În prima jumătate a anului trecut am străbătut Moldova de la nord la sud. Am văzut sute de sate și zeci de mii de oameni. Sate în care ajungeam în urma unor adevărate aventuri rutiere, deoarece de cele mai multe ori drumurile de acces până la acele localități erau sub orice critică. Să mai vorbesc de calitatea drumurilor din sate, nu cred că-și mai are rostul, deoarece cu toții știți ce e acolo. Am văzut oameni triști, cu priviri pierdute, cu mâinile crăpate de la atâta muncă și mereu grăbiți de a ajunge undeva. Și, cu toate că acei oameni lucrau de dimineață până-n noapte, puțini dintre ei ar fi putut să-și permită să cumpere măcar un sac de ciment pentru a putea să-și repare pereții caselor care stau să se dărâme.

Și de fiecare dată când mă întorceam din vizitele de prin localitățile Moldovei, indiferent de locul prin care intram în Chișinău, eram întâmpinat de niște peisaje de o contradicție zdrobitoare față de ce vedeam toata ziua prin sate: vile luxoase cu multe nivele, cu suprafețe de mii de metri pătrați, care pe piață ajung la prețuri de sute sau chiar milioane de euro. Diferențe uriașe, care mă făceau să mă întreb cu ce sunt mai buni deținătorii de vile luxoase din Chișinău, de țăranii cu mâini crăpate, ale căror case riscă să se prăbușească, deoarece nu au mai fost reparate de zeci de ani.

Cui aparțin aceste vile de lux? Greu de spus. Nu știu câte dintre ele sunt proprietatea unor oameni cinstiți, care au muncit toată viața lor onest. Probabil o mică parte, deoarece dacă muncești onest în Moldova este destul de dificil să acumulezi 2-3 milioane de euro pentru a-ți construi asemenea case. Sigur, există și excepții, iar acei oameni merită tot respectul și admirația, deoarece au reușit să se descurce și să găsească cheia succesului.

Cea mai mare parte a acestor case aparțin însă unor escroci la drumul mare. Iar în Moldova, escroci la drumul mare sunt polițiștii cu funcții importante, judecătorii, procurorii și tot felul de alți funcționari corupți.

Dacă vreți să mă contraziceți, atunci spuneți-mi unde locuiește Gurbulea, Papuc, Muruianu, Botnari, Zubco, dar și o bună parte din colegii acestora. Dacă vreo unul dintre ei stă la bloc, într-un apartament cu două camere, atunci eu sunt gata să mă duc la ei la ușă și să-mi cer scuze pentru că i-am acuzat pe nedrept.

Sunt sigur că fiecare dintre ei dețin vile în valoare de milioane de euro, în condițiile în care toată viața au fost funcționari de stat, iar salariile pe care le primesc nu le-ar fi permis să-și cumpere niciodată nici măcar o garsonieră, darămite ditamai vila. Cum atunci e posibil un asemenea paradox?

Eu nu știu. Pe mine aceste lucruri mă depășesc. Cert e că astăzi, membrii mișcării ”Antimafie” au făcut publice niște poze ale caselor în care locuiesc mai mulți funcționari din cadrul CCCEC. Ei bine, vila șefului de la CCCEC, Viorel Chetraru, este de o somptuozitate uluitoare și ar rivaliza chiar cu cele ale marilor vedete Hollywoodiene. Pe piață, o asemenea casă costă peste 1,5 milioane de euro. De unde a luat acest individ asemenea bani pentru a-și construi acest castel, în condițiile în care el are 36 de ani și toată viața lui a acumulat venituri legale de maximum 50 de mii de euro? Iarăși, mister și multe semne de întrebare.

La fel se întâmplă și în cazul mai multor subalterni ai lui Chetraru, care au castele nu cu mult mai mici decât a șefului lor. Și să nu vină acum cineva cu argumente de genul că Chetraru e abia de un an la CCCEC, iar vila o fi mai veche. Da, Chetraru e de un an de zile acolo, însă înainte el nu a avut niciun business profitabil, nu a lucrat nici la Moscova și nici în Italia. Și chiar de o făcea, îi trebuiau vreo 7 vieți de om pentru a acumula sume care i-ar permite să-și satisfacă asemenea capricii.

Și eu nu vreau să spun că doar Chetraru se află într-o asemenea postură. La fel huzuresc foști și actuali deputați, miniștri, vice-miniștri, polițiști, procurori, judecători și simpli funcționari.

Dar, ca să revin la acest Chetraru și activitatea sa din ultimul an, aș vrea să-i rog pe cei ce citesc acest material, să-mi dea vreun exemplu în care CCCEC-ul ar fi reținut vreun mare grangure, deținător de vile precum ale sale. Nu, Chetraru a reținut găinari, transportatori de carne de cal și niște copii pe care ei i-au transformat în hackeri.

Sunt mâhnit, foarte mâhnit. Pentru că atunci când privesc castelul lui Chetraru, nu pot să nu mă gândesc la mâinile crăpate ale țăranilor noștri, pe spatele cărora acești bandiți huzuresc.

Chetraru ar trebui să stea ani grei la pușcărie. Dar asta nu se va întâmpla niciodată, pentru că trăim în Moldova. Țara în care hoții sunt funcționari de stat, iar oamenii onești umblă cu mâinile crăpate.