![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
Moldova, Rusia şi noile perspective de reunificare
adăugat 12 aprilie 2008, 11:33, la Opinii / Editoriale
În viitorul apropiat se prefigurează dezgheţarea relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol ca urmare a convorbirii telefonice realizate recent între V. Voronin şi I. Smirnov, susţinută şi promovată de Moscova. O consecinţă directă a acestei apropieri va fi reluarea procesului de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean. Premisele relansării dialogului dintre autorităţile moldovene şi cele transnistrene sunt condiţionate de diverşi factori: planurile politico-electorale ale Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), interesele Rusiei de a menţine RM în sfera sa de influenţă, conjunctura internaţională şi cea regională.
Relansarea negocierilor - obiectiv strategic al PCRM-ului
Posibilitatea deschiderii negocierilor şi apropierea Chişinăului de Tiraspol reprezintă o contribuţie condiţionată (pentru PCRM) din partea Moscovei. Pentru aceasta Chişinăul va trebui să asigure respectarea a trei garanţii favorabile Rusiei [1]:
• Consfinţirea statutului de neutralitate a RM (care este stipulat în Constituţia RM) în cadrul unui document juridic internaţional, ce va fi semnat de toate părţile formatului "5+2" ale procesului de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean;
• Păstrarea prezenţei militare ruseşti în regiunea transnistreană până la soluţionarea politică definitivă a conflictului transnistrean;
• Acordarea unor garanţii privind respectarea imunităţii proprietăţii transnistrene privatizate de agenţii economici ruşi.
Reieşind din contextul politico-electoral precar al PCRM-ului, apropierea de Rusia oferă oportunităţi reale de a se menţine la putere după alegerile parlamentare din 2009. În pofida faptului că exportul de vinuri şi preţul la gazele naturale nu au avut rezultate economice remarcabile (producătorii de vinuri moldoveneşti s-au orientat spre alte pieţe de desfacere preponderent occidentale, iar preţurile la gazele naturale ruseşti au crescut până la 211 $ pentru mia de metri cubi [2]), guvernarea comunistă încearcă să pună în joc avantajele politice pe care le oferă avansarea relaţiilor cu Rusia.
Influenţa surselor media ruseşti pro-guvernamentale asupra opiniei publice moldoveneşti continuă să fie puternică, ceea ce conferă o putere semnificativă mesajelor lansate de Kremlin. Prin urmare, sprijinul indirect acordat de Moscova guvernării comuniste (inclusiv prin mass-media) este capabil să genereze în rândul electoratului moldovenesc dispoziţii favorabile conducerii comuniste.
Obţinerea unui procentaj considerabil la alegerile parlamentare din 2009 poate fi asigurat de asemenea de soluţionarea pozitivă a conflictului transnistrean. Acest lucru ar putea fi posibil datorită a două efecte ce pot fi fezabile atât în comun, cât şi în particular:
• Imboldul mediatic avantajos pentru PCRM asupra opiniei publice autohtone privind reîntregirea ţării şi progresele diverse ( în domeniile economic, social etc.) ce pot avea loc după rezolvarea chestiunii transnistrene.
• Accederea unor formaţiuni politice din regiunea transnistreană la Parlamentul RM în urma participării la electoralele din 2009 sau susţinerea de către acestea a PCRM-ului la scrutinul dat.
Primul efect este semnificativ, dar nu este decisiv, deoarece un procent redus din populaţia RM acordă importanţă problemei transnistrene (Conform Barometrului de Opinie Publică, din luna noiembrie 2007, doar 2,9 % din populaţie sunt interesaţi în primul rând de soluţionarea problemei transnistrene faţă de 35,1 % interesaţi în mod prioritar de instituirea ordinii în ţară şi cei 19,7 % ataşaţi de dezvoltarea economică [3]). În schimb cel de-al doilea efect este nu numai că real, ci şi eficient pentru eventuala situaţia a PCRM-ului în cadrul Parlamentului RM. Potenţiala participare a anumitor partide politice transnistrene la legislativul moldovenesc din 2009 ar putea duce la crearea unei alianţe parlamentare sustenabile şi avantajoase actualei conduceri comuniste (care se bucură de un sprijin modest din partea populaţiei). În afară de aceasta, forţele politice transnistrene ar putea juca un rol important în ceea ce priveşte promovarea PCRM-ului în regiunea transnistreană (la fel ca în cazul alegerilor prezidenţiale şi parlamentare din Rusia, când partidele transnistrene s-au implicat în campania electorală din regiunea transnistreană în vederea sprijinirii partidelor "Edinaia Rosia" şi/sau "Spravedlivaia Rosia", şi respectiv a candidaturii lui D. Medvedev). Eventualitatea acestui efect se subînţelege inclusiv din afirmaţiile lui V. Voronin conform cărora "dacă conflictului transnistrean va fi soluţionat până la alegerile din 2009… Atunci va apărea posibilitatea accesului deputaţilor din partea Transnistriei în Parlamentul RM". [4] În rezultat, PCRM-ul care conform sondajelor ar putea să obţină la viitoarele alegeri un rezultat de valoare redusă comparativ cu cele din 2001 şi 2005, ar putea conta pe sprijinul partidelor (partidului) transnistrean în formarea Guvernului, precum şi în formularea şi adoptarea legislaţiei RM.
Revigorarea dialogului cu Tiraspolul reprezintă o etapă preliminară în direcţia soluţionării definitive a conflictului transnistrean. Pentru avansarea acestuia partea transnistreană solicită semnarea şi ratificarea unui Acord de prietenie şi cooperare moldo-transnistrean, abordat în contextul convorbirii telefonice dintre V. Voronin şi I. Smirnov. În cadrul acestei discuţii s-a făcut referinţă şi la iniţiativele de consolidare a măsurilor de încredere propuse la finele anului de şeful statutului moldovenesc.[5] Pe lângă aceasta, partea transnistreană a acceptat propunerea de a reabilita consultaţiile în baza principiului de paritate a părţilor în negocieri, precum şi în condiţiile garantării renunţării la diferite forme de presiuni şi la acţiuni unilaterale care ar putea duce la deteriorarea stabilităţii în regiune.[6] Pe lângă aceasta conform unor surse [7], soluţionarea conflictului transnistrean se va finaliza numai din moment ce V. Voronin va recunoaşte statalitatea regiunii transnistrene.
Poziţia dată manifestată de Tiraspol poate fi explicată prin prisma acţiunilor Rusiei, care cu mai multe prilejuri s-a referit la intenţia de a cere respectarea principiului de paritate în negocieri pentru regimurile regiunilor separatiste de pe spaţiul post-sovietic (echitatea părţilor în conflict).[8] Importanţa acestui principiu a fost reiterată oficial de S. Lavrov, Ministrul rus al Afacerilor de Externe, în cadrul vizitei sale cu I. Smirnov (conform afirmaţiilor lui S. Lavrov baza deblocării procesului de negocieri o constituie recunoaşterea principiului echităţii părţilor în conflict [9]). În cadrul acestei vizite s-au discutat şi alte particularităţi prezente în discuţia telefonică dintre liderii de la Chişinău şi Tiraspol (nerecurgerea la acţiuni unilaterale dăunătoare uneia dintre părţi şi renunţarea la orice tip de presiune).
Aceste demersuri demonstrează cât de mari ar putea fi prerogativele acordate regiunii transnistrene în rezultatul finalizării cu succes a eventualelor negocieri. Statutul de autonomie cu prerogative largi de republică, propus de conducerea comunistă [10], ar putea coincide cu cererea Tiraspolului privind recunoaşterea statalităţii regiunii transnistrene. Acordul de prietenie şi cooperare amintit mai sus ar putea include careva referinţe subtile (dar periculoase) privitor la viitoarele raporturi dintre Chişinău şi Tiraspol. În condiţiile în care, Rusia doreşte excluderea măsurilor de coerciţie administrativă şi de presiuni politice folosite de guvernarea moldoveană (se are în vedere guvernarea comunistă),vizându-se în acest fel "eliminarea obstacolelor din dezvoltarea relaţiilor de piaţă în Transnistria şi elaborarea unor garanţii internaţionale privind exercitarea nelimitată a activităţii sale economice". [11] De fapt, Rusia urmăreşte scopul de a legaliza instituţiile transnistrene şi activitatea acestora pentru a permite deschiderea economică a regiunii, în special prin renunţarea la presiuni din partea Chişinăului (se are în vedere necesitatea agenţilor economici transnistreni de a se înregistra şi a coordona activitatea sa cu autorităţile moldovene, precum şi lipsa posibilităţii Transnistriei de a realiza activitatea sa economică în mod autonom). Moscova solicită conferirea eligibilităţii economice internaţionale pentru Transnistria, deoarece spre deosebire de legislaţia rusă care permite stabilirea unor raporturi bilaterale cu alte entităţi (probabil se are în vedere regiunile separatiste de pe spaţiul CSI) decât subiectele de drept internaţional, cu alte state Transnistria nu va avea posibilitatea să dezvolte relaţii economice (în cazul în care Chişinăul va permite Transnistriei realizarea activităţii sale economice în mod independent). Statalitatea pe care o cere Tiraspolul presupune suveranitatea instituţiilor regiunii faţă de cele naţionale (moldoveneşti). Prin urmare, I. Smirnov sub presiunea şi auspiciul Rusiei a renunţat la independenţă de jure (atât de zelos cerută anterior) faţă de RM în schimbul unei autonomii extrem de largi şi posibil a dreptului de a avea relaţii economice la scară internaţională. Totodată, existenţa unei statalităţi transnistrene fără independenţă recunoscută ar putea conduce la crearea unui stat pseudo-unitar cu o formă de guvernare cvasi-republicană. În final construcţia dată s-ar putea solda cu constituirea unei federaţii de facto cu caracteristici de republică de jure. Prin aceasta se va asigura integritatea, indivizibilitatea şi chiar suveranitatea nu instituţională şi normativă, ci doar cea teritorială.
Poziţie amiabilă faţă de acordarea unei autonomii foarte largi Transnistriei este luată şi de UE. Kalman Mizsei, reprezentantul special al UE pentru Moldova, a evidenţiat că Bruxellul, în cadrul procesului de negocieri cu Rusia, propune ideea existenţei unui echilibru între funcţiile centrului (Chişinăul) şi statutul puternic special garantat pentru Transnistria. Or, UE este în favoarea unei decentralizări în cazul regiunii transnistrene, ce va deţine drepturi largi asigurate instituţional.
În cele din urmă, partea europeană ar putea să scape din vizor anumite elemente specifice în procesul de negociere a statutului transnistrean, ce încearcă a fi fixat în special între Moldova şi Rusia (Transnistria). Elaborarea şi semnarea unui Acord de prietenie şi cooperare dintre Chişinău şi Tiraspol reprezintă un semn clar în acest sens. Asemenea documente sunt realizate conform normelor internaţionale general acceptate între două state indivizibile şi independente. Încercarea de a propulsa asemenea acord în cadrul procesului de negocieri reprezintă o dovadă în plus a faptului că Transnistria intenţionează să-şi manifeste suveranitatea şi statalitate sa. Totodată, această mişcare favorizează Rusia, care în eventualitate va anula pretenţiile privind cărora conflictul transnistrean este unul moldo-rus, transformându-l în unul exclusiv moldo-transnistrean. Astfel, se va încerca direcţionarea procesului întru "statalizarea" Transnistriei, în lipsa unei independenţe stipulate şi garantate normativ-juridic, dar totuşi evidente şi plauzibile în cadrul RM.
Concluzie:
Acordul de prietenie şi cooperare, precum şi ulterioarele acţiuni în vederea definirii statutului transnistrean, se realizează în lipsa unor dezbateri parlamentare şi/sau publice. Din cauza acestui nivel redus de transparenţă nu este posibilă intervenţia tuturor actorilor interesaţi de o derulare eficientă, corectă şi conformă cu interesele naţionale a negocierilor pe marginea reglementării conflictului transnistrean. Acest context, duce la creşterea obscurităţii anumitor actori din cadrul formatului de negocieri "5+2", ceea ce duce la excluderea acestora din procesul real al tratativelor. În rezultat, rămân implicate cu adevărat numai Rusia-Transnistria şi Moldova, ceea ce conduce de fapt la realizarea unor negocieri cu sumă nulă pentru partea moldovenească, dar nu şi pentru guvernarea comunistă. Totuşi, de soluţionarea viabilă a conflictului dat depinde în mare măsură dacă PCRM-ul îşi va atinge scopul său central de a se menţine în mod convenabil la putere după alegerile din 2009. Aceasta se va datora eventualei accederi a partidului (partidelor) transnistrene la Parlamentul RM, sau sprijinului acordat de acestea (la indicaţia Rusiei) Partidului Comuniştilor din RM, precum şi posibilei imagini pozitive pe care o va căpăta V. Voronin şi partidul său în rândul electoratului. Însă această concesionare va fideliza nu numai PCRM-ul, dar şi Politica externă etc. a Republicii Moldova faţă de Rusia. În consecinţă, Chişinăul va rămâne blocat pentru o perioadă nedeterminată în sfera de influenţă a Rusiei.
Rusia şi factorul transnistrean
Pentru Moscova reglementarea conflictului transnistrean este o modalitate eficientă de a-şi reanima ponderea sa în regiune. Deteriorarea căreia este ameninţată de promisiunile primite de Ucraina privind aderarea sa într-o perioadă previzibilă la MAP (Planul privind pregătirea pentru aderare la NATO) şi eventual la NATO, stipulate în textul Declaraţiei finale a Summitului de la Bucureşti.[12] Posibila integrare euroatlantică a Ucrainei reprezintă o pierdere geo/politică semnificativă a Rusiei. Astfel, pentru a contrabalansa această reuşită a NATO partea rusă intenţionează să exploateze maximal conflictul transnistrean. Crearea unui stat neutru (RM) şi manipularea cu regiunea transnistreană în relaţiile cu statele NATO participante la formatul "5+2", sunt instrumente eficiente în vederea consolidării geopolitice ale Rusiei împotriva extinderii NATO spre Est, precum şi asigurarea existenţei unei zone vulnerabile de stabilitate la frontierele de Vest ale Ucrainei.
Or, Moscova are drept scop stimularea şi finisarea procesului de negocieri privind soluţionarea conflictului transnistrean. În primul rând, pentru că V. Voronin promite fortificarea şi eternizarea statutului de neutralitatea prin intermediul unei avizări internaţionale. Fapt ce va crea dificultăţi considerabile forţelor politice moldoveneşti adepte ale aspiraţiilor euroatlantice, în cazul în care PCRM-ul va ocupa o poziţie slabă în Parlamentul RM de după 2009. Secundo, soluţionarea în albia dictată de Rusia va duce la păstrarea influenţei sale economice în Moldova prin legalizarea şi eventual expansiunea potenţialului său economic din Transnistria asupra întregii ţări. Totodată, Moscova ar putea influenţa şi/sau canaliza procesul decizional moldovenesc în direcţia convenabilă intereselor ruseşti. Tertio, chiar dacă PCRM-ul (în cazul în care va câştiga la alegeri) va încerca să-şi schimbe vectorul său extern, Rusia va putea să şantajeze Chişinăul prin intermediul Transnistriei "statalizate" (în dependenţă de conţinutul Acordului de prietenie şi cooperare).
Totodată, reglementarea acestui conflict este un mijloc oportun de a-şi îndeplini obligaţiile sale faţă de Moldova, asumate la Summitul de la Istambul din 1999, privind evacuarea forţelor şi armamentului militar rusesc din regiunea transnistreană.[13] Soluţionarea rapidă a acestui conflict va condiţiona scoaterea în timp util a potenţialului său militar din Moldova [14], ceea ce va facilita procesul de ratificare a Tratatului FACE de către statele occidentale, precum şi examinarea posibilităţii adoptării Tratatului FACE adaptat. Acest subiect, este extrem de complex anume din cauza invocării de către statele NATO a necesităţii evacuării forţelor militare ruseşti din RM.
De fapt, Rusia este interesată în funcţionarea regimului FACE, pentru că în lipsa acestuia NATO are posibilitatea să se înarmeze asimetric în comparaţie cu partea rusă. În acest sens, implementarea reuşită a planului de soluţionare a conflictului transnistrean va permite Moscovei să reglementeze eficient potenţialul militar euroatlantic în Europa şi respectiv echilibrarea raportului de forţe dintre NATO şi Rusia.
De asemenea, există posibilitatea transformării forţelor militare pacificatoare ruseşti în forţe de garanţie civilă. Dacă Chişinăul nu va permite acest lucru, atunci Tiraspolul ar putea să adopte legi corespunzătoare în acest sens, având împuterniciri instituţionale majore asigurate de posibilul statut de autonomie cu împuterniciri largi şi a drepturilor exclusive promovate intens de autorităţile ruse (amintim aici demersul Tiraspolului privind recunoaşterea de către Moldova a statalităţii transnistrene etc.).
În afară de aceasta, prin reglementarea paşnică a acestui conflict şi prin respectarea de jure a integrităţii teritoriale a RM (mai puţin de facto), Rusia va demonstra Occidentului că problema Kosovo putea fi soluţionată fără a dezintegra Serbia. Totodată, partea rusă va încerca să manipuleze cu cazul "de succes" al conflictului transnistrean pentru a readuce în discuţie dosarul Kosovo şi a încerca anihilarea independenţei acestuia. Chiar dacă Rusia înţelege că procesul suveranizării Kosovo este ireversibil, aceasta intenţionează să-şi consolideze imaginea de stat pacificator care în limitele dreptului internaţional reuşeşte să soluţioneze eficient un conflict. Aceasta va aduce o valoare adăugată atât luptei împotriva independenţei Kosovo, cât şi prestigiului internaţional (inclusiv în cadrul ONU) al Rusiei, contribuind la creşterea autorităţii ruse în lume privind participarea şi soluţionarea conflictelor pe cale paşnică şi conform normelor internaţionale. Conflictul transnistrean de asemenea reprezintă o oportunitate de a aduce sub un con de umbră şi/sau de a se reabilita pentru situaţia cu "conflictele îngheţate" din Georgia, unde Rusia intenţionează să realizeze integrarea Abhaziei (mai puţin a Osetiei de Sud) în teritoriul rus, fără a lua în consideraţie principiul integrităţii teritoriale a statului georgian.
Concluzie:
Rusia este interesată în soluţionarea conflictului transnistrean atât din motive politice, economice, cât şi geopolitice. Prin urmare, autorităţile ruse ar putea să pondereze influenţa geo/politică a statelor NATO în Europa, prin încadrarea acestora în regimul FACE. Totodată, statutul de neutralitate al RM recunoscut la nivel internaţional ar putea să aibă un rol de blocaj pentru eventualele extinderi spre Est ale Alianţei. De asemenea, soluţionarea problemei transnistrene în corespundere cu interesele Rusiei (amintim statalitatea Transnistriei, principiul echităţii părţilor în conflict, dreptul Transnistriei de a exercita activităţi economice la nivel internaţional etc.) va duce la statornicirea influenţei Rusiei în regiune, precum şi crearea unui focar latent de instabilitate la frontierele Ucrainei (dat fiind faptul că soluţionarea preconizată nu va duce la decriminalizarea regiunii transnistrene şi posibil la demilitarizarea reală a acesteia). Totodată, Rusia intenţionează pe seama acestei reglementări să-şi reanimeze imaginea sa externă esenţial alterată din cauza intervenţiilor necorespunzătoare în cazul conflictelor din Georgia. Cu certitudine, Rusia ar putea să folosească această experienţă pentru a se impune în faţa statelor occidentale în cazul Kosovo, demonstrându-le acestora modelul de succes privind reglementarea conflictelor. În fine, Rusia îşi va justifica imaginea sa de mare putere în sistemul actual al relaţiilor internaţionale, demonstrând capacităţi deosebite în ce priveşte soluţionarea paşnică şi constructivă a situaţiilor de conflict în baza legislaţiei şi standardelor internaţionale.
Referinţe:
1. Союзник нерушимый, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=844191&NodesID=5
2. Scumpirea gazelor rusesti furnizate R.Moldova, http://www.romanialibera.ro/a121538/scumpirea-gazelor-rusesti-furnizate-r-moldova.html
3. Barometrul de Opinie Publică, noiembrie 2007, www.ipp.md
4. "Мы Ñ Ð’Ð»Ð°Ð´Ð¸Ð¼Ð¸Ñ€Ð¾Ð¼ Путиным давно потерÑли Ð²ÐºÑƒÑ Ðº ÑобÑтвенным хотелкам", http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=865338&NodesID=5
5. Igor Smirnov: Negocierile vor finaliza, daca Vladimir Voronin va recunoaste statalitatea Transnistriei, 2008-04-10/21:45/, Info-Prim Neo
6. ПРИДÐЕСТРОВСКÐЯ СТОРОÐРПОДТВЕРДИЛРГОТОВÐОСТЬ К ПРОДОЛЖЕÐИЮ ПЕРЕГОВОРОВ, «ОЛЬВИЯ-ПРЕСС», http://www.olvia.idknet.com/ol58-04-08.htm
7. Igor Smirnov: Negocierile vor finaliza, daca Vladimir Voronin va recunoaste statalitatea Transnistriei, 2008-04-10/21:45/, Info-Prim Neo
8. Провокаторов не уÑтраивает, например, работа Ñозданных при нашем учаÑтии переговорных и миротворчеÑких механизмов ÑƒÑ€ÐµÐ³ÑƒÐ»Ð¸Ñ€Ð¾Ð²Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð°Ð±Ñ…Ð°Ð·Ñкого, югооÑетинÑкого, приднеÑтровÑкого конфликтов. ÐÐ°Ñ Ñ…Ð¾Ñ‚ÑÑ‚ из Ñтих механизмов выжать под любым предлогом, заменить наших миротворцев на западных, хотÑÑ‚ перечеркнуть вÑе доÑтигнутые в рамках Ñтих механизмов договоренноÑти, которые оÑновываютÑÑ - подчеркну оÑобо - на равноправии конфликтующих Ñторон. Мы должны делать вÑе, чтобы Ñтого не допуÑтить, чтобы Ñохранить одобренный в ООРи ОБСЕ принцип Ñ€Ð°Ð²Ð½Ð¾Ð¿Ñ€Ð°Ð²Ð¸Ñ Ð¿Ñ€Ð¸Ð¼ÐµÐ½Ð¸Ñ‚ÐµÐ»ÑŒÐ½Ð¾ к Ñторонам Ñтих конфликтов, как, ÑобÑтвенно, к Ñторонам любых других конфликтов, Ð¡Ð¾Ð¾Ð±Ñ‰ÐµÐ½Ð¸Ñ ÐœÐ¸Ð½Ð¸ÑтерÑтва иноÑтранных дел РоÑÑии, Стенограмма выÑÑ‚ÑƒÐ¿Ð»ÐµÐ½Ð¸Ñ Ð¸ ответов на вопроÑÑ‹ депутатов МиниÑтра иноÑтранных дел РоÑÑии, С.Ð’.Лаврова в рамках «правительÑтвенного чаÑа» в ГоÑударÑтвенной ДумеФедерального Ð¡Ð¾Ð±Ñ€Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð Ð¾ÑÑийÑкой Федерации МоÑква, 2 Ð°Ð¿Ñ€ÐµÐ»Ñ 2008 года http://www.mid.ru/
9. Ð¡Ð¾Ð¾Ð±Ñ‰ÐµÐ½Ð¸Ñ ÐœÐ¸Ð½Ð¸ÑтерÑтва иноÑтранных дел РоÑÑии, О вÑтрече МиниÑтра иноÑтранных дел РоÑÑии С.Ð’.Лаврова Ñ ÐŸÑ€ÐµÐ·Ð¸Ð´ÐµÐ½Ñ‚Ð¾Ð¼ ПриднеÑÑ‚Ñ€Ð¾Ð²ÑŒÑ Ð˜.Ð.Смирновым, 350-17-03-2008, http://www.mid.ru/
10. "Мы Ñ Ð’Ð»Ð°Ð´Ð¸Ð¼Ð¸Ñ€Ð¾Ð¼ Путиным давно потерÑли Ð²ÐºÑƒÑ Ðº ÑобÑтвенным хотелкам", http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=865338&NodesID=5
11. Стенограмма выÑÑ‚ÑƒÐ¿Ð»ÐµÐ½Ð¸Ñ Ð¸ ответов на вопроÑÑ‹ депутатов МиниÑтра иноÑтранных дел РоÑÑии С.Ð’.Лаврова в рамках «правительÑтвенного чаÑа» в ГоÑударÑтвенной ДумеФедерального Ð¡Ð¾Ð±Ñ€Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð Ð¾ÑÑийÑкой Федерации МоÑква, 2 Ð°Ð¿Ñ€ÐµÐ»Ñ 2008 года, http://www.mid.ru/
12. Bucharest Summit Declaration, issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008
13. Realitatea FACE: perspective şi ameninţări, http://www.nato.md/images/stories/jurnalacademic%237.pdf
14. Conform Preşedintelui comitetului pentru CSI a Dumei de Stat, Andrei Ostrovschii "e vorba exclusiv despre prezenţa pacificatorilor până la soluţionarea politică a diferendului şi evacuarea stocurilor de armament rusesc", "În cazul soluţionării conflictului prin negocieri politice, Federaţia Rusă îşi va retrage imediat militarii şi nu va mai tinde spre o ulterioară prezenţă", Basa-press
Aparitie: http://www.ong.md/index.php?mod=home&hmod=postbyid&id=1526
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}