit ca, într-un singur an, sub nasul Uniunii Sovietice, să deschidă perspective atât de largi, pe care se putea apoi construi. Cine a vrut să mai construiască totuşi ceva...

De ce era însă Mircea Druc aşa “odios” în percepţia ruşilor sau ucrainenilor?

-    în primul rând, îi cunoştea foarte bine;
-    avea un discurs clar, bine argumentat în plan sincronic şi diacronic;
-    trăia orice apariţie televizată, nu minţea, iar acest lucru era vizibil şi de aceea avea impact la public;
-    în anul guvernării Druc, s-au deschis primele relaţii cu România şi cu unele ţări din Occident;
-    a lansat reformele pentru aderarea la comunitatea europeană, în tandem cu Ţările Baltice ;
-    a reformat activitatea Ministerului de Interne şi a pus bazele trupelor de “carabinieri”;
-    atunci s-au deschis reţele întregi de licee cu predare în limba română şi în limbi de largă circulaţie internaţională;
-    au plecat primele grupuri de studenţi şi elevi la studii în România etc.

A vorbi despre România în politica de-atunci de la Chişinău era tabu. La fel ca acum. Nu întâmplător, mai aveau puţin şi-l sfâşiau pe Mihai Ghimpu, fiindcă, după două decenii, printr-un limbaj direct, le provoca aceeaşi ură.

(Viorel Patrichi)

Cum a început războiul din Transnistria

EKSPERT_NOVOSTEI.RU - 15 februarie 2011 –

“Interlocutorul nostru de astăzi este primul şef de Guvern al Moldovei independente, una din cele mai odioase figuri de la sfârşitul veacului trecut - Mircea Gheorghevici Druc, care a fost de acord să răspundă la o serie de întrebări complicate. Deoarece răspunsurile lui au fost foarte ample, dar extrem de interesante şi originale, noi vom publica convorbirea cu dl Druc în câteva numere.

Rolul lui Anatoli Lukianov

- Domnule Druc, unii istorici vă consideră vinovat sau, în orice caz, unul din cei vinovaţi pentru războiul din Transnistria. Din punctul dumneavoastră de vedere, de ce a început războiul?

- La începul anilor 1990, mulţi oameni de la Chişinău îl considerau vinovat de toate relele pe Anatoli Lukianov. El a creat Republica Moldovenească Transnistria. De aceea a şi început războiul. Eu împărtăşesc  acest punct de vedere doar în parte. Ar fi simplist să se presupună că o singură persoană a creat toate minunile. Fie el şi un asemenea senior.

- Trebuie spus că şi domnul Smirnov este înclinat mai degrabă să diminueze meritele ultimului preşedinte al Sovietului Suprem al URSS şi ale celorlalţi parteneri de la Moscova.

- Moscova a fost direct legată de formarea "micilor republici" din Georgia, Estonia, Lituania şi Republica Moldova. Aceasta a fost o motivaţie sistematică, o diversiune a grupării "Soiuz", a structurilor Partidului Comunist Sovietic şi a comandamentelor militare ale Armatei Sovietice. Obiectivul iniţial al acestei acţiuni anticonstituţionale este formarea opoziţiei politice  în raioanele cu minorităţi compacte. Un personaj cheie al acestei perioade era enigmaticul Iuri Blohin, deputat în Sovietul Suprem al URSS, "din RSSM" (de la unitatea militară № 259), co-preşedinte al grupării "Soiuz". Din vara lui 1990, el era în contact permanent cu Anatoli Lukianov. De dragul întâlnirii cu el, preşedintele prezidiului Sovietului Suprem al URSS a refuzat odată chiar să primească o delegaţie a Parlamentului din Franţa.

- Rezultă că R. Moldova era în centrul atenţiei "Centrului"? De ce?

- Documentele Comitetului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă arată că atenţia cea mai mare se acorda R. S.S.Moldoveneşti şi R.S.S Gruzine (Georgia). "Preeşdintele Moldovei" Iuri Blohin se ducea la Lukianov de câteva ori pe zi, stătea acolo mult, mult mai mult decât ceilalţi. Îl informa permanent pe şeful organului legislativ sovietic despre situaţia din republică. După opinia lui, Moldova se pregătea să iasă din URSS. Trebuie spus că perspectiva despărţirii unor republici unionale se acceptase. În structurile organelor de stat ale puterii din aceste republici, se reducea treptat "nomenclatura", care era orientată spre Moscova.

- De aceea trebuiau luate urgent măsuri concrete?

- Tandemul Lukianov-Blohin a cerut unificarea teritoriilor din "raioanele etnice separatiste ale republicilor" cu Federaţia Rusă. Şi la Kremlin se elaborau măsuri speciale pentru aceste raioane. Aceste acţiuni au fost orientate spre distrugerea integrităţii teritoriale şi răsturnarea violentă a structurilor de putere legitimă.

În Republica Moldovenească, cu mulţi ani până la dezmembrarea URSS, erau acţiuni antimoldoveneşti, sub conducerea tăcută a Partidului Comunist Sovietic. Din structurile KGB din R.Moldovenească, au reuşit să concedieze mai mult de jumătate din angajaţi. Aceşti oameni au pătruns organic în aparatul "de apărare a legii" şi în cel administrativ al Transnistriei. Ei au alcătuit acolo "serviciul de securitate" al Transnistriei. Această perioadă coincide cu o cerere specială din partea a cinci generali din Districtul Militar Odesa. Ei cereau pentru fiecare individ, un permis  de tip carte blanche pentru dreptul de trecere pe teritoriul republicii. Care trebuia semnat de preşedintele Consiliului de Miniştri.

- Deci cu semnătura dumneavoastră? Şi cine erau aceşti oameni?

- Numele solicitanţilor: general-colonel Osipov V.V., general-locotenent Donskoi G.P., general-colonel Kolesov V.S., general-locotenent Kovaliov V.P., general-maior Maliarov A.S. Generalii trebuiau însoţiţi de specialişti "pentru situaţii de urgenţă şi catastrofe naturale"... Aşa mi-au explicat.

Gagauz Yeri a fost creată într-un mod criminal

Vreau să precizez că nimeni şi niciodată nu a amintit de colaborarea liderilor de la Komrat cu ofiţerii Diviziei de desant aerian de la Bolgrad (Cetatea Albă). Printre altele, contribuţia ei la crearea republicii găgăuze, în vara-toamna lui 1990, este de nepreţuit. Era cea mai importantă diversiune a unităţilor militare. De aceea, trebuie cercetată atent. Se poate face o monografie sau un film. Dar, din punct de vedere juridic, este un caz penal clasic.

Cu mult mai târziu, preşedintele Voronin a acordat cele mai înalte distincţii pentru doi generali ruşi. Eu nu ştiu ce merite au avut. Sunt convins însă că "preşedintele republicii găgăuze Kindegelyan" şi alte feţe de la  Comrat îl invidiază pe Voronin. Ei suferă că nu au ordine şi medalii ca să-i onoreze pe foştii ofiţeri din Divizia de la Bolgrad. Acum, generalii se odihnesc la pensie, în suburbiile Moscovei. Dar nu-i nimic, deocamdată, se pot limita la "un salut din Găgăuzia" sub formă de vinuri, coniacuri şi alte daruri din ţinutul însorit.

Transnistria a fost planificată

În timpul pregătirilor pentru referendumul sovietic unional, la 21 februarie 1991, preşedintele Gorbaciov l-a rugat pe Lukianov să-i dea informaţii suplimentare din RSS Moldovenească. Lukianov îl sună imediat pe Blohin, primeşte informaţiile şi le transmite preşedintelui. Imediat după acest moment, Blohin a fost primit de două ori mai mult. Lukianov află de la deputatul Blohin că Moldova "nu îndeplineşte" condiţiile Ukazului. Iar tovarăşii de la Tiraspol "sunt nevoiţi să reacţioneze". Peste câteva minute, versiunea a fost servită preşedintelui ca fiind reală. La 29 aprilie 1991, Lukianov şi Gorbaciov au discutat 10 minute la telefon despre soarta Ukazului în Moldova.

În aprilie 1990, pe o scrisoare din Tiraspol, Lukianov punea o asemenea rezoluţie: "Tov. Golik I.V., Pugo B.K., Trubin N.S., Iakovlev V.S., Luşcikov S.G. - cu rugămintea de a cerceta problemele ridicate şi, dacă e posibil, să se rezolve cele mai importante din ele, principalul".

La 14 mai 1991, Iuri Blohin îi dă lui Lukianov raportul "Cu privire la participarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Transnistrene la pregătirea şi semnarea Tratatului Uniunii".

Pe acest document, Lukianov pune o rezoluţie dură: "Pentru tov. Nişanov R.N., Şişov L.D. - trebuie elaborată o strategie pentru această participare, să propuneţi variante de rezolvare a problemei". Omul, care răspundea de adoptarea şi respectarea legilor în statul sovietic, ştiind că este ilegal ce face, scria: "Trebuie rezolvat principalul" şi "să se elaboreze o strategie". Lukianov, preşedintele Sovietului Suprem, i-a invitat la el pe mareşalul Dmitri Iazov şi pe generalul KGB Boris Pugo, deputat, viitor ministru de Interne al URSS.

De altfel, un an mai târziu, aceste persoane au fost printre organizatorii "loviturii de stat din august". Ei intenţionau să-l înlăture de la putere pe M.S. Gorbaciov, preşedintele URSS. Din punctul de vedere al puciştilor, acţiunile lor aveau menirea să reinstaureze legalitatea în ţară şi să evite dezmembrarea URSS.

După eşecul loviturii de stat, pe 21 august 1991, toţi membrii Comitetului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă au fost arestaţi. Cu excepţia lui Boris Pugo. El şi soţia lui s-au sinucis.

La câteva zile după întâlnirea lui Lukianov cu Iazov şi Pugo, la Statul Major al Armatei Sovietice, s-a elaborat o strategie complexă pentru a crea în Moldova două republici. Conducerea operativă a acţiunilor era inspirată de către grupul de deputaţi "Soiuz" (Uniunea). Şi prin intermediul cercului militar din regiunea Odessa, s-a pus practic în acţiune acest plan anticonstituţional. Coordonarea era asigurată de Lukianov. Se pot prezenta şi alte fapte privind participarea lui Lukianov în crearea unor formaţiuni statale ilegale pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldova. În acest scop, el nu a ezitat să invoce chiar şi scrisoiri anonime, provenite din R.Moldova, pe care le scria chiar el.

De exemplu: Pe 15 iulie 1991, Anatoli Lukianov a trimis unui redactor de la "Izvestia" următoarea scrisoare:

"Noi, reprezentanţii regiunilor, a căror populaţie la referendumul unional (şi la sondajele locale) şi-a exprimat răspicat voinţa de a rămâne în componenţa Uniunii Sovietice reînnoite, evaluând situaţia creată, menţionăm: aceste rezultate obţinute, în ciuda opoziţiei autorităţilor, care s-au străduit prin orice mijloace să blocheze lucrările pentru un nou Tratat Unional, au interzis referendumul şi l-au scos în afara legii, a Uniunii.

Noul proiect al Tratatului Unional prevede dreptul alipirii la Uniune a nou createlor formaţiuni statale. Acest drept se confirmă şi prin decretul Sovietului Suprem al URSS, adoptat ca urmare a referendumului unional din 1991.

Noi insistăm pe:

1. Recunoaşterea voinţei poporului, aşa cum a fost exprimată la referendum, ca bază suficientă pentru admiterea delegaţiilor formaţiunilor noastre la semnarea Tratatului Unional.

2. Crearea Comisei pe lângă Sovietul Suprem al URSS, care să aibă împuterniciri pentru analizarea şi rezolvarea problemelor prevăzute de documentele legale indicate mai sus.

În numele: Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Transnistrene - G.S. Marakuţa.

            Republicii Găgăuze - Kendighelian M.B.
            Republicii Autonome Abhaze- Şamba T.M.
            Regiunii Autonome Osetia de Sud - Cehoev A.G.
            Sovietul Interregional din Estonia - Kogan E,V,
            Raionului Şalciniaiski din RSS Lituaniană - Bilans K.I."

- Prin urmare, chiar ei pot fi acuzaţi de provocarea separatismului?

- Cercetătorilor tineri le revine obligaţia să elaboreze o metodologie pentru a stabili cât de mulţi oameni au murit în R. Moldova şi în Georgia pentru fiecare din aceste semnături.

Desigur că au început să lucreze. Smirnov I.N., Maracuţa G.C. şi alţi lideri din Transnistria au avut întâlniri repetate şi neoficiale la Moscova. Fostul preşedinte al Sovietului Suprem al URSS i-a sprijinit. Era perioada 1990-199, cu puţin înainte de eşecul loviturii de stat. Erorile de ieri au creat status-quo-ul de astăzi. Lentoarea şi inconsecvenţa noastră au contribuit, într-o oarecare măsură, la succesul "gâştelor de la kolhoz".

În Arhiva Lukianov, au fost descoperite multe plângeri, memorii şi scrisori emise de autorităţile (legale şi ilegale) de la Tiraspol şi Comrat. Nicio scrisoare nu provine de la structurile puterii de la Chişinău, pe-atunci încă organe ale puterii sovietice legale. Când Blohin şi susţinătorii lui au dezinformat Centrul, organele oficiale ale RSS MOldova au aşteptat.

Iar tovarăşii Smirnov şi Mărăcuţă, pe 10 aprilie 1991, au trimis o "adresă preşedintelui Sovietului Suprem al URSS t. Lukianov A.I. cu privire la necesitatea creării Regiunii Transnistria.

La începutul lui 1990, devenea evidentă formarea în cadrul RSS Moldocveneşti a unui regim naţionalist, care să încerce să modifice regimul de stat şi desprinderea republicii de URSS. Drept dovadă concretă servesc măsurile practice ale organelor superioare ale puterii de stat şi ale conducerii RSS Moldoveneşti. Adoptarea de către Sovietul Suprem al RSS Moldova, pe 23 iunie 1990, a raportului cu privire la "Concluziile Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova, referitor la evaluarea politico-juridică a Pactului germano-sovietic de neagresiune şi a Anexei secrete a tratatului din 23 august 1939, precum şi consecinţele lor pentru Basarabia şi nordul Bucovinei", în care se declară în mod răspicat caracterul ilegal al formării, la 2 august 1940, a RSS Moldoveneşti.

Refuzul participării la elaborarea Tratatului Unional şi la referendumul URSS din 17 martie 1991

Ocupând posturile principale din conducerea republicii, liderii naţionalişti ai Fropntului Popular din Moldova (FPM) au început să organizeze ample acţiuni de masă pentru a capta aparatul de stat, pentru a transforma structurile lui prin asigurarea unei politici proprii (ceea ce a dus la crearea unui guvern în esenţă mononaţional, condus de Mircea Druc, o marionetă a Frontului Popular din Moldova).

- Ei bine, aşa credeau atunci majoritatea oamenilor simpli.

- Numai că aceşti cetăţeni obişnuiţi nu ştiu adevăratul motiv.

Centrul a acordat o atenţie specială organelor de apărare a legii, fiindcă ele erau principalul  instrument de reprimare a orcărei disidenţe şi "pentru a protesta faţă de politicile forţelor naţionaliste  şi pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor pe criterii etnice".

Conducerea Ministerului de Interne al republicii şi organele de pe malul drept, ca răspuns la Hotărârea Guvernului № 407 din RSSM, s-au implicat direct în crearea de detaşamente  militare ale voluntarilor, coordonarea activităţilor lor în timpul campaniei din Găgăuzia şi Transnistria.

Pentru a controla echipele de voluntari s-au utilizat sistemele de comunicare ale MAI din RSSM. A fost restructurat Ministerul Afacerilor Interne al RSSM, autorităţile miliţiei sovietice au fost desfiinţate şi au înfiinţat forţele de poliţie.

- Astfel, ei l-au rugat pe preşedintele Sovietului Suprem al URSS să permită lichidarea organelor de apărare a legii de pe malul stâng şi în locul lor să se formeze noi structuri care să nu se subordoneze Chişinăului?

- Această acţiune ilegală a fost pusă de fapt în aplicare prin forţă, cu mult mai devreme, în toamna anului 1990. Retrospectiv, acum ei cer doar "securitate juridică", adică roagă să se legitimeze fărădelegea.

Noile organe de apărare a legii

- Scuzaţi-ne, dar tocmai dumneavoastră aţi fost acuzat de crearea unei "forţe de poliţie" şi a detaşamentelor de "voluntari"?

- Parţial adevărat! Eu personal am convenit această decizie a mea cu generalul Bakatin, ministrul de Interne al URSS. Şi am primit permisiunea să creez în RSS Moldova, sub formă de experiment, structuri de poliţie şi de carabinieri, după experienţa italiană. În ce priveşte "ideea voluntarilor", evident patentul şi drepturile de autor nu-mi aparţin. Dar nu aici este esenţa problemei”.

Traducerea: Viorel Patrichi