Motii tineri au plecat la oras, iar batrânii isi plÃ¥ng singuratatile

adăugat 01 iunie 2008, 14:46, la Opinii / Editoriale

"Tineri nu sunt, ca pleaca. De la an la an, nu mai am vecini. Sunt tot mai departe, la doua dealuri. Mai moare unu, mai îl iau copiii la oras pe altu... Eu vin aici primavara, vara si toamna, în rest nu vin, ca mi-i greu. Pe lânga mine, pe aici mai circula putina lume", spune Traian Trifu, un batrân de 84 de ani din Alba Iulia, care timp de mai multe luni pe an locuieste în casa parinteasca de pe un deal situat la trei ore de mers pe jos de Campeni.

De la an la an, Muntii Apuseni ramân tot mai pustii. Tinerii pleaca spre orase, unde gasesc de lucru si unde spera sa aiba conditii mai bune de viata. Zeci de catune sunt abandonate, dupa ce si ultimii batrâni mor sau sunt "relocati" în apartamentele de bloc ale copiilor.

Valea Verde, un catun trist si parasit

În urma cu trei ani, într-o casa de pe coasta dreapta a Vaii Verzi, traia o femeie batrâna. Acum, casuta este încuiata si parasita, la fel cum par a fi si celelalte cladiri din zona, începând cu biserica. Pe celalalt versant al vaii, unde un pasionat al muntelui a început sa organizeze un mic sat de vacanta pentru turistii straini, ar putea sa mai fie câteva familii, dar ploaia torentiala pornita dintr-o data cu violenta ne face sa ne grabim spre masina. Trebuie sa coborâm rapid spre Sohodol, comuna din apropierea orasului Campeni, pe drumul forestier înecat în noroi, pentru a nu ramâne blocati.

Valea Verde este un catun tipic Apusenilor: case raspândite pe dealuri, dar în care nu mai locuieste nimeni. Desi la prima vedere satul nu pare parasit, când te apropii de casele goale, poti observa stresinile cazute si ierburile crescute pe pragul caselor. Foarte rar, la biserica vine un preot si atunci se aduna o mâna de oameni de pe toate vaile din jur. Sunt în jur de 10 suflete si acesta este singurul moment când se întâlnesc.

Ici-colea, cÃ¥te un fir de fum pe cosul casei

Cum treci dealul, de la Poiana Sohodol spre Abrud, ajungi in Soharu, sat rasfirat si el pe dealuri si vai. Casele, "mandre" candva, sunt, mai toate, pustii si stau sa se naruie. Din loc in loc, fumul iese pe cos, se aude ba un clopot de la vacile scoase la adapat, ba cate un latrat de caine. Motii ramasi spun ca, desi au case si "la oras", prefera sa-si duca viata aici, asa cum o stiu de o viata. Nenea Viorel e trecut bine de 70 de ani, e slab si mic de statura, dar tine o gospodarie cu mai multe vite, doi cai, porci si gaini. S-a impacat demult cu viata de aici, are privirea senina si linistita, la fel ca si tanti Mariuta, sotia lui, care abia se misca pe langa casa, adusa de spate.

"Iarna ii tare greu, anul trecut o fost neaua pana la acoperis, am crezut ca ne ingroapa. Da si la oras, ce sa faci, sa stai sa te uiti pe pereti? Aici, mai dai la vaca, mai cureti zapada...". Cu totii au nepoti, iar copiii lor vin vara, la coasa, la carat si spart lemne. Tinerii au plecat sa-si faca un rost in orase sau in comunele mai rasarite dimprejur.

Motii din Soharu sunt norocosi pentru ca fiii satului, ajunsi, multi dintre ei, "domni la oras", le-au tras drum taiat "cu lama" pana pe varful dealului, asa ca, atunci cand nu ploua cu zilele, masinile pot urca pana la ei, dupa ce toata viata lor au coborat, saptamanal, 6 kilometri, ba cu piciorul, ba pe cal, la Abrud, dupa alimente.

Â«Lumea nu mai sta pe dealuri, ca-i greu!Â»

Si alte sate raspândite pe culmile Apusenilor sunt în aceeasi situatie. În jurul Mogosului, unele catune au fost parasite complet. "Lumea nu mai sta pa dealuri, ca îi greu si nu sa mai chinuie. Vin în jos si stau. Batrâni nu mai sunt", ne spune o batrâna aflata pe treptele magazinului din Mogos.

Zona Muntilor Apuseni s-a depopulat într-un ritm accelerat din cauza politicii duse de autoritatile comuniste. Drepturile motilor ce datau, unele, de dinainte de Primul Razboi Mondial, au fost anulate treptat, iar în 1965 definitiv, urmarindu-se prin aceasta blocarea posibilitatii de existenta materiala a acestor locuitori.

Motii tineri se trag la oras

Fara alte posibilitati, oamenii erau nevoiti sa mearga la orase. Multi dintre ei au plecat sau chiar au fost stramutati spre Zlatna, Alba Iulia sau spre judetele în care începusera sa se dezvolte centre industriale comuniste, cum ar fi cele din Hunedoara. "Monitorul Oficial" a publicat, la sfârsitul anilor â€˜90, o lista cuprinzând comunele în care s-au produs scaderi accentuate ale populatiei în perioada 1966-1998.

În judetul Alba, în 25 de localitati s-au înregistrat scaderi ale populatiei între 30 si 50 la suta, iar in alte 10, procentul depasea 50. Între timp, situatia s-a agravat si mai mult. Fenomenul depopularii Apusenilor nu se regaseste în statisticile oficiale si, practic, pentru autoritati el nu exista.

Autor: Ovidiu Hategan
Sursa: www.presa.md

#1569

La noi in RM situatia si mai critica.
Inchipuiti-va ca intr-un raion de circa 100.000 locuitori numarul copiilor din scoli diminueaza anual cu aproximativ 1500, adica peste 66 de ani copilul care se nasate astazi n-o sa mai aiba si el vecini, ca si in cazul D-stra, sau o sa aiba numai vecini veniti din Asia.

A comentat O 02 iunie 2008, 09:04