"Noi suntem tot ACASĂ, chiar dacă locuim altundeva"
adăugat 10 martie 2009, 13:00, la Interviu / Reportaj
Pământeanul nostru, trompetistul Sergiu Cârstea, este un instrumentist de excepţie, cu studii la Paris, în clasa profesorilor Pierre Thibaud, Jean Douay şi Antoine Curé, colaborează cu numeroşi dirijori europeni, este recunoscut în România, dar şi în Europa, şi are o experienţă pedagogică de peste 30 de ani. Stabilit din 1997 la Timişoara (România), Sergiu Cârstea a revenit la Chişinău cu un program deosebit, în cadrul Festivalului internaţional de muzică "Mărţişor-2009".În concertul care a avut loc la 2 martie, la Filarmonica Naţională, au mai participat dirijorul olandez Theo Wolters şi violonistul Carol Vitez din Austria. Ei au prezentat un program divers, care a inclus lucrări de P. Ceaikovski, H. Tomasi şi M. Ravel. Sergiu Cârstea şi-a început cariera la Chişinău, unde a activat şi ca director artistic al Filarmonicii Naţionale. A absolvit conservatorul "Gavriil Musicescu" din Chişinău, specializându-se în cântatul la trompetă la Conservatorul Superior de Muzică din Paris (Franţa). Din 1997 este angajat ca instrumentist în orchestra Filarmonicii "Banatul" şi cea a Operei Naţionale Române din Timişoara. A cântat, ca solist, cu numeroase orchestre, inclusiv din Plovdiv (Bulgaria), Federaţia Rusă, România - Arad, Oradea, Râmnicu Vâlcea şi Craiova. Din 1977, Sergiu Cârstea este şi profesor de muzică, continuând activitatea pedagogică şi la Facultatea de Muzică din Timişoara. Este preşedintele "Romanian Brass Societty" şi organizator al unui concurs internaţional de alămuri, "WEST BRASS", inedit în România.
- Cum a fost să reveniţi la Chişinău, în concert? Aţi revenit la Filarmonica Naţională, practic, în familie…
- La Chişinău este întotdeauna greu de cântat, pentru că publicul meloman a fost format şi răsfăţat de către personalităţi din lumea muzicii culte din fosta URSS şi nu numai, aşa că nu mi-a fost deloc uşor. Dar cel mai greu este să vii în VIZITĂ ACASĂ... Şi aveţi dreptate, orchestra Filarmonicii Naţionale a fost dintotdeauna o familie, cu bucuriile şi necazurile ei, din sânul căreia au ieşit mulţi muzicieni excelenţi, cu care ar trebui să se mândrească Moldova...
- În luna martie aveţi multe concerte, în diferite oraşe. La 13 martie, veţi susţine un concert la Craiova, în România. Ce alte proiecte importante aveţi în viitorul apropiat?
- Da, voi cânta la Craiova, pe data de 13 martie, în calitate de solist, concert dirijat de Nicolas Jounis, Franţa, cu un repertoriu netradiţional, compus din arii din opere celebre şi muzica din coloane sonore interpretate la diferite trompete. Cu acelaşi program voi merge la Bacău, pe 19 martie. La 30 martie voi merge la Râmnicu Vâlcea, cu alt repertoriu, pe urmă la Botoşani şi Suceava, iarăşi cu altceva...
- Sunteţi organizatorul concursului internaţional de alămuri, din România, un concurs inedit, care a avut mult succes anul trecut, la prima ediţie. Va urma o a doua ediţie? Aţi avut şi participanţi basarabeni?
- Vorbind de concurs, nu sunt doar directorul artistic al concursului internaţional de alămuri WEST BRASS, ci şi preşedintele "Romanian Brass Societty", care organizează acest concurs, împreună cu Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de muzică, unde sunt profesor la clasa de trompetă. Este un concurs unic în România şi în apropiata vecinătate. Importanţa acestui concurs o marchează participanţii, care, la prima ediţie, din 2007, au desemnat o geografie europeană destul de extinsă, care a inclus, bineînţeles, şi Republica Moldova.
- Aţi studiat, la Paris, cu profesori cu renume cum ar fi Pierre Thibaud, Jean Douay, Antoine Curé... Aţi mai trecut, în turneele dvs., pe la Conservatorul Superior de Muzică din Paris, cunoaşteţi dacă şi alţi conaţionali au absolvit acea instituţie de prestigiu?
- Este adevărat, am avut ocazia să studiez la Paris cu aceşti profesori, de altfel personalităţi marcante din lumea muzicală europeană. Dar înainte să ajung acolo, mai întâi, am avut parte de îndrumările profesorilor noştri: A. Ivanov, P. Usaci, N. Ciobanu, G. Voronovschi, E. Verbeţchi, V. Velicico, G. Sramco. De fapt, a tuturor profesorilor din acea perioadă de la liceul de muzică "Eugen Coca" şi conservatorul "Gavriil Musicescu". Dintotdeauna mi-am dorit să împart acea bucurie şi satisfacţie de a studia în străinătate cu toţi cei talentaţi dintre compatrioţi...
- La Timişoara, aveţi discipoli din Basarabia?
- Sunt profesor la clasa de trompetă la Facultatea de muzică a Universităţii de Vest din Timişoara şi pot să zic că am deja plăcerea de a-mi asculta discipolii basarabeni, la Filarmonica "Banatul" din Timişoara, Filarmonica din Arad, chiar tot compartimentul, să mă bucur de reuşitele altor foşti studenţi, la rândul lor, profesori la liceele de muzică din Timişoara, Arad, Lugoj, Turnu Severin...
- De ce credeţi că este foarte greu, pentru artiştii plecaţi din Basarabia, să revină acasă?
- Când vorbim despre artiştii plecaţi din Moldova, cineva, de care depinde soarta şi viaţa lor, ar fi trebuit să se întrebe oare de ce pleacă? În ce priveşte revenirea noastră, eu aş zice că noi suntem tot ACASĂ, chiar dacă locuim altundeva... Cineva mi-a spus că ACASĂ este acolo unde sunt părinţii, sau mormintele lor...
- Vă mulţumim pentru interviu.
Pacat ca nu stim sa-i pretuim...
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲