Declaraţiile de vineri ale lui Vladimir Voronin la monumentul lui Lenin sugerează că el a scos securea războiului şi nu e dispus să caute un compromis cu liderii Alianţei. Epitetele pe care le folosea cu referire la AIE 2 nu au cum să stimuleze un dialog cu PCRM. Pentru prima dată, liderul PCRM nu s-a ferit să fluture steagul alegerilor anticipate. „Mult n-o să tărăgăneze chestia asta (guvernarea alianţei – n.n.), o să crape, o să plesnească şi atunci facem alegeri anticipate şi poate se vor trezi şi alegătorii noştri, care s-au vândut pentru 200 de lei, câteva kilograme de macaroane, de zahăr sau orez”, a declarat Voronin.

Discuţia de vineri seara dintre Marian Lupu şi Voronin, la Cricova, nu s-a soldat cu nimic. Ei nu au putut ajunge la vreo înţelegere. Lupu a confirmat pentru presă că PCRM preferă alegeri anticipate decât să negocieze cu AIE.

Condiţiile lui Voronin

 
Liderul PCRM a pus până acum două condiţii pentru votarea preşedintelui RM: formarea unei coaliţii largi cu participarea PCRM şi reîmpărţirea funcţiilor în guvern sau alegerea unui preşedinte „apolitic”, din afara alianţei. Asta ar însemna, în primul caz, distrugerea AIE, iar în cel de-al doilea, făcând abstracţie că nu este suficient de motivat (de ce Lupu nu este acceptabil ca preşedinte, dacă era accepabil ca partener de coaliţie?) – renegocierea acordului de formare a AIE 2. Căci nu ar fi suficient ca Lupu să renunţe la funcţia de preşedinte al RM. Ar apărea şi problema funcţiei lui Mihai Ghimpu care, confrom acordului AIE 2, trebuie să devină preşedinte al parlamentului. Pe de altă parte, Voronin respinge posibilitatea votării proiectului de modificare a articolului 78 al Constituţiei, propus de PCRM, proiect care prevede alegerea preşedintelui în trei tururi, cu o majoritate în scădere de la 61 la 51 de voturi.

Betonul PCRM crapă

Radicalizarea lui Voronin – ori accesul la putere, ori alegeri anticipate – are mai multe explicaţii. El se teme, după cum s-a spus, că partidul său nu va rezista mult în opoziţie, se va topi ca un gheţar nimerit în ape calde. Nici cimentul PCRM nu e de cea mai bună calitate. Ponderea elemenelor conjuncturiste în partid este mult mai mare decât se credea, cazul satului Dumbrăviţa, cu peste 2 mii de alegători, unde primarul şi consilierii comunişti ai primăriei au trecut in corpore la PD, este găritor în acest sens.

Liderul PCRM se vede nevoit să reducă la minim perioada aflării „în tranşee”, ordonând asaltarea cu orice preţ a redutei care se numeşte puterea. Ori revenim la putere, ori murim – aceasta pare a fi starea de spirit pe care vrea să o transmită Voronin tovarăşilor săi. Atitudinea Moscovei care, în mod cu totul nepoliticos, a păstrat nepermis de mult tăcerea îl încurajează în acest demers radical. 

Nu este exclus ca Voronin să fi primit mesaje directe în acest sens. Dar mai este ceva la mijloc.

Filat luat prin surprindere

Liderul PCRM s-ar comporta mai cumpătat, dacă guvernul Filat ar fi ţinut sub control economia şi nu ar fi admis explozia preţurilor de pe piaţă, provocând puternice sentimente antidemocratice. Acesta este un alt factor, cel mai important, care le aprinde comuniştilor speranţa recuceririi puterii. E pentru prima dată când Filat a fost luat prin surprindere, deşi, trebuie să recunoaştem, într-o economie de piaţă, guvernul nu este atotputernic şi nu poate dicta preţurile. Concentrându-se pe ramura farmaceutică, pare să le fi scăpat din vedere pe celelalte şi nu a anticipat posibilitatea unor „înţelegeri de cartel”.

Guvernarea trebuie să ne apere de oligarhii hrăpăreţi sau angajaţi politic. Politica preţurilor într-o economie monopolizată nu poate fi una „liberală”.

Nu este exclus sabotajul

În perioada comuniştilor, exista o înţelegere tacită între monopolişti şi autorităţi. Monopoliştii evitau mişcările şi operaţiunile care să submineze şansele electorale ale PCRM, iar autorităţile comuniste închideau ochii la existenţa acestora, permiţându-le să menţină cele mai înalte preţuri din regiune. Astăzi, nu este exclusă coordonarea acţiunilor de compromitere a Alianţei de monopoliştii care s-au simţit ameninţaţi de noua guvernare.

Se vede că acţiunile guvernului Filat pe piaţa medicamentelor i-au alarmat pe oligarhi şi acestea s-au mobilizat împotriva AIE, operând o serie de majorări chiar înainte de majorarea preţurilor la petrol şi gaze. 

Nu putem ignora nici simpatiile proruse ale unui mare număr de oameni de afaceri rusolingvi. Boicotarea unei guvernări prooccidentale nu ar fi pentru ei o operaţiune imposibilă. De aceea, criticând guvernarea AIE şi, cu atât mai mult „declarându-i război”, după cum ne îndeamnă unii colegi, trebuie să luăm în calcul şi sabotajul, inclusiv unul sugerat sau coordonat de Moscova, cum s-a întâmplat în Kîrgîzstan, înainte de căderea lui Bakiev, demonizat de mass-media ruse. Să nu uităm că acordul de creştere a tarifelor la gaze a fost semnat de guvernul comunist şi, în mod paradoxal, reducerea acestora este condiţionată de revenirea lor la putere. „Războiul” ar fi cel mai simplu lucru de pornit, cunoscându-se „trăinicia” Alianţei.

Guvernul trebuie, pe de o parte, să ia măsuri cât mai urgente de însănătoşire a economiei, de demonopolizare a tuturor ramurilor economice ca preţurile să depindă de conjunctura pieţei şi nu de manipulările unor oligarhi care, după alegeri, s-au simţit liberi să nu mai ţină seama de autorităţile statului, ba chiar să le sfideze. (Un semnal în plus în acest sens sunt declaraţiile unor investitori străini privind încercările de preluare a afacerilor din RM.)

Pe de altă parte, imixtiunea statului în economie nu trebuie să sperie investitorii „strategici”. Şansele electorale ale PCRM depind de rezultatul luptei între AIE 2 şi oligarhi. Lupta este cu atât mai complicată cu cât oligarhii au finanţat nu numai PCRM. Prezenţa cel puţin a unui oligarh în AIE, e vorba de dl Plahotniuc, pune presiuni suplimentare asupra Alianţei.

Deputaţii cu picioarele pe pământ

Totuşi alegerile anticipate nu pot avea loc decât după un an, aşa că Voronin ar putea greşi, crezând că actuala stare de spirit se va menţine până atunci. În afară de aceasta, planurile partidului s-ar putea să nu coincidă cu planurile unor deputaţi care ar putea să nu mai nimerească în parlament a doua oară, dacă se va lua în calcul trendul descrescător al numărului de voturi obţinute de comunişti în alegerile parlamentare. Aşa că scenariul propus de liderul PD – votarea proiectului PCRM de modificare a articolului 78 şi abia apoi stabilirea datei alegerii preşedintelui RM – ar putea să le ofere unor comunişti şansa de a contribui la deblocarea crizei şi a rămâne deputaţi fără a vota candidatura lui Lupu.

Cu siguranţă, membrii PCRM care stau cu picioarele pe pământ şi pun interesul naţional mai presus decât pe cel de partid se află într-o situaţie dificilă. Faptul că planificata întâlnire de sâmbătă a activului PCRM a fost amânată din cauza că nu ar exista o unitate la vârful partidului în ce priveşte alegerea preşedintelui RM e un semnal prost pentru adepţii alegerilor anticipate.