Alianţa pentru Integrare Europeană este imposibil de refăcut, dacă PD se comportă ca o marionetă a Rusiei. Faptul că Lupu a acceptat să negocieze cu Voronin pe teritoriul Ambasadei Ruse ţine nu numai de simbolistica vasalităţii, ci şi de practica regulilor de conspiraţie. Este profund ironic să închei alianţe de apărare a statalităţii, suveranităţii şi neutralităţii RM pe teritoriul unei ţări care refuză să-şi retragă trupele de pe teritoriul RM. (De altfel, lipsa lui Diacov la întâlnirea de la Ambasada Rusă ar însemna că Moscova nu are încredere în el?)

Alianţă prorusă

Serghei Narîşkin, şeful administraţiei prezidenţiale a Rusiei, nu a ascuns că doreşte ca statalitatea, suveranitatea şi orientarea geopolitică a RM să depindă de Rusia. Coaliţia moşită de el ar trebui să se numească nu de stânga, ci prorusă. El putea nici să nu vină la Chişinău, era suficient să telefoneze, dacă telefoanele nu ar avea “proprietatea” de a fi ascultate. Asta, probabil, l-a determinat să ia avionul spre Chişinău în loc să meargă la дача sau la o vânătoare de weekend, după cum obişnuiesc grangurii ruşi.

În intersul RM este continuarea reformelor şi a cursului intens de integrare europeană, şi, în mod normal, dacă PD se declară partid democratic proeuropean, el nu poate să facă alianţă cu PCRM, care optează pentru aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Despre dorinţa PCRM de a ne duce spre această uniune vamală Voronin a vorbit şi la întâlnirea cu Lupu de la Ambasada Rusiei, în prezenţa lui Serghei Narîşkin. Prin urmare, acceptând alianţa cu comuniştii, Marian Lupu fie îşi dă arama pe faţă ca fals adept al cursului prooccidental, fie este dependent de voinţa lui Narîşkin (prin sau fără Plahotniuc).

Problema etică

Alianţa cu Voronin ridică probleme nu numai geopolitice, dar şi de ordin etic. Deşi Lupu face paradă de principii, el calcă pe ele în cazul dat. PCRM nu este un partid democratic, şi asta a declarat-o chiar Lupu, atunci când a părăsit partidul. „Probabil, Vladimir Nicolaevici mă urăşte, pentru că eu am pus capăt autocraţiei sale”, astfel le explica Lupu alegătorilor de ce este atacat de PCRM în recenta campanie electorală. Voronin nu respectă elementarele norme de comportament civilizat, el îşi înjură şi îşi jigneşte în permanenţă oponenţii politici. Cum poate liderul PD, dacă se consideră vertical şi principial, dacă ţine la onoarea şi demnitatea sa, să facă alianţă cu o persoană care îl numeşte “bolnav la minte” şi alcoolic? E adevărat, în interviul acordat ziarului “Moskovski komsomoleţ”, Marian Lupu este cruţat, în schimb Voronin îi înjură pe Filat şi Ghimpu. Cu asemenea persoane nu se dă mâna, ele trebuie supuse oprobriului public, sau poate crede dl Lupu că normele etice trebuie aplicate selectiv, când îl privesc doar personal pe el? Sau poate “oferta generoasă” a PCRM i-a schimbat optica?

Şantaj sau negociere?


Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PD, lasă să se înţeleagă că nu e vorba despre un viraj prorusesc, antidemocratic în politica PD, ci de o nouă, comparativ cu anul trecut, tactică de negociere, determinată de frustrările democraţilor în legătură cu faptul că nu au putut influenţa actul de guvernare al AIE. Ceea ce este o minciună. Faptul că Filat a încălcat înţelegerea de a prezenta în parlament legea privind adaosul la pensie pentru perioada de iarnă este regretabil şi condamnabil, dar nu trebuie să hiperbolizăm efectul acestui gest. Diacov se contrazice pe sine însuşi când recunoaşte că PD pune de fapt pe primul plan nu programul de guvernare, ci posturile pe care le poate obţine “prezenţa” PD într-o guvernare sau alta. „Oferta din partea comuniştilor poate să fie cu mult mai generoasă decât oferta din partea dreaptă”, declară el pentru Europa Liberă. Ceea ce înseamnă că în PD prevalează nu interesul RM, nu principiile democratice, ci posturile pe care le pot primi. Cu siguranţă, Voronin este dispus să-i acorde lui Marian Lupu orice post şi-ar dori, cu excepţia celui de preşedinte al Parlamentului, pe care îl rezervă sieşi.

Partajarea posturilor

Partajarea funcţiilor într-o alianţă nu este o problemă de neglijat, şi partidele cu un număr mai mare de mandate, care iniţiază, de obicei, negocierile, trebuie să facă cedări importante din acest punct de vedere. Dar asta nu înseamnă că se acceptă o partajare egală, ingnorându-se în totalitate voinţa alegătorilor. Nu poate PD să pretindă două din cele trei mai importante funcţii în stat. Dacă PCRM este dispus să facă aceste cedări, înseamnă că urmăreşte cu disperare să revină la putere, ignorând preferinţele alegătorilor. PCRM doreşte să reia puterea cu orice preţ, fiindcă aceasta e singura şansă de supravieţuire a partidului în cauză. Patru ani în opoziţie sunt prea mulţi pentru Voronin, iar fără el PCRM nu va rezista mult. Am putea înţelege de ce vine Plahotniuc să salveze Partidul Comuniştilor, care l-a îmbogăţit, dar care e interesul lui Lupu în această afacere? De ce ar dori PD să dea o nouă viaţă PCRM, în loc să-l împingă spre marginea “eşichierului” şi să-i preia alegătorii? Poate de aceea că liderii PD nu vor să facă politică, ci “biznis”.

“Biznisul” în politică

O fi întâmplător faptul, dar anume cu venirea dlui Plahotniuc, PD pare să introducă în politica moldovenească un principiu “comercial”: cine dă mai mult, cu acela mergem. E cu atât mai rău, dacă e vorba doar de un şantaj. În mod normal, PD nu ar trebui să pornească de la posturi, ci de la principii şi obiective, după cum propune Vlad Filat şi… Marian Lupu. Dacă Diacov spune adevărul, atunci ceea ce observăm acum pe scena politică din RM seamănă mai mult a banditism, a racket politic, decât a negocieri civilizate ale unor partide europene, care urmăresc binele RM.

Dacă principiile nu contează, ci doar “prezenţa”, urmând, până la absurd, logica lui Lupu şi Plahotniuc, PLDM ar trebui să facă alianţă cu PCRM, eliminând PD din competiţie, ca să obţină “mai mult”. Dar ar avea de câştigat democraţia de la o asemenea alianţă? Dl Plahotniuc şi dl Lupu ar trebui să înţeleagă că politica nu este un biznis şi cu atât mai mult nu este un biznis mafiot. Una din regulile nescrise ale politicii este să nu pari “şmecher”, ci sincer, principial, onest. Nu ne rămâne decât să sperăm că, în pofida procesului de înlocuire a politicienilor cu oameni de afaceri, în PD au mai rămas persoane care vor respinge banditismul politic. Deşi e greu de crezut…