Barometrul de Opinie Publică, lansat miercuri, confirmă, în mare, tendinţele din sondajele IMAS şi IRES: populaţia RM este împărţită în două tabere mari: anticomunistă sau proeuropeană (circa 40%), procomunistă sau prorusă (circa 30%), în timp ce restul nu are simpatii politice sau geopolitice, şi poate adera la o tabăra sau alta, în funcţie de alţi factori, de cele mai multe ori „extrapolitici”. Electoratul decis se concentrează în jurul a patru partide, iar şansele celorlalte de a trece pragul electoral sunt foarte reduse, dacă pragul nu va fi coborât până la 4%. 

Este evident că divizarea geopolitică reflectă, în linii mari, structura etnică a societăţii. Temele divizive au dominat agenda publică şi aici putem vorbi, pe de o parte, de o strategie comunistă în a provoca noua guvernare (ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu e prea dificil), dar şi în existenţa obiectivă a unor teme controversate, cum a fost cea legată de marcarea zilei de 9 mai. Mai adăugăm aici şi implicarea din afară în disputele noastre politice, în special a Moscovei tot mai puternice, care acceptă doar declarativ intenţiile noastre de a ne integra în UE, exercitând presiuni pe toate liniile pentru a ne reţine în spaţiul ei de influenţă. 

Ruşii au o atitudine preconcepută?

Şi sondajul efectuat de CIVIS pentru Institutul de Politici Publice fixează atitudinea preconcepută a reprezentanţilor minorităţilor etnice faţă de guvernul Filat. În timp ce circa 30 la sută din moldoveni/români apreciază activitatea guvernului Filat drept „bună şi foarte bună”, printre etnicii ruşi procentul acestora este de doar 6%, ucraineni – 6%, alte etnii – 11,1%. Drept rea şi foarte rea au apreciat activitatea guvernului Filat 23,9% din moldoveni/români, 44,9% moldoveni ruşi, 44,4% moldoveni ucraineni şi 43,7% - alte naţionalităţi. Diferenţa de atitudine, determinată de etnie, faţă de starea de lucruri din RM se observă şi în răspunsul la întrebarea: credeţi că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie bună sau merg în direcţie greşită? 91,6% din respondenţii de etnie rusă au răspuns că lucruile merg într-o direcţie greşită. Printre moldoveni/români – procentajul nemulţumiţilor e mult mai scăzut, de 58,5% (cu puţin mai mică este ponderea americanilor nemulţumiţi de direcţia în care se mişcă lucrurile în America, dar aceasta e o altă chestiune). Puternica „fibră” etnică ce se face simţită în perceperea realităţii de cetăţenii RM nu are cum să fie eliminată din procesul electoral, dar aceasta nu înseamnă că AIE nu trebuie să încerce să o facă. 

Un partid „toxic”

Oricât ar părea de regretabil, trebuie să constatăm că din nou, pentru a câta oară, la mulţi ani de independenţă, bătălia electorală se va da în ultima instanţă între cei care vorbesc „limba de stat” şi cei care nu o vorbesc. Faptul că printre liderii PCRM sunt câteva excepţii doar confirmă justeţea acestei constatări. Asta au vrut şi au reuşit să obţină comuniştii în frunte cu Voronin, fiindcă aceasta este ultima lor şansă de a supravieţui, ultimul refugiu. De aceea ţine de datoria tuturor forţelor politice sănătoase să înlăture acest partid nociv, „toxic”, distructiv, anacronic de pe scena politică. 

Şi acest lucru nu poate fi făcut decât dacă partidele AIE acţionează împreună, fac front comun împotriva PCRM şi nu se iau la bătaie unele cu altele pentru reîmpărţirea celor 40 la sută din electorat. Chiar şi pentru nucleul dur al electoratului comunist pot fi formulate mesaje pe înţeles şi pot fi explicate unele lucruri importante. 

Partidele AIE trebuie să se angajeze în luptă, nu să fugă de ea, cum recomandă unii analişti „independenţi”, care mai ieri salutau parteneriatul comunisto-pepecedist. Tactica defensivă în cazul dat este o greşeală, iar cei care se bucură că PCRM îl atacă pe Ghimpu, şi nu pe ei, vor plăti, deoarece demonizarea (sau „fascizarea”) lui Ghimpu loveşte şi în celelalte partide ale Alianţei, inclusiv în PD. 

Atrofierea spiritului combativ

Se pare că aflarea de câteva luni la guvernare le-a „atrofiat” unor lideri AIE spiritul combativ şi, în loc să aştepte rezultatele activităţii Comisiei create de Ghimpu pentru a evalua crimele comunismului, ei bat în retragere. Interzicerea simbolurilor comuniste – secera şi ciocanul – nu li se mai pare o idee rezonabilă. Un deputat PLDM declara, zilele trecute, la Jurnal TV că aceasta depinde de „gravitatea crimelor pe care le va descoperi comisia”. Asemenea „metamorfoze” nu-i vor împăca pe liderii PCRM, în schimb îi pot îndepărta pe alegătorii care au votat acest partid pentru mesajul anticomunist. E cel puţin ciudat să afli că un profesor nu are ştiinţă de gravitatea crimelor comuniste. Dl Marian Lupu, care este liderul unui partid democratic, face mare caz de faptul că un membru al comisiei formate de Ghimpu a îndrăznit să calculeze o sumă a despăgubirilor pe care Rusia, ca succesor de drept al URSS, ar trebui să o plătească Republicii Moldova. El îi sperie pe ceilalţi lideri ai AIE că interzicerea simbolurilor comuniste îi va aduce un plus de voturi PCRM. 

Deasupra politicului

Şi chiar dacă ar fi aşa, ce are aceasta cu raportul şi recomandările comisiei, căreia i s-a pus sarcina să clarifice nişte lucruri? Dacă se pretinde – şi e corect să se pretindă – că e vorba despre o comisie care se situează deasupra politicului, s-o lăsăm să-şi facă datoria. Cetăţenilor RM trebuie să li se prezinte crimele înfăptuite de regimul comunist sub seceră şi ciocan şi, dacă aceasta îi va aduce un plus de voturi PCRM, aşa să fie. Dar de ce oare se opun atât de aprig comuniştii condamnării regimului comunist? 

Membrii comisiei se vor face de râs, dacă vor ceda presiunilor politice. Fiecare dintre ei este responsabuil pentru stabilirea adevărului şi adoptarea unor recomandări conforme cu adevărul. Fiindcă veni vorba, nu este adevărat că interzicerea simbolurilor comuniste, inclusiv secera şi ciocanul, ar fi o premieră pentru Europa. „Secera şi ciocanul” sunt interzise în Ungaria, Polonia, Lituania, Letonia. În Polonia, posesia, producţia sau distribuirea simbolurilor comuniste poate fi pedepsită cu doi ani închisoare. Un proiect de lege similar a fost pregătit şi în Estonia.

E adevărat, mulţi oameni cred acum că s-au simţit bine în comunism, unii chiar se încumetă să spună că au trăit ca în paradis. Nu îi vom judeca pentru asta. Totuşi, trebuie să li se aducă la cunoştinţă crimele care s-au făcut atunci alături de ei. Fiindcă unii nu au ştiut sau au uitat, şi poate li se va face ruşine...