Până la urmă, Mihai Ghimpu a ieşit cu bine din conflictul legat de 9 mai. Întorcându-se de la Moscova, preşedintele interimar a declarat satisfăcut că Medvedev nu i-a închis uşa în nas, l-a tratat în mod civilizat, adresându-i-se „Mihail Gheorghievici”, l-a ospătat... Însă totul e bine când se termină cu bine, spune un proverb englez. S-ar putea ca această istorie să aibă repercusiuni în alte domenii ale relaţiilor moldo-ruse, dar mai cu seamă în viitoarea campanie electorală. Improvizaţiile, gesturile reflexive în politică pot genera uneori consecinţe dezastruoase. Pe măsură ce ne vom apropia de alegerile anticipate, orice eroare ce ţine de coordonarea în cadrul AIE va avea consecinţe tot mai grave.

Pe de altă parte, spaţiul de manevră al AIE s-a restrâns la minimum după întoarcerea reprezentanţilor AIE de la Strasbourg, aşa încât unii analişti politici s-au grăbit să le recomande să renunţe la propriul proiect de modificare a Constituţiei, adoptându-l pe cel al PCRM.

Propunerea nu e lipsită de un anumit farmec, căci promite o depăşire mai simplă şi mai rapidă a crizei politice. Astfel, comuniştii se vor pomeni în situaţia de a fi nevoiţi să voteze... propriul proiect, argumentează autorii ideii. Aşa este. Dar de ce nu l-ar vota, dacă e interesul PCRM ca alegerile anticipate să fie organizate cât mai repede?

Dacă facem abstracţie de sensul luptei politice din ziua de azi, dacă punem semnul egalităţii între PCRM şi AIE, dacă uităm de cei opt ani de democraţie comunistă de vitrină, dacă uităm de monopolizarea mass-media şi „justiţia” obedientă, de „resesemizarea” trecutului nostru, nu contează care dintre proiecte va fi folosit pentru ieşirea din blocaj. La vremea respectivă, ne-am pronunţat şi noi preferinţa pentru alegerea preşedintelui RM în Parlament, deşi, s-a mai spus, există mai multe state în Europa cu sisteme parlamentare de guvernare, dar cu preşedinte ales prin vot direct (Austria, Finlanda, Islanda, Irlanda, Slovacia, Bulgaria, Lituania, Turcia, Serbia, Croaţia, Macedonia...). Aflându-ne însă în campania electorală, nu e de neglijat că ideea cedării AIE în folosul proiectului PCRM le oferă comuniştilor un serios avantaj moral. Într-o luptă foarte strânsă, acesta poate să încline balanţa de partea PCRM. Reprezentanţii PCRM nu vor rata ocazia să speculeze că AIE nu a mers benevol la acest pas, ci a fost silită de Comisia de la Veneţia, de Occident în general.

Proiectul AIE de alegere a preşedintelui RM prin vot direct, vor spune comuniştii, a fost pur şi simplu o aventură, o stratagemă, o încercare de a arunca praf în ochii alegătorilor. AIE nu a dorit să modifice modul de alegere a preşedintelui, ci doar să profite electoral de această propunere. Nu i-a mers, din cauza că PCRM s-a situat ferm pe poziţiile interesului naţional, nu al celui de partid, va declara Voronin. Şi, ca să profite din plin de victoria morală, reprezentanţii PCRM s-ar putea lăuda cu echipa lor de „profesionişti”, spre deosebire de echipa AIE, care se completează pe criterii politice şi nu dispune de jurişti competenţi, capabili să vină cu soluţii viabile, conforme cu Constituţia RM.


De fapt, AIE i se propune un harakiri moral, o ieşire din joc înainte ca acesta să fi început, avantajând PCRM, apărând în ochii alegătorilor ca o entitate capabilă doar de acţiuni conjuncturale, fără o strategie bine gândită.

Din punctul nostru de vedere, până la expirarea termenului de 6 luni, stipulat pentru examinarea amendamentelor constituţionale, Alianţa trebuie, dimpotrivă, să facă tot posibilul ca să demonstreze că proiectul ei nu este unul improvizat, bazat pe preferinţa subiectivă a unor lideri politici, că e vorba despre un angajament serios în modificarea modului de alegere a preşedintelui. Înainte de toate, AIE trebuie să se consulte cu alegătorii, ca să se ştie ce doresc aceştia cu adevărat. Sondajele de opinie nu pot fi considerate drept o probă sigură în acest sens. Referendumul consultativ în chestiunea alegerii preşedintelui trebuie organizat până la sfârşitul toamnei. Şi dacă majoritatea cetăţenilor va considera că preşedintele RM trebuie ales altfel decât prevede Constituţia actuală, AIE va fi în drept să insiste ca şi PCRM să ţină cont de voinţa majorităţii. Avantajul moral la masa negocierilor va fi de partea Alianţei, nu de partea PCRM. De altfel, în situaţii similare de blocaj, Slovacia, în 1998, şi Turcia, în 2007, au renunţat la alegerea preşedintelui de către Parlament, adoptând alegerea prin vot direct.

Dacă reuşeşte referendumul, AIE obţine un atu aproape imbatabil. PCRM se va vedea nevoit atunci să intre în alegeri ca o formaţiune care ignoră demonstrativ voinţa majorităţii alegătorilor. De aceea, comuniştii se vor opune din răsputeri unui referendum consultativ, dar şi acest fapt va fi în dezavantajul lor.

La o examinare mai atentă, atractiva idee a renunţării la propriul proiect, dacă nu este sinucigaşă, compromite enorm, din punct de vedere tactic, Alianţa pentru Integrare Europenă.