Moldovenismul ca armă electorală

adăugat 15 februarie 2008, 18:24, la Opinii / Editoriale

În opinia unor observatori politici de la Chişinău, în campania electorală pentru alegerile parlamentare din anul 2009, Voronin şi partidul său vor folosi drept drapel electoral antiromânismul. Mass-media controlată de Guvern va încerca să prezinte Moldova drept o jertfă a "agresiunii permanente" a României. Scopul principal urmărit de comunişti este de a prezenta România drept un duşman pentru populaţia RM. Fără îndoială, Voronin crede că în faţa unui asemenea pericol extern, cetăţenii moldoveni ar trebui să se solidarizeze cu PCRM şi să-l voteze în următoarele alegeri parlamentare. Aşadar, în scopuri electorale, atacurile nefondate ale autorităţilor comuniste de la Chişinău la adresa Bucureştiului vor fi secundate de doctrina moldovenismului. Dovadă numărul sporit de articole batjocoritoare la adresa României şi a persoanelor care se autoidentifică drept români în RM, apărute în ultimele luni în ziarele "Moldova Suverană" (MS), "Nezavisimaia Moldova" (NM) şi "Comunistul". Moldovenismul, care în anii stalinismului era o metodă de a "converti" populaţia românească din Basarabia şi Transnistria la ideologia comunistă, astăzi serveşte pentru unii politicieni drept armă electorală. Ţinta moldoveniştilor - electoratul mai puţin instruit Principala ţintă a dezinformării, care este mijlocul de promovare a doctrinei moldoveniste, este, la fel ca şi în anii stalinismului, cetăţeanul cu mai puţină carte. Acest lucru se poate observa, analizând mesajul, mai exact limbajul folosit de ideologii moldovenismului, precum şi nivelul celor care constituie auditoriul acestora (a se vedea, de exemplu, corespondenta aşa-zişilor cititori, sosită la redacţiile ziarelor în susţinerea articolelor moldoveniste). Şi, pentru că orice "moldovean" cu ceva carte descoperă falsitatea conceptelor moldoveniste şi "devine" român, ideologii moldovenismului nu-i îndeamnă pe moldoveni să se cultive, să citească personal letopiseţele moldoveneşti, ca să vadă ce spun cronicarii cu privire la identitatea noastră, dar operează cu fraze şi citate rupte din context din operele acestora, la fel cum, altădată, operau cu citate din Marx, Engels şi Lenin, în scop propagandistic. Falsul este principala metodă de dezinformare şi de manipulare a opiniei publice din Moldova folosită de moldovenişti. Într-un articol din "MS", din 10 ianuarie a.c., ziaristul Viorel Mihail, de exemplu, declara că noul "Le Petit Larousse" ar recunoaşte termenul de "limba moldovenească", ceea ce, s-a dovedit mai târziu, a fost o minciună: publicaţia franceză nu a făcut "nicio aluzie la "moldoveni" sau la aşa-numita "limbă moldovenească" (Vezi: FLUX, Cotidian Naţional, din 17 ianuarie 2008). Dezinformarea în slujba moldovenismului Principala idee pe care vor ideologii moldovenismului primitiv de la ziarele controlate de Guvern să o inoculeze în conştiinţa electoratului este aceea că toţi cei care se declară români în Basarabia o fac din interes, în special pentru a obţine granturi din România, pentru că "au simţit mirosul banului", oferit de "fratele mai mare roman" (MS, 24 ian. 2008). Moldoveniştii care se vând ei înşişi pentru "arginţi comunişti", refuză să admită că există moldoveni în Basarabia care nu se lasă intimidaţi de autorităţile comuniste şi îşi recunosc deschis identitatea românească. Moldoveniştii se fac a uita faptul că populaţia Basarabiei a optat pentru revenirea la grafia latină într-o perioadă în care altfel de "granturi" puteai primi pentru îndrăzneala de a te opune politicii de deznaţionalizare sovietice, iar cei care se autoidentifică acum români au început să-şi declare deschis identitatea adevărată încă în anii 1988-1989, adică până la evenimentele din decembrie 1989, iar pe atunci Bucureştiul nu acorda granturi. Dar pe apologeţii teoriei moldovenismului adevărul nu-i interesează, interesul lor este să dezinformeze. Astfel, se insistă pe ideea, la fel de aberantă, că grija Bucureştiului faţă de basarabeni este una falsă, cu caracter pur electoral. Iată, de exemplu, cu ce "argumente" operează "MS" pentru a-şi dezinforma cititorii în acest sens: "Declaraţiile iresponsabile ale lui Traian Băsescu, cele privitoare la cetăţenie sau regimul de vize, nu conţin absolut nimic real şi, în plan afectiv, nu vizează vreo dragoste sau grijă specială pentru moldoveni, ci au caracter strict electoral, populist şi se înscriu în perimetrul luptei oarbe pe care i-a declarat-o lui Tăriceanu. Moldovenii, în acest context, nu sunt pentru el nimic altceva decât simple instrumente de manipulare" (MS, 12 sept. 2007). În opinia mercenarilor de la "MS", Bucureştiul acordă granturi ziarelor de limba română de la Chişinău nu pentru că este interesat în susţinerea presei de expresie românească din Basarabia, dar "pentru ca aceste ziare să facă politici antinaţionale moldoveneşti şi prounioniste", "pentru a submina statalitatea Republicii Moldova" (MS, 8 februarie 08). Absurditatea acuzaţiilor nu se opreşte însă aici. Moldova Suverană, mai precis pretinsul şi autodivulgatul "fost agent SRI", Mihai Conţiu, afirmă că funcţionarii "Departamentului pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni", prin programele de asistenţă în Moldova, nu fac altceva decât să "spele bani". Evident că nu se aduc dovezi, pentru că scopul acestor propagandişti ai moldovenismului nu este aflarea adevărului, ci denigrarea României, pe de o parte, şi demonizarea acelor cetăţeni ai RM care se consideră şi au curajul să se declare români, pe de alta. Ideologii moldovenismului de la Chişinău îşi dau seama foarte bine că moldovenismul lor va fi o "marfă" bună pentru "consum" doar atâta timp cât la putere vom avea comunişti: fie declaraţi, PCRM, fie reformaţi, rebotezaţi sau chiar deghizaţi în haine "democratice" (de felul partidului de tristă amintire PDAM). De aici acest paralelism între promovarea moldovenismului şi lustruirea comuniştilor, în speranţa că PCRM se va menţine la putere şi după 2009. Iată câteva expresii prin care presa procomunistă speră să creeze o imagine odioasă opoziţiei: "gunoaie apărute în societate ca din senin (Dostoievskiy le numea liudishki: tipi perfizi, oameni de nimic)", "mârlanii timpurilor de tranziţie", "limbrici", "ceva moale ce se scurge printre degete", "vânzători de ţară" etc. Interesant că opoziţia şi anticomuniştii, în general, sunt consideraţi duşmani ("duşmanul intern", celebrul procedeu de suprimare stalinist), unelte ale Occidentului, care, taman ca şi în anii stalinismului, ar avea insomnii cauzate, de data asta, nu de ameninţarea URSS, ci de existenţa statului RM! Opoziţia, spun moldoveniştii, îl critică pe Voronin pentru că "Apusului iarăşi i se pare puţa păpuşă şi a pornit mecanismul de "rusificare" a lui Voronin..." (MS, 22 ian. 2008). "Intelectualitatea - duşmanul statalităţii moldoveneşti" Tot la fel ca şi în anii stalinismului, moldoveniştii de la Chişinău (paradoxal, moldovenişti există şi la Bucureşti, dar asta e o problemă de discutat cu altă ocazie) îşi varsă toată ura şi veninul împotriva intelectualilor, în primul rând împotriva scriitorilor. Pentru ei "intelectualul moldovean" este "asemenea unui copil handicapat făcut de o mamă alcoolică cu un tată epileptic şi drogat", "este o maimuţă intelectuală pentru că nu aparţine, asta la modul autentic, nici unei culturi, nici cea rusă, dar nici cea română" etc. (MS, 7 feb. 08). În opinia moldoveniştilor, scriitorii, după ce timp de 55 de ani "au îndobitocit poporul", "de vreo 20 de ani" încearcă "să întoarcă Moldova în urmă cu 200 de ani, spiritual şi estetic vorbind. Acuză clasa politică aflată la putere, asta în timp ce ei nu fac nimic altceva decât să-şi medievalizeze propriul popor de dragul propriului lor confort" (MS, 18 ianuarie 2008). Pentru moldovenişti, "proletcultismul" scriitorilor ("aceste specimene umane") "este cea mai grea piatră de moară atârnată de gâtul democraţiei şi dezvoltării acestei tari" (MS, 13 sept. 2007). Atacul declanşat la adresa intelectualilor, în particular a scriitorilor, se explică prin faptul că intelectualitatea, în marea sa majoritate basarabeană, nu se lasă "sedusă" de ideologii "de la palat", respingând teoria moldovenismului. Ura contra intelectualului la moldovenişti nu se datorează numai "tradiţiei proletcultiste", pe care aceştia o moştenesc odată cu principalele teze antiromâneşti. Ea se explică şi prin faptul că intelectualul din Basarabia are un rol extrem de important în toată această poveste: datorită intelectualităţii basarabene, a rezistenţei ei la diversele metode de marginalizare, discriminare şi intimidare a românilor, practicate de autorităţi, astăzi se mai studiază în şcoală limba română, dar nu aşa cum ameninţă de ani de zile puterea de la Chişinău, aşa-zisa "limbă moldovenească". Tot de inspiraţie stalinistă este şi ura cu care nişte scriitoraşi (scriitoraşi, pentru că respectivii ar fi putut produce şi opere de valoare, probabil, dacă nu şi-ar fi pierdut timpul şi energia în slujba ideologiei moldoveniste) ca Viorel Mihail, Mihai Conţiu, Dinu Mihail, Valeriu Reniţă şi alţi moldovenişti se adresează către cei cu care împart o bucată de pâine, adică scriitorilor de expresie românească din Basarabia. Uneori ai impresia că, dacă acestor scriitoraşi li s-ar pune în mână câte un pistol, aşa cum se proceda pe timpul bolşevicilor, nu doar cele "2 procente de români "descoperiţi" de Recensământul din 2004" (MS, 29 ian. 08) ar fi puse la zid, dar multe alte sute de mii de cetăţeni ai acestui stat ar avea de suferit. Numai cât face ameninţarea lui Viorel Mihail la adresa scriitorilor: "Ţineţi-vă de acest poporaş ca copilul de fusta mamei, altfel va fi trist, chiar foarte trist de voi!" Pretinsa susţinere populară La fel ca şi în perioada sovietică, puţinii promotori ai moldovenismului de la Chişinău de astăzi încearcă să creeze falsa impresie că teoria lor moldovenistă este susţinută de popor. "MS" publică scrisori ale cititorilor, în care aceştia, "deşi nu sunt specialişti în problemă", jonglează cu conceptele moldoveniste cu aere de savanţi. Iată ce scrie unul dintre asemenea "cititori" în "MS", din 25 ianuarie 2008: "În 1859, domnitorul moldovean Alexandru Ioan Cuza i-a primit pe munteni, la rugămintea acestora, sub suzeranitatea sa ca pe nişte fii rătăciţi prin lume. Scump a plătit pentru asta. În primul rând, a fost detronat, apoi, ţara fiind redenumită, s-a început o demoldovenizare a ţinutului. "Primeşte porcul în casă, că el se suie pe masă". De atunci şi limba moldovenească a devenit o cenuşăreasă a limbilor din lume. A fost îngunoiată cu rusisme între Nistru şi Prut şi cu franţuzisme, englezisme ş.a., între Prut şi Carpaţi.... " Şi, urmând exemplul prost al luiViorel Mihail, Mihai Conţiu, Vsevolod Ciornei ori al bolşevicilor din anii 30 ai secolului trecut, "cititorul" citat îi gratulează pe cei care nu acceptă teoria moldovenistă cu diverse epitete cu aceeaşi rezonanţă neostalinistă: "trădători", "vânduţi", "lichele" etc. "Oare nu trebuie să ne fie milă de aberaţiile în gândirea bolnavă a politicanilor de la Dâmboviţa şi a lichelelor din R. Moldova?!" se întreabă la un moment dat "cititorul", în "dulcele stil" viorelomihaileanoconţian. "Doctrina moldovenismului" - retrogradă şi obscură Dat fiind că "doctrina moldovenismului" este una falsă, înşişi apologeţii ei o interpretează cu... aproximaţie. Dacă pentru Stepaniuc, Stati Voronin & Co moldovenii au apărut înaintea românilor, apoi pentru moldovenistul Mihai Conţiu moldovenii au apărut în ultimii "aproape două sute de ani", după ce Basarabia a fost ocupată de Rusia. Acesta, în una din "operele" sale, declară: "Suma calităţilor moldovenilor, care este o extracţie pură a influenţei slavone exercitată pe parcursul a aproape două sute de ani, este incompatibilă cu mentalitatea românului care s-a fixat în realităţile unei altfel de conştiinţă de neam, de apartenenţă la o istorie continuă" (MS, 1 august 2007). În anii stalinismului, unii "teoreticieni" ai moldovenismului "primitiv" din RASS Moldovenească, "în căutarea unei argumentări ştiinţifice a deosebirii dintre moldoveni şi români ca naţiune, propuneau să se cerceteze sângele şi dimensiunile antropologice la 20 moldoveni şi români "pur sânge", iar un oarecare istoric - Goian - încerca să demonstreze "puritatea de sânge" a moldovenilor, prezentând genealogia acestora drept deosebită de cea a românilor încă din timpurile de până la era noastră. Citind "operele" moldoveniştilor actuali, îţi dai seama că ei sunt pur şi simplu nişte clone comuniste ale "madanilor" şi "goianilor" din anii â€˜30 ai secolului trecut. Ei nu au inventat nimic nou, din punct de vedere doctrinar şi intelectual rămânând la nivelul moldoveniştilor din RASS Moldovenească. Astăzi, moldovenistul Mihai Conţiu vorbeşte şi el de deosebiri "genetice" între moldoveni şi români, deosebiri determinate de influenţa slavă: "Mentalitatea moldoveanului este fundamental opusă celei a românului. Românul a trăit şi s-a dezvoltat într-un concept natural al ţării, într-o cultură şi civilizaţie exclusiv specifică naţiunii sale. Moldoveanul s-a dezvoltat într-un concept ştiinţific al statului, el a fost cetăţeanul unei mari superputeri - URSS -, iar sub aspect originar etno-lingvistic, deşi făcea parte dintr-o republică unională, s-a diluat benevol în cultura şi civilizaţia rusă, mergând până la chiar reformularea genetică prin instituţia căsătoriilor mixte. Genotipul moldoveanului este cu totul opus celui al românului. Toate acestea au avut un efect pozitiv asupra sănătăţii fizice şi psihice a populaţiei. Acesta-i poate şi motivul pentru care moldoveanul, comparativ cu românul, are mai multă imunitate la agresiunile externe faţă de trupul şi mintea sa. Are o blândeţe excesivă, dar poate fi şi de o duritate direct proporţională cu bunătatea atunci când se simte ameninţat" (MS, 1 august 2007). Faptul că din punct de vedere doctrinar, teoria moldovenistă nu a avansat aproape cu nimic, în comparaţie cu anii 30 ai secolului trecut, este explicabil, Şi asta se întâmplă nu atât pentru că cei care s-au angajat la "edificarea" noii "identităţi moldoveneşti" nu sunt nici pe departe "minţile" cele mai lucide ale culturii româneşti din Basarabia (Teza de doctorat a "istoricului" Stepaniuc, care, conform afirmaţiilor istoricilor de notorietate, nu respectă nişte elementare rigori ştiinţifice, este o dovadă elocventă în acest sens). Nici "forţele" moldoveniste proaspăt recrutate de peste Prut sau de peste Nistru nu sunt tocmai de înaltă probă. În unul din articolele sale recente, M. Conţiu declară că a primit o educaţie "de departe de a fi printre cele mai bune" ("MS", 18 ianuarie 2008). Dar şi chiar fără această destăinuire acest lucru este destul de evident. La fel ca şi alţi moldovenişti de la Chişinău, el jonglează cu noţiunile de "identitate etnică", "cetăţenie", "naţiune", fără a le înţelege sensul. În unul din articolele sale, el se întreabă filozofic: "De ce moldovenii nu sunt români?" Şi, cu toată seriozitatea, răspunde: "În primul rând, pentru că sunt cetăţenii unui stat membru al ONU care se numeşte Republica Moldova. Moldovenii nu sunt români din aceleaşi motive pentru care nu pot fi nici nemţi, francezi sau britanici, întrucât nu gândesc, trăiesc şi nu simt româneşte... Moldovenii nu sunt români pentru că nu sunt de naţionalitate română, pot, cel mult, să devină cetăţeni români, dar români autentici - niciodată!". Or, confuzia dintre etnonim şi politonim este una devenită clasică, în cazul moldoveniştilor. Cât priveşte pretenţia că deţine informaţia exactă despre ceea ce gândesc şi simt unii indivizi, asta ţine, mai cu siguranţă, de capacităţile paranormale ale autorului, capacităţi pe care le poate aprecia numai un expert în domeniu. Operând cu concepte false şi promovând o ideologie falsă, propagandiştii moldovenismului de la Chişinău recurg la un limbaj intolerant şi agresiv, "la limbaj de mahala bucureşteană", după cum îşi califică unul din ei discursul (MS, 30 ian. 2008). În acest context, amintim cititorilor că în luna ianuarie a.c., postul de radio "Noroc" a fost în atenţia Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) pentru "manifestări xenofobe" şi pentru "blamarea minorităţii ruse din Moldova". Şi asta doar pentru că în timpul unui program matinal din 11 ianuarie, când se discuta despre animalele de companie ţinute la bloc, unul dintre radioascultători a făcut o referire la vecinii săi, care au animale şi care sunt, în majoritate, ruşi (vezi: "Timpul", 23 ian. 2008). Ziarele care propagă moldovenismul în Moldova, în special "MS", deşi folosesc cele mai triviale şi vulgare cuvinte la adresa persoanelor care se autoidentifică români în Basarabia, nu s-au bucurat însă nici o dată de atenţia CCA. Acest lucru confirmă părerea multor observatori conform căreia CCA este un organ la cheremul PCRM, dar şi faptul că defăimarea României şi campania de intimidare a românilor continuă să fie o politică de stat în RM.

Autor: Anton Dogaru
Sursa: www.flux.md