Moscova-Tiraspol-Budapesta-Belgrad:Axa distrugerii României
adăugat 01 iunie 2011, 09:32, 12:32 la Opinii / Editoriale • Articol publicat de Octavian Balan
Axa anti-românească slavo-maghiară este mai activă ca oricând. Şi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul timpului, cei pe care-i considerăm prieteni poartă, din păcate, alt hram. Lupta dirijată de la Moscova pentru deznaţionalizarea conaţionalilor noştri nu se duce doar în Basarabia, ci şi în Serbia şi, mult mai grav, chiar în România.
“Este evident că un guvern responsabil nu se poate implica oricum în atingerea scopurilor politice…acţiunile împotriva românilor din nordul Transilvaniei pot fi executate de patrioţi maghiari fără calităţi oficiale, spijiniţi în secret de guvernul ungar responsabil…(Cei implicaţi) in acţiunile îndreptate împotriva românilor trebuie asiguraţi că vor beneficia de imunitate”. “Transilvania a fost mereu ungurească… limba maghiară şi cultura ungurească sunt predominate acolo”. Sunt două citate care apar în cartea lui Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. Primul se referă la un plan al guvernului maghiar din 1941. Al doilea este un fragment dintr-o declaraţie făcută de Nikita Hruşciov în 1964.
Oricât ar părea de incredibil pentru mulţi aşa-zişi intelectuali şi politicieni de doi bani care conduc, din păcate, astăzi, destinele românilor, aceste declaraţii citate mai sus sunt de o actualitate înfiorătoare. În cazul în care nu vom fi atenţi, din cauza indiferenţei majorităţii românilor, dar, în principal, a incompetenţei crase a exemplarelor care alcătuiesc fauna politică actuală, s-ar putea să ne trezim nu cu două (aşa cum se întamplă acum), ci cu trei state româneşti.
În disperarea de a-şi păstra şi creşte averile obţinute prin căpuşarea statului, adică a banilor publici, adunătura cu pretenţii de conducători ai României lasă de izbelişte interesele naţionale, gâdilând sub coadă orice pretins reprezentant al minorităţilor. Este inutil de menţionat cine sunt principalii beneficiari.
În sprijinul celor scrise mai sus, merită menţionate câteva evenimente recente. Păpuşarul se află la Moscova. Marionetele sunt în Republica Moldova, Serbia şi Ungaria. “Morţii” din păpuşoi sunt la Bucureşti.
România sprijină Serbia – Serbia deznaţionalizează românii
Agenţia oficială de presă din Serbia a anunţat că preşedintele sârb Boris Tadic nu va lua parte la summit-ul ţărilor Europei Centrale şi de Sud-Est la Varşovia la 27 şi 28 mai întrucât Kosovo nu va fi prezentat asimetric, iar mass-media poloneză a citat acelaşi motiv în spatele deciziilor luate de şefii de stat ai României şi Slovaciei de a se abţine de asemenea să participe la eveniment, relatează agenţia Tanjug, preluată de Agerpres. În jur de zece şefi de stat vor fi prezenţi la summit-ul ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, la care preşedintele Statelor Unite Barack Obama este aşteptat să participe în calitate de invitat special. România şi Slovacia au informat organizatorii summit-ului de la Varşovia că nu vor lua parte la un eveniment în care înalţi oficiali ai Kosovo au fost de asemenea invitaţi să participe, a declarat un consilier al preşedintelui polonez, Roman Kuznjar, organizaţiei naţionale de radiodifuziune poloneze Radio Polonia. Explicând motivul unei astfel de decizii, mass-media poloneză a reamintit că România şi Slovacia nu au recunoscut independenţa unilateral proclamată a Kosovo-Metohija, ceea ce este în contradicţie cu faptul că preşedintele Kosovo, Atifete Jahjaga, a fost invitată să participe la summit.
Între timp, preşedintele slovac, Ivan Gasparovic, a decis să participe la întâlnire. Participarea preşedintelui Gasparovic a fost confirmată de purtătorul său de cuvânt, care a subliniat că gazdele au acceptat propunerea Slovaciei de a modifica protocolul (să nu apară emblema de stat, steagul sau sintagma “Republica Kosovo” şi să nu se adopte nici o declaraţie comună pe care să apară semnătura preşedintelui de la Pristina) privind participarea reprezentanţilor din Kosovo.
Ieri, când scriam aceste randuri, din parta Cotrocenilor nu exista nici o reacţie şi nici o informaţie legată de eveniment. Între timp, a apărut una. “În perioada 27-28 mai, la Varşovia, va avea loc cea de a 17-a Reuniune a şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est. Având în vedere că gazdele reuniunii din acest an au decis invitarea unei entităţi care nu este recunoscută ca stat de către ţara noastră, Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, nu va participa la acest eveniment”, a arătat purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Valeriu Turcan, într-o precizare transmisă, miercuri, Agerpres.
Sprijinul pe care România îl acordă Serbiei este mai mult decât cunoscut, asta în situaţia în care sutele de mii de români care locuiesc în statul vecin şi “prieten” sunt supuşi unui proces rapid şi agresiv de deznaţionalizare. Un bun exemplu recent este faptul că, în cadrul unei întâlnirii recente desfăşurate la Bucureşti, o delegaţie a românilor din Timoc a invocat modul fraudulos în care autorităţile sârbe, prin partidele sârbeşti şi prin presiuni ale poliţiei şi procuraturii, au preluat Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, consiliu reprezentând pe românii/vlahii din Timoc. In acest sens, a fost anunţată intenţia de retragere din acest consiliu marionetă, care, mai nou, aşa cum a scris şi George Damian, vrea să inventeze o nouă limbă română scrisă cu alfabet chirilic.
Limbă vlahă cu chirilice
Astfel, potrivit corespondentului Romanian Global News din Timoc, sâmbătă, la Cucevo a fost convocata in regim de urgenţă o sedinta a Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia (PDRS) cu scopul de a lua atitudine în legatură cu hotărârea Comitetului pentru păstrarea limbii din cadrul Consiliului Naţional al Minoritatii Nationale Rumâne, controlat de partidele sârbeşti. “Acest Consiliu care nu mai reprezinta pe romanii din Timoc , pe data de 15 mai, conform ordinelor primite de la Belgrad, a luat hotarărea absurda, de standardizare a asa zisei limbi vlahe si folosirea in scris alfabetului chirilic. Presedentia Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia condamnă la modul cel mai ferm această hotărâre pe care care o consideră dată special pentru asimilarea totală a populaţiei româneşti din Timoc, căci nu există nici un exemplu prin care populaţiile romane ar folosi scrierea chirilică. Considerăm că această atitudine neserioasă a celor care sunt la conducerea Consiliului este defavorabila romanilor si ea este luata în interesul anumitor persoane din partidele sărbeşti care doresc să oprească emanciparea românilor. Având în vedere şi hotarărea Comitetului de informare al Consiliului Naţional al Minoritatii Nationale Rumâne care a facut recomandari televiziunii locale din Bor, ca atunci cand se realizeaza emisiuni TV în limba română să fie folosite şi cuvinte sărbeşti, se poate vedea că situaţia în care ne aflăm este de-a dreptul alarmantă. Este evident ca persoane importante din instituţiile statului sarb se grabesc pentru a accelera procesul de sărbizare a rumânilor din Serbia, folosind ca instrument persoane incompetente care pe care le-au pus la conducerea Consiliului. În acest fel, minoritatea rumână este asimilata fortat de către stat şi conducerea sa, desigur cu ajutorul conducerii actuale a CNMNR, deoarece limba unui popor este de o importanţă capitală, iar privarea dreptului la folosirea limbii materne este contrar Constituţiei Serbiei şi convenţiilor internaţionale care protejează drepturile minorităţiilor naţionale”, se precizează în declaraţia PDRS.
Patrioţii Moldovei cer limbă moldovenească
Iar dacă tot vorbim de limbă română cu alfabet chirilic, trebuie menţionat că, în ultima vreme, la Chişinău, la ordinul Moscovei, s-a relansat cu agresivitate teza limbii moloveneşti (eventual cu caractere slave, ca la Tiraspol, aşa cum a visat Stalin) şi a desfiinţării statului unitar român, în vederea formării “Moldovei Mari” şi în virtutea “dreptului la autodetrminare” al “popoarelor” care ar alcătui România. Astfel, potrivit NewsMoldova.md, Partidul „Patrioţii Moldovei” s-a adresat Ministerului Educaţiei de la Chişinău, solicitând readucerea în programele tuturor instituţiilor de învăţământ din R. Moldova studierea “limbii moldoveneşti”. Semnatarii menţionează că, în conformitate cu articolul 13 al Constituţiei Republicii Moldova, limba de stat a Republicii Moldova este „limba moldovenească”, dar în toate şcolile, instituţiile de învăţământ superior şi de specialitate nu există această disciplină, iar elevilor li se predă limba altei ţări, „româna”. „Astăzi, se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor RM, în particular, dreptul la studii decente. Ce instruire „patriotică” pot obţine copiii noştri, dacă în programa de instruire, elaborată de Ministerul Educaţiei, nu este prevăzută studierea limbii materne, moldoveneşti”, susţin autorii sesizării.
Moldova Mare şi desfiinţarea statului unitar român
Însă aberaţiile staliniste dirijate de la Moscova nu se opresc aici. Pe 18 mai, „Patrioţii Moldovei” au lansat un apel adresat comunităţii internaţionaloe, solicitând “restituirea” “Patriei-mamă – Moldova – a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României”.„Partidul ‘Patrioţii Moldovei’, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe ambele maluri ale Prutului, în mod conştient îşi asumă iniţiativa şi anunţă iniţierea procesului între naţiuni de rechemare unilaterală a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”, a declarat la conferinţa de presă din Chişinău Mihail Garbuz, preşedintele formaţiunii politice sprijinite de Moscova. „Iniţiind procesul retragerii Moldovei din cadrul acestor acorduri (Unirea Principatelor Române, recunoaştere independenţei şi adoptarea numelui oficial România) poporul moldovenesc în acest mod anunţă începutul procesului ‘de destrămare’ a statului România, care a încălcat angajamentele acordului şi n-a îndreptăţit speranţele şi aspiraţiile poporului Moldovei”, a mai spus Garbuz. „Popoarele, care se află în componenţa României, trebuie să se autodetermine singure – în care anume state ele doresc să-şi realizeze viitorul. Poporul moldovenesc este devotat întru totul Patriei sale şi, cu toate încercările dure şi fără precedent ale forţelor proromâne, niciodată nu va deveni satelit al unei formaţiuni create artificial, cum este România”, a încheiat acesta.
Finanţare de la Moscova şi Tiraspol
În 2010, Karadeniz-Press, citând surse din cadrul Serviciului de Informatii si Securitate de la Chisinau, scria că ca formatiunea Patriotii Moldovei este finantata si de catre organizatii extremiste panslaviste din Federatia Rusa, iar o parte a activitatii lor este sustinuta logistic de catre institutii culturale ruse din Republica Moldova, inclusiv regiunea separatista transnistreana si Unitatea Teritorial-Administrativa Gagauzia (Gagauz Eri), locuita majoritar de populatie rusofona. Potrivit surselor citate, miscarea primeste un important sprijin mediatic din partea mass-media controlata de Ministerul Securitatii (MGB) de la Tiraspol, iar o parte importanta a membrilor formatiunii provin din institutiile universitare din stanga Nistrului, majoritatea fiind suspectati de ofiterii SIS ca fiind agenti ai serviciilor secrete transnistrene sau ale Federatiei Ruse. Aceeaşi sursă precizeză că un episod prezentat de mass-media de la Bucuresti este reprezentat de „Comunitatea Moldovenilor din Romania” (CMR), protejati si finantati cu generozitate de Victor Stepaniuc, fost vice-prim-ministru in Guvernul de la Chisinau, lider actual al partidului „Moldova Unita”. Stepaniuc ii asigura in 2007 pe fondatorii CMR, in urma vizitei oficiale efectuate la Chisinau, ca vor primi sprijin financiar si logistic de la Guvernul comunist al Republicii Moldova. „Legislatia noastra interna permite si toate tarile gasesc posibilitati, finante, ca sa sprijine diaspora. Aceasta comunitate este a 39-a diaspora moldoveneasca de peste hotare”, afirma acesta, citat copios de mass-media de limba rusa si procomunista din Basarabia. Fondatorii CMR sustineau in acel moment ca asociatia isi propune sa „promoveze si sa apere identitatea moldoveneasca, sa promoveze toate elementele culturale moldovenesti din Romania si sa creeze o unitate intre moldovenii din dreapta si din stanga Prutului”. Justitia romana a dispus ulterior desfintarea CRM, iar fondatorii s-au delimitat de acuzatiile regimului Voronin la adresa Romaniei. Delegatia CMR a vizitat Chisinaul si a fost primita, in 22 februarie 2007, cu aplauze in Parlamentul Republicii Moldova, dupa ce s-a intalnit cu presedintele moldovean Vladimir Voronin si deputatul Victor Stepaniuc. Dupa intalnirea oficiala cu CMR, Voronin a dat un interviu in mass-media moldoveana in care afirma ca aceasta organizatie nu se poate inregistra ca etnie, alaturi de alte minoritati nationale existente in Romania. „In Romania, din pacate, lista etniilor permise este strict limitata, toate minoritatile nationale posibile sunt enumerate in legislatie. Moldovenii nu figureaza printre acestea. Azi acesta, din cate inteleg eu, este astazi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor si a culturii lor in Romania. Este vorba despre legalizarea acestui drept pentru o populatie de circa zece milioane de persoane, care locuiesc in Moldova romaneasca”, a declarat Voronin, acuzand astfel Bucurestiul de intoleranta fata de “minoritatea etnica a moldovenilor” din Romania. Voronin a adaugat ca “moldovenii din Romania nutresc speranta ca, dupa aderarea acestei tari la Uniunea Europeana, problema identitatii etnice va deveni o problema ce va tine de exprimarea vointei cetatenilor, dar nu o politica impusa de sus”.
Reacţii la renaşterea iredentismului maghiar
Legătura dintre ofensiva rusească şi iredentismul maghiar este destul de cunoscută. Anul trecut, semnalam faptul că portalul Patriotism.md luptă împotriva “pan-românismului” şi promovează ideea realizării unei Moldove Mari. Printre partenerii site-ului se numără Garda Secuiască şi Csibi Barna, liderul Gărzii Maghiare din Miercurea Ciuc (devenit celebru mai ales după spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu). Printre titlurile promovate de portalul amintit se numără: “Teroarea şi abuzurile sub ocupaţia română”, “Exemplu demn de urmat-Ungaria a interzis organizarea Zilei naţionale a Romîniei pe teritoriul său”, “Mişcarea Naţional Democrată contra panromânismului”, “92 de ani de la fondarea Batalionului Secuiesc”, “CONGRESUL POPOARELOR MOLDOVEI CERE CONDUCERII SĂ NU ADMITĂ DESFĂŞURAREA MARŞULUI LEGIONARILOR PE 1 DECEMBRIE”.
Saptămâna trecută, la invitaţia Asociaţiei ‘Ţara Iancului – Iubirea Mea’ Deva, Primăriei şi Consiliului Local Crişcior, jud. Hunedoara şi a Grupului Şcolar ‘Cişan’ din Crâşcior , o delegaţie a Forumului Civic a Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHN), formată din reprezentanţi ai Centrului European de Studii Covasna- Harghita, Ligii Cultural – Creştine ‘Andrei Şaguna’, Fundaţiei Culturale ‘Mihai Viteaul – din Sf. Gheorghe şi ai Asociaţiei Cultural -Creştine ‘Justinian Teculescu din Covasna şi Fundaţiei ‘Miron Cristea’ din Topliţa, a participat la Festivalul Cultural – Patriotic ‘Ţara Crăişorului’- ediţia a IV-a, care a avut loc în localităţile Ţebea şi Crişcior, judeţul Hunedoara şi la simpozionul naţional organizat cu această ocazie. În intervenţiile lor, reprezentanţilor FCRCHN au abordat teme precum: rolul societăţii civile româneşti din Arcul intracarpatic pentru prezervarea şi afirmarea identităţii naţionale, în mediul multietnic şi pluriconfesional al judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş; modul de prezentare a istoriei României în mass -media maghiară din judeţele Covasna şi Harghita; iniţiativele, demersurile şi proiecte legislative pentru obţinere autonomiei teritoriale a aşa zisului Ţinut Secuiesc – în mod deosebit cele vizând regionalizarea României şi adoptarea Legii statutului minorităţilor naţionale; consecinţele negative, pe termen mediu şi de perspectivă, ale separatismului etnic şi ale formării unei enclave etnice maghiare, în inima României şi altele. La finalul dezbaterilor, participanţii au convenit să adopte următorul comunicat:
1.Solicităm Senatului României să adopte legea care modifică articolele din Legea Educaţiei referitoare la învăţarea Istoriei şi Geografiei României în limba română, de către elevii din şcolile cu predare în limbile minorităţilor naţionale, asigurându-se astfel cadrul necesar învăţării limbii naţionale de către toţi cetăţenii României.
2. Solicităm Camerei Deputaţilor să nu adopte Legea statutului minorităţilor naţionale, act normativ care urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităţilor etnice ca drepturi colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective, delegarea competenţelor autorităţii statului la nivel central şi local către organe alese pe criterii etnice.
3. Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, a celor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, sau prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României, manifestări de genul celor comise de Csibi Barna, la Miercurea -Ciuc şi Sf. Gheorghe.
4. Subscriem la conţinutul memoriului adresat de prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură din Cluj-Napoca şi din ţară, prin care se cere repunerea pe soclul statuii regelui Matei Corvin, la terminarea lucrărilor de restaurare a monumentului, a plăcuţei cu textul lămuritor propus de Nicolae Iorga, în spiritul adevărului istoric.
5. Cerem Consiliului Judeţean Covasna să solicite Consiliilor Judeţene Hunedoara, Alba şi Sibiu ca, pe bază de reciprocitate, în cadrul programelor de parteneriat stabilite între Centrele de Cultură ale judeţelor respective şi cel al judeţului Covasna, să se prevadă susţinerea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ, ştiinţific, şi în comunităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita.
6. Considerăm că una dintre marile priorităţi ale societăţii româneşti actuale trebuie să o reprezinte sprijinirea iniţiativei de înălţare a Mausoleului de la Ţebea, închinat personalităţilor simbol ale Neamului Românesc – Horia, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu, precum şi tuturor martirilor şi eroilor transilvăneni care s-au jertfit pentru neam şi ţară,
7. Conducerile Forumului Civic a Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi a Asociaţiei ‘Ţara Iancului – Iubirea Mea’ din Deva, de comun acord, au convenit să permanentizeze şi să amplifice relaţiile pe tărâm cultural, spiritual, ştiinţific şi civic, între şcoli, asociaţii, fundaţii şi ligi ale societăţii civile, instituţii administrative, eclezistice, de asistenţă socială şi de cultură din localităţi din Ţara Moţilor şi din Arcul Intracarpatic, realizându-se astfel o punte trainică de legătură între cele două zone binecuvântate ale României, în scopul cunoaşterii şi apropierii dintre locuitorii acestora, şi unirii eforturilor împotriva separatismului şi enclavizării pe criterii etnice.
8. Reamintim faptul că, în perioada interbelică problemele Moţilor şi cele ale Românităţii din Arcul Intracarpatic şi din Sudul Basarabiei, au constituit probleme prioritare ale Statului Român şi ale societăţii româneşti în ansamblu, făcând parte din categoria problemelor ‘cu care nu se glumea’. Având în vedere evoluţiile postdecembriste, din aceste spaţii ale ‘românităţii periclitate’, a venit timpul trecerii de la vorbe la fapte, de la abordări politicianiste, la o strategie pe termen lung, care să garanteze apărarea intereselor naţionale, în consens cu valorile şi practica europeană.
Şantajul secuiesc(vest)-Şantajul transnistrean(est)
Larry Watts
"With friends like this..."
"Fereşte-mă Doamne de prieteni..."
Guvernul Maghiar 1946
La începutul celui de-al doilea rãzboi mondial, chestiunea teritorialã basarabeanã şi cea transilvãneanã erau strâns conexate în concepţia sovieticã. Politica dusã de Comintern, ca România sã cedeze acele teritorii împreunã cu Bucovina şi Dobrogea, a fost revigoratã dupã criza cehoslovacã din 1938, când Moscova a început sã-şi declare sprijinul pentru iredentismul teritorial al guvernului Horthy. Evoluţia a fost predictibilã date fiind interesele comune ale „Ungariei şi Uniunii Sovietice faţã de România, care au împins cele douã ţãri una spre cealaltã,” dupã primul rãzboi mondial. Mesajul nu a trecut nerecepţionat la Budapesta. Încã odatã se prefigura formarea unei coaliţii sovieto-maghiaro-bulgare pentru o ofensivã împotriva României. Paradoxal, Berlinul formase deja o coaliţie cu Ungaria şi Bulgaria, iar, în 1939, va face acelaşi lucru cu URSS, ca parte compinentã a scopului mai larg al lui Hitler de a redesena frontierele europene şi a redefini balanţa de putere.
Coaliţia „roşie-albã” în a doua campanie transilvãneanã
Horthy l-a rechemat imediat pe generalul Henrik Werth de la pensie şi l-a numit şeful statului major al Honved. Werth, un veteran al operaţiunilor Armatei Roşii Maghiare din prima campanie transilvãneanã din 1919, a prezentat planurile unei ofensive militare în Transilvania, prin vãile Someşului şi Mureşului, cu alocarea unui rol semnificativ operaţiunilor de sabotaj ale organizaţiilor paramilitare care se pregãtiserã pentru recuperarea militarã a Transilvaniei de la începutul anilor `30. Spre exemplu, Membrii Asociaţiei Trãgãtorilor de Elitã Maghiari (Országos Magyar Lövész Egyesület) erau antrenaţi în ordinele militare ale celor 22 de contingente militare ungare etnice din cadrul armatei române, cu scopul evident al infiltrãrii şi subversiunii. Între 1938 şi 1939, spionajul maghiar a organizat, din nou, reţele de partizani pentru a sprijini invazia militarã. În toamna lui 1939, Serviciul de Siguranţã Internã al României a descoperit astfel de grupuri care operau în Carei, Cehul Silvaniei, Cluj, Hunedoara, Marghita, Miercurea Ciuc, Odorhei, Satu Mare, Târgu Mureş şi Zalãu. Grupul Satu Mare, unul dintre cele mai mari, cuprindea 130 de persoane şi era condus de clerici catolici şi reformaţi împreunã cu personal militar de la Budapesta, mulţi dintre ei fiind instructori în unitatea paramilitarã Rongyos Gárda (Garda Furioasã). Rongyos Gárda, formatã mai ales din veterani maghiari din Transilvania, şi-a câştigat reputaţia de a fi de o brutalitate excesivã în perioada în care a activat pentru dezmembrarea Cehoslovaciei, ocuparea Ruteniei, invazia germanã în Polonia şi prin atrocitãţile din Serbia. Pe lângã sarcinile principale de provocare a panicii şi îngreunare a retragerii armatei române, ea avea şi scopul de a crea un pretext plauzibil, în opinia internaţionalã, pentru intervenţia armatã a Ungariei. În acest sens ei au plãnuit „arderea satelor germane (şvabe sau sãseşti)” însoşitã de o campanie de propagandã centralizatã pentru atribuirea acestor atrocitãţi autoritãţilor române naţionaliste. Intenţia Moscovei de a intra în Basarabia, sprijinul faţã de pretenţiile Ungariei şi încurajarea pretenţiilor Bulgariei asupra Dobrogei au devenit explicite aproape imediat dupã semnarea pactului Hitler-Stalin, în august 1939. La începutul lui decembrie, fostul şef al PCR – şi secesionist militant al Dobrogei – Boris Stefanov a publicat un articol în ziarul Cominternului în care sugera cesiunea iminentã a provinciilor româneşti şi pleda pentru necesitatea stabilirii de baze militare sovietice în aceste teritorii. Guvernul maghiar şi conducerea armatei „s-au angajat instantaneu în pregãtiri militare şi diplomatice fervente”, care urmau sã le permitã sã acţioneze la izbucnirea unui conflict româno-sovietic. Generalul Werth, care întocmise pentru Consiliul Suprem al Apãrãrii al lui Horthy câteva proiecte „ale unei convenţii militare cu Uniunea Sovieticã pentru coordonarea momentului atacului”, a fost acum autorizat sã negocieze cu partenerii sovietici şi „a fost realizat un plan detaliat cu specificarea pretenţiilor Ungariei asupra României şi a condiţiilor intervenţiei”. Werth era sprijinit de Horthy şi de un numãr de ofiţeri superiori, inclusiv de viitorul sãu succesor, generalul Ferenc Szombathelyi, „care considera cã încheierea unei înţelegeri cu Rusia, în defavoarea României este şi posibilã, şi dezirabilã ”. Generalul Gabor Faragho, veteran al primului rãzboi mondial, vorbitor de limba rusã, implicat în negocieri, a fost numit ataşat militar la Moscova pe 1 iulie 1940, imediat dupã anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. În prima parte a anului 1940, ambasadorul german la Budapesta a raportat uluit cât de deschis „ambasadorul sovietic de aici încuraja Ungaria sã treacã la acţiune armatã împotriva Transilvaniei”, idee pe care o exprimase şi faţã de ambasadorul german. De asemenea, ambasadorul german de la Moscova raporta cã Molotov, care de obicei nu avea primiri decât la nivel de ambasadori, acum primea şi diverşi unguri de rang inferior. Pe 25 iunie 1940, la numai câteva zile dupã ce forţele sovietice invadaserã Basarabia şi Bucovina, Molotov l-a informat şi pe ambasadorul Italiei în legãturã cu sprijinul Moscovei faţã de „pretenţiile la adresa României” exprimate de Ungaria şi Bulgaria.
Moscova fãcea presiuni asupra Bulgariei sã solicite întreaga Dobroge, cu scopul evident de a crea o graniţã continuã între Uniunea Sovieticã şi Bulgaria.
Cu ocazia primirii de felicitãri din partea ofiţerilor de informaţii bulgari pentru anexarea Basarabiei, partenerii sovietici le-au transmis cã
„e posibil sã ne mai întâlnim o datã pe Dunãre.”
La mai puţin de 24 de ore dupã trimiterea ultimatumului Moscovei cãtre România, reprezentantul maghiar la Moscova, Istvan Kristóffy, îşi exprima „marea satisfacţie” în faţa adjunctului comisarului sovietic pentru relaţii externe (şi şef al departamentului extern al NKVD), Vladimir G. Dekanazov. Dupã solicitarea Comisarului ªef Molotov „de a influenţa Iugoslavia sã pãstreze tãcerea în cazul în care Ungaria va trebui sã intre în conflict cu România” pentru anexarea Transilvaniei, ministrul maghiar de externe putea nota cu satisfacţie cã „Iugoslavia este calmã şi cã el nu crede în posibilitatea ca Iugoslavia sã intervinã în cazul unui conflict româno-maghiar”. De asemenea, ministrul adjunct de externe maghiar îl felicita pe ambasadorul sovietic de la Budapesta, afirmând cã
„(ungurii) sunt mai fericiţi pentru aceasta decât oricare alt stat, deoarece pentru ei înseamna lichidarea principiului integritãţii teritoriale a României şi o posibilitate mai facilã de a continua ceea ce (sovieticii) începuserã”.
Molotov l-a reasigurat pe Kristóffy cã Moscova considera „pretenţiile Ungariei asupra României ca fiind bine fundamentate”, adãugând cã Budapesta putea conta pe sprijinul Moscovei la „orice conferinţã internaţionalã la care se va ridica problema pretenţiilor Ungariei.”
Ministrul maghiar de externe a exprimat „profundele mulţumiri” ale guvernului sãu pentru prietenia şi sprijinul Moscovei, informându-l pe ambasadorul sovietic de la Budapesta cã, Honvedul fiind total mobilizat, „Ungaria era gata sã înceapã rãzboiul”.
Ca o ironie, aliatul german al Ungariei a împiedicat-o sã atace pentru a-i împiedica accesul la resursele României, arbitrând în schimb transferul nordului Transilvaniei la Ungaria, pe 30 august 1940. La începutul campaniei din est, în 1941, Molotov îi reamintea lui Kristóffy sprijinul Moscovei faţã de pretenţiile Ungariei asupra României, precum şi „despre tratatul comercial foarte avantajos dintre cele douã ţãri”, insistând cã „nu era necesar ca Ungaria sã intre într-un rãzboi germano-rus”. Kremlinul sublinia cã „nu a obiectat niciodatã şi nu va obiecta nici acum la pretenţiile revizioniste ale Ungariei privitoare la Transilvania” şi cã
„Ungaria va putea conta şi în viitor pe sprijinul sovietic în privinţa Transilvaniei”
dacã nu va participa militar în campanie. Budapesta a fãcut eforturi semnificative pentru a-şi menţine relaţiile cu Kremlinul, propunând chiar Berlinului sã menţinã legaţia de la Moscova pe perioada rãzboiului, ca un canal de comunicaţie pentru eventuale negocieri de pace dintre Al Treilea Reich şi Uniunea Sovieticã. Consecvent acestei colaborãri împotriva României, Stalin a considerat cã se cuvenea sã acorde un alibi Ungariei, afirmând la sfârşitul rãzboiului cã „armata fascistã germanã” a avut „pe front numai sprijinul direct al trupelor italiene, române şi finlandeze”.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲