Ambasadorul Germaniei, Andreas von Mettenheim, a declarat în emisiunea „După 20 de ani" (14 nov, ProTV) că nu se poate compara unificarea Germaniei cu unificarea dintre România şi Basarabia: „Întrebat dacă vede posibilă o viitoare unire a R. Moldova cu România, după modelul celor două Germanii, Andreas von Mettenheim a subliniat că cele două situaţii nu sunt comparabile, iar "lucrurile sunt mai o complicate". 

El a sugerat că răspunsul posibil ar putea veni prin integrarea R. Moldova în UE, fie că acest lucru se va întâmpla după 10 sau 20 de ani." 

Desigur, situaţia este mai complicată, dar o complică Germania. Ea oricum era grea, datorită fixaţiei Rusiei, care gândeşte geopolitica în aceeaşi termeni ca Petru cel Mare: Rusia substituie softpower - atracţia civilizaţiei, cu geopolitica teritorială a ocupării cu forţa a unor aliniamente geografice permanente.

Germania o complică pentru că a reînceput să gândească în Europa în termenii balanţei de putere. Ieşind cu sau fără voia sa de sub umbrela SUA, Germania devine dependentă politic de resursa economică rusească, reiniţiind astfel periculosul joc punctat de teribilele evenimentele din 1939-1945. Germania, care şi-a revenit de câţiva ani dintr-o criză ce părea fără soluţie în 2003, are o economie de export  cu conţinut tehnologic ridicat, care se bazează pe importurile energetice şi de materii prime din Rusia. Economia de export este de natură să pună anumite tuşe asupra politicii sale externe, în căutarea unor pieţe şi pentru asigurarea de resurse.

În momentul în care Germania, prin vocea ambasadorului, spune că românii nu se pot gândi să se unească, „pentru că situaţiile nu sunt comparabile", numeşte o mare problemă, în sensul că situaţia, aşa cum este ea, este foarte dificilă prin consensul germano-rus asupra Transnistriei, R. Moldova şi României.  Dacă Germania ar fi „rămas în Europa", atunci ar fi pus umărul la unificarea politicii externe a Europei. O Europă cu adevărat unită la nivelul politicii externe şi al pieţei energetice ar fi putut deveni, cu adevărat, un actor geopolitic important. La scară continentală, Europa nu este gazodependentă de Rusia: doar o pătrime gazele de care are nevoie provin de acolo. După cum, o altă soluţie, ar fi fost  reinventarea „cordonului" sanitar francez de pe limesul ponto-baltic. Cordonul era pur defensiv şi avea sarcina de a filtra agresivitatea unui stat rus mutilat de comunism şi, în acelaşi timp, de a asigura o Germanie europeană prietenoasă.

Dar puterea de unul singur are gust, probabil.  Germania pare să aspire din nou să devină o putere transcontinentală, în virtutea nevoilor sale economice. Este pe drumul ieşirii din Europa şi asta, într-adevăr, complică situaţia.