S-a spus despre vizita la Chişinău a vicepreşedintelui SUA, Joe Biden, că este una „istorică". Oamenii din generaţia mea, care au apucat timpurile când toate vizitele oficialilor sovietici - ca, de altfel, şi toate plenarele şi congresele PCUS - erau „istorice", au zâmbit ironic la auzul acestui calificativ. Prudenţa lor este de înţeles. Unde mai pui că toată atmosfera în care s-a produs vizita, modul (intensitatea) cu care a fost mediatizată de televiziuni şi pasiunea cu care a fost „comentată" de unii „analişti politici" (aduşi direct din stradă în studio şi care înţelegeau foarte vag ceea ce „comentau") au lăsat loc pentru o uşoară senzaţie de fals şi regie.

Şi totuşi, cele şase ore petrecute de Joe Biden la Chişinău pot fi istorice, dar cu o condiţie: după această vizită, Moldova să devină alta. Timp de şase ore moldovenii care au urmărit vizita pe viu sau la TV au fost americani. Spectacolul a fost cu adevărat ca în filmele de Hollywood: sute de agenţi de pază, lunetişti pe acoperişul clădirilor, gurile de canal sudate, ca să nu se poată ascunde acolo teroriştii, discursul public al lui Joe Biden - totul a fost în stil american. Aşa ceva Chişinăul nu a mai văzut. Dar nu pentru acest spectacol vizita lui Biden poate deveni una istorică. Şi nici pentru faptul că în ziua de vineri, 11 martie 2011, Moldova a fost mediatizată cum a fost mediatizată doar pe 7 aprilie 2009. Apropo, există o legătură simbolică între aceste două date, căci, dacă nu ar fi fost 7 aprilie 2009, nu ar fi fost nici 11 martie 2011, când pentru prima dată un vicepreşedinte american vine la Chişinău să ne spună că America ne iubeşte. Există însă şi o deosebire între aceste două evenimente: dacă 7 aprilie a devenit istorică prin ceea ce s-a întâmplat în acea zi, 11 martie poate deveni istorică prin ceea ce se va întâmpla după.

Spuneam mai sus că această vizită poate deveni istorică dacă, după plecarea lui Biden, Moldova va deveni alta. Ce înseamnă asta? În primul rând, trebuie să devină alta Alianţa de guvernământ, alţii trebuie să devină şi liderii ei. Aceştia trebuie să îngroape securea războiului şi să valorifice integral noile oportunităţi de imagine şi conţinut apărute. În al doilea rând, trebuie să devină alta societatea moldoveană, şi anume, să se implice - aşa cum se implică americanii - în viaţa ţării lor. Conducerea SUA nu deraiază spre totalitarism, corupţie şi politicianism, pentru că nu-i permit Societatea americană şi Constituţia americană. La noi, Constituţia e violată la orice colţ de orice năpârlit de politican, iar societatea moldoveană... dacă moldovenilor şi în continuare nu le va păsa de nimic şi la toate vor zice „las' că-i ghini", niciodată nu va fi bine în ţara asta! Aceasta e cea mai mare lecţie pe care ne-a dat-o Joe Biden: destinul R. Moldova, mersul reformelor, nivelul nostru de trai depind de noi, de respectul faţă de Lege şi de implicarea noastră. Într-un cuvânt, vizita vicepreşedintelui american la Chişinău va deveni istorică dacă noi, moldovenii, vom deveni făuritori de istorie, dar nu numai consumatori de istorie.

Acum Alianţa de guvernământ a luat o bilă albă şi este pe o poziţie bună - ea poate să-şi refacă imaginea şi să redea societăţii sentimentul optimismului istoric. Spre deosebire de Alianţă, Opoziţia comunistă a încasat o bilă neagră. Isteria anti-Alianţă şi antiamericană, declanşată de propaganda PCRM, i-a convins şi pe unii din adepţii PCRM că liderii acestuia sunt rupţi cu totul de realitate. Nu poate avea un viitor politic serios un partid care a rămas încremenit în mentalităţi şi viziuni ca cea exprimată de fruntaşul PCRM, Iurie Muntean: „Prim-ministrul Moldovei şi-a ţinut discursul de la o tribună cu stema SUA. Moldova este un stat independent şi niciun politician care se respectă nu poate să admită aşa ceva. Nu trebuie să ne comportăm ca reprezentanţii unei colonii în fata unei puteri mari. Trebuie să fim mândri şi să nu ne umilim...". (Comuniştii pot fi înţeleşi, pe ei nu-i aranjează statutul R. Moldova de colonie a SUA, ci doar cel de gubernie a Imperiului Rus.)

Joe Biden a promis că se va întoarce la Chişinău. Eu am înţeles această promisiune drept un avertisment diplomatic şi un sfat adresate liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană-2, şi anume: să nu se joace cu focul şi să treacă de la vorbe la fapte. În caz contrar, cum ar deveni una istorică vizita sa în Moldova?