![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
O ia Asociatia pentru Politica Externa de la Chisinau pe urmele lui Voronin ? In interesul cui ?
adăugat 26 august 2009, 12:36, la Interviu / Reportaj
De ceva vreme la Chisinau, dar si la Bucuresti a fost dezgropata problema semnarii Tratatului de baza si a Tratatului de frontiera, doua obsesii ale regimului comunist condus de Vladimir Voronin si pe care Presedintele Romaniei a anuntat foarte clar ca nu le va semna, ele urmand sa-l aseze pe eventualul semnatar al acestor documente in galeria « selecta » a criminalilor Ribentropp si Molotov.Daca la Bucuresti chestiunea a fost scoasa de la naftalina de ministrul de externe al Romaniei, Cristian Diaconescu, caruia i se mai spune si « groparul romanilor de pretutindeni », fiind unul din cei care au contribuit fundamental la semnarea pagubosului tratat cu Ucraina, tratat care a ingropat practic interesele celor peste jumatate de milion de romani de acolo, iata ca la Chisinau a aparut o asociatie intreaga care promoveaza pe unde poate necesitatea semnarii odioaselor documente - Asociatia pentru Politica Externa (APE).
Evident este posibila o coordonare a celor doua pozitii de la Bucuresti si de la Chisinau dintr-o alta capitala mai estica. Bucurestiul, adica Diaconescu ridica mingea la fileu, iar Asociatia pentru Politica Externa de la Chisinau trage.
Prin ultimele iesiri ale membrilor sai asociatia condusa de Andrei Popov, despre care exista numeroase suspiciuni ca ar avea stranse legaturi cu SIS-ul rusesc de la Chisinau si despre care se spune ca dispretuieste istoria romanilor, incearca obsesiv sa-si execute misiunea de a forta politicieni de la Chisinau in a se pronunta asupra celor doua documente, iar acestia cu mici exceptii, inghit provocarea cu tenta comunista si se lanseaza in declaratii care in timp se vor intoarce impotriva lor. Andrei Popov, provine ca si alti membri ai APE din cadrele diplomatiei de la Chisinau. A activat cativa ani la Ambasada R. Moldova din Washington si este fiul lui Mihai Popov, ministru de Externe intre 5 aprilie 1994 si 28 iulie 1997.
Tratate de baza si tratate de frontiera nu se mai semneaza in Europa si chiar daca s-ar mai semna, Romania nu ar face acest lucru. A declarat clar acest lucru Presedintele Romaniei. Iar politica externa a Romaniei este condusa de Presedintele Romaniei si nu de ministrul de externe care este doar un executant, iar in cazul lui Cristian Diaconescu, unul prost. Daca Presedinte al Romaniei va veni cineva care va executa ordinele Berlinului sau ale Moscovei, atunci este posibil ca cele doua documente sa fie semnate. Dar nici APE si nici Diaconescu sa nu-si faca iluzii in aceasta privinta. Romanii stiu sa vada dincolo de aparente.
Intr-o emisiune realizata de APE si difuzata de Vocea Basarabiei se vede cum, la doi politicieni importanti din Basarabia, li se forteaza pronuntarea asupra acestei chestiuni. Si Oleg Serebrean si Iurie Leanca, posibili doi ministri ai viitorului executiv de la Chisinau, incerca sa pareze intrebarea provocatoare scotand in evidenta adevaratele prioritati ale relatiilor celor doua state romanesti, intre care prima este semnarea Conventiei privind micul trafic de frontiera, document care va face ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului sa devina mai prosperi si sa se reapropie dupa 50 de ani de minciuna comunista si de sarma ghimpata care i-a despartit.
Si apropos, stiti cine a finantat emisiunea ? Ei bine Fundaţia germana Friedrich Ebert Stiftung (FES)! Ce -ti e si cu prietenia asta ruso-germana!
Romanian Global News prezinta transcriptul emisiunii preluat de pe moldova.org:
O discuţie cu Iurie Leancă, deputat al Partidului Liberal-Democrat (PLDM) şi Oleg Serebrian, deputat al Partidului Democrat (PD)
*Transcriptul emisiunii radiofonice, din 23 august, realizată de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize Imedia şi cu asistenţa Fundaţiei germane Friedrich Ebert Stiftung (FES). Emisiunea este difuzată la Radioul Vocea Basarabiei în fiecare duminică.
Principalele Teme ale Emisiunii:
1. Ce a reuşit Republica Moldova ca stat independent în cei 18 ani şi ce nu a reuşit?
2. Care vor fi priorităţile Alianţei pentru Integrare Europeană atît pe plan intern, cît şi pe plan extern?
3. Ce consecinţe ar putea avea refuzul PCRM de a vota şeful statului?
4. Perspectivele normalizării relaţiilor R. Moldova cu România
Corneliu RUSNAC, moderator Imedia: Bună ziua, stimaţi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi, ca de obicei, la această oră, vă invit la o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politica Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert.
Astăzi vom discuta despre cum arată Republica Moldova după 18 ani de independenţă. I-am invitat în studio pe domnii Iurie Leancă, deputat al Partidului Liberal-Democrat (PLDM) şi Oleg Serebrian, deputat al Partidului Democrat (PD).
Aşadar, pe 27 august se vor împlini 18 ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Ce a reuşit Republica Moldova ca stat independent în cei 18 ani şi ce nu a reuşit? Deci, care sunt realizările cele mai importante şi care sunt cele mai mari rateuri? Dle Serebrian, vă rog.
1. Ce a reuşit Republica Moldova ca stat independent în cei 18 ani şi ce nu a reuşit?
Oleg SEREBRIAN, deputat PD: Din păcate, în aceşti 18 ani putem vorbi mai mult despre rateuri, decît despre reuşite. Cu toate că întotdeauna, în ajun de sărbători, încercăm să găsim şi aspecte pozitive. Fireşte că unul dintre aceste aspecte ar putea să fie recunoaşterea Republicii Moldova ca şi stat independent, afirmarea ei ca şi stat independent în plan european, lucru despre care nu ne-am fi putut gîndi acum două decenii, cu atît mai mult acum 25 de ani. Din păcate, însă, mai mult decît atît nu am înaintat. Am pierdut foarte mult, lentoarea cu care s-au desfăşurat reformele după 1991, stoparea lor odată cu venirea agrar-democraţilor în 1994, revenirea comuniştilor în forţă la putere în 2001, după o scurtă pauză de relansare în anii 1998-1999, în perioada de guvernare a Alianţei pentru Democraţie şi Reforme.
Cel mai mare rateu, probabil, care îl avem în Republica Moldova este cel de natură morală: faptul că după 18 ani de independenţă, foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova nu cred în viitorul acestei ţări, şi mulţi dintre care consideră că aceasta independenţă este doare virtuală, că nu ne-a adus nimic şi că în fond, Republica Moldova este astăzi într-un impas. Deci, în mare parte, datoria viitoarei guvernări a Republicii Moldova este să readucă, într-un fel, speranţa, încrederea cetăţenilor în viitorul acestei ţări, în viitorul ei european, în normalizarea situaţiei or, anume asta aşteaptă lumea de la noi.
Corneliu RUSNAC: Dl Leancă?
Iurie LEANCĂ: Aşa cum a spus şi dl Serebrian, în afara faptului că Republica Moldova s-a afirmat ca un membru al comunităţii internaţionale, alte realizări şi performanţe deosebite nu le văd. E suficient să menţionăm că Republica Moldova este cel mai sărac stat european. Pornind de la această constatare extrem de tristă, bineînţeles că vedem toate consecinţele şi situaţia este extrem de tristă pe ansamblu. Atunci cînd eşti cea mai săracă ţară din Europa, nu poţi avea cetăţeni care ar avea nu anumit confort, care ar simţi beneficiile de la faptul că Republica Moldova este un stat independent, atunci cînd îţi dai seama de fapt de starea ta socială, politică, bineînţeles că nu poate fi vorba despre un anumit prestigiu pe plan internaţional şi plan regional, care ar deriva de la o anumită viabilitate şi succes în dezvoltarea economică şi socială a ţării. Deci, probleme, din păcate, le avem foarte şi foarte multe, moştenirea guvernării comuniste de 8 ani a agravat şi mai mult multiplele probleme cu care ne confruntăm.
Dacă e să vorbim despre politica externă şi dacă Republica Moldova astăzi are parteneri pe care poate miza pe sprijinul politic, financiar, intelectual, iarăşi, constatăm o problemă foarte mare de imagine, de încredere atît în raport cu cetăţenii din propria ţară, dar şi în raport cu partenerii principali pe exterior. Deci, cum a zis şi dl Serebrian, e nevoie de o muncă asiduă pentru a readuce încrederea atît în raport cu cetăţenii Republicii Moldova, dar şi cu principalele capitale din regiunea, dar şi pe plan european.
Corneliu RUSNAC: După cum aţi remarcat şi dumneavoastră, în ultimii 8 ani la putere s-a aflat Partidul Comuniştilor. După alegerile din 29 iulie, situaţia s-a schimbat, PCRM nu mai deţine majoritatea absolută în legislativ. Noua coaliţie parlamentară, Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) va fi formată din PLDM, PL, PD şi AMN, deci inclusiv din partidele din care faceţi parte şi dumneavoastră, la ce ar trebui să ne aşteptăm de la noua coaliţie majoritară, care vor fi priorităţile ei atît pe plan intern, cît şi pe plan extern? Dl Leancă?
2. Care vor fi priorităţile Alianţei pentru Integrare Europeană atît pe plan intern, cît şi pe plan extern?
Iulie LEANCĂ: În documentul de constituire a acestei alianţe, de fapt, deja au fost creionate priorităţile de bază atît în ceea ce priveşte politica internă, cît şi politica externă.
Pe planul politicii interne bineînţeles că se vorbeşte despre readucerea şi reaşezarea Republicii Moldova într-un spaţiu al normalităţii. Ceea ce înseamnă în primul rînd separaţia puterilor. Ceea ce înseamnă existenţa unui echilibru între aceste puteri. S-a vorbit foarte mult despre necesitatea - şi asta va fi una din preocupările principale ale Alianţei - să readucem în prim plan Drepturile Omului şi libertăţile fundamentale. Asta se poate realiza printr-o justiţie independentă, printr-o mass-media nesubordonată guvernării ş.a.m.d. S-a vorbit şi se vorbeşte despre necesitatea reformelor cardinale pe plan economic, pentru a reuşi să depăşim această moştenire tristă de, cum spuneam, cea mai săracă ţară din Europa şi asta, iarăşi, se poate face prin demonopolizarea puterii, prin atragerea investiţiilor, prin atragerea fondurilor din afară.
Pe plan extern, s-a vorbit foarte mult despre necesitatea normalizării relaţiilor cu cei doi vecini. Constatăm astăzi nu doar o deteriorare cardinală a relaţiilor noastre cu România, dar vedeţi, şi relaţia cu Kievul a avut de suferit. Decizia luată de guvernul de la Kiev de a institui un nou regim pentru cetăţenii din Republica Moldova, extrem de restrictiv şi discriminatoriu chiar, denotă încă o dată lipsa unui dialog politic dintre cele două capitale pe parcursul ultimilor ani. Şi atunci, bineînţeles că relaţia cu cei doi vecini este o prioritate absolută. În acelaşi timp, s-a vorbit foarte mult şi nu în zadar Alianţa se numeşte Alianţa pentru Integrare Europeană, ceea ce denotă că integrarea europeană va deveni o prioritate, dar nu doar prin mimarea unor gesturi, unor declaraţii, ci prin trecerea la nişte reforme reale pe plan intern, fiindcă integrarea în mare parte constă în a ne face tema pentru acasă, în a prelua valorile care există în Uniunea Europeană, în a prelua principiile, în a prelua standardele şi a le implementa. Şi, totodată, este nevoie de o diplomaţie, dacă vreţi, agresivă, în sensul bun al cuvîntului, una dinamică, pentru a convinge pe cei de la Bruxelles şi din capitalele Uniunii Europene că Republica Moldova a trecut de la declaraţii frumoase, nesprijinite de acţiuni, la o activitate de zi de zi, minuţioasă, asiduă, dar care are drept obiectiv apropierea Republicii Moldova de standardele şi valorile din Uniunea Europeană.
Corneliu RUSNAC: Dle Serebrian?
Oleg SEREBRIAN: Sigur că una din preocupările majore ale viitoarei guvernări va fi aspectul social. Republica Moldova este o ţară foarte vulnerabilă, din acest punct de vedere. Cred că prin asta se explică şi votul pe care mulţi cetăţeni din Republica Moldova l-au dat şi în 2001, şi în 2005 Partidului Comuniştilor, şi încă în 2009. Constatăm probleme sociale extrem de grave, probleme legate şi de persoanele în vîrstă, dar mai ales probleme legate de tineret, în Republica Moldova rata şomajului este extrem de ridicată, mai ales în rîndul tinerilor, cei care pleacă masiv peste hotare sunt în special tinerii, ce cu vîrste între 18 şi 30 de ani. O mare problemă este problema copiilor străzii, orfanilor. În România a fost chiar un proiect al Uniunii Europene pentru combaterea acestui fenomen al copiilor străzii. Cred că în Republica Moldova avem nevoie cel puţin de un proiect similar, cu toate că din punctul meu de vedere proporţia, raportată la populaţia ţării, este cu mult mai mare. Ne dăm foarte bine seama că nu vom putea depăşi toate aceste probleme fără un sprijin din afară, cum spunea adineaori şi dl Leancă. Integrarea europeană trebuie să fie pentru noi un deziderat, un scop, dar această integrare trebuie să servească unor scopuri concrete, nu să fie un aspect pur şi simplu politic speculat. Trebuie să vedem foarte concret cum implementăm acest aspect al integrării europene, să aibă un conţinut mult mai practic pentru cetăţeanul de rînd. UE dispune de fonduri, sunt programe care n-au fost solicitate, programe care pot fi utilizate şi în sensul restructurărilor administraţiei publice, şi în sensul eficientizării administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale care este una destul de defectuoasă, în pofida aceea ce s-a făcut, încercările care au fost după anul 2005. Aici cred că trebuie să ne concentrăm atenţia, imediat cum această Alianţă pentru Integrare Europeană ajunge să guverneze. Cred că avem nevoie de o susţinere logistică, morală, psihologică şi de altă natură din partea UE şi în rezolvarea unor probleme atît de sensibile, cum sunt problema integrării comunităţilor minoritare etno-lingvistice din Republica Moldova - un aspect care a fost neglijat vreme de două decenii şi care cît n-am încerca noi să spunem că este o concordie interetnică în Republica Moldova, uneori aceste tensiuni se fac sesizate în anumite zone şi tema respectivă continuă să fie speculată de unele partide politice, inclusiv de Partidul Comuniştilor. Este regretabil faptul că pînă în momentul de faţă, aproape două decenii de independenţă există, practic, suntem într-un fel de apartheid ascuns, cînd există comunităţi care locuiesc, practic, separat, cu care nu există o comunicare, să luăm comunitatea găgăuză, comunitatea de limbă rusă în Chişinău, comunitatea bulgară şi aici avem un lucru important de făcut: reforme structurale, mai ales ceea ţine de aspectul social, o reformă cardinală a ceea ce înseamnă legislaţia pensiilor, în Republica Moldova este nevoie de acest lucru. Sunt foarte multe aspecte. Problema e că noi avem o sarcină delicată şi dificilă de a ameliora situaţia nu într-un oarecare domeniu, cum e firesc şi logic într-o ţară aşezată din UE - preocupări în domeniul sănătăţii sau în domeniul învăţămîntului, sau în domeniul fiscal. Noi avem o gamă extrem de largă. Totul în Republica Moldova trebuie îmbunătăţit, pentru că nu găsim, din păcate, un singur sector în care să putem spune că în acest sector lucrurile stau cît de cît bine. Orice aspect am lua - politica internă, externă, justiţie, economie, probleme sociale, învăţămînt, cultură, sport - există peste tot foarte multe probleme, suntem restanţier la toate aceste capitole şi sarcina pe care o are Alianţa pentru Integrare Europeană este efectiv una extraordinar de dificilă şi complexă.
Iurie LEANCĂ: Şi, să completez doar, problema e că necesitatea acestor reforme intervine pe un fundal al unei crize totale economice şi sociale. În mod normal, cînd eşti într-o astfel de criză te gîndeşti eventual nu la nişte reforme de ansamblu imediate, ci vreai să depăşeşti criza în primul rînd. Şi atunci, situaţia noastră se complică mult mai mult decît în cazul în care am prelua puterea în condiţii de normalitate, în condiţii în care nu ar exista acest deficit bugetar enorm, în condiţia în care nu s-ar pune problema pericolului neplăţii la timp a salariilor şi pensiilor. Deci, această coincidenţă, din păcate, complică mult mai mult obiectivele şi problemele cu care urmează să ne confruntăm în momentul în care reuşim să instalăm această nouă guvernare.
Corneliu RUSNAC: Alianţa pentru Integrare Europeană deţine 53 de mandate din 101. Un număr suficient pentru a vota preşedintele Parlamentului şi a confirma guvernul. Nu însă şi pentru a alege preşedintele ţării, care este ales cu 61 de voturi. Prin urmare, Alianţa are nevoie de încă 8 voturi pe care ar trebui să i le ofere comuniştii. Cît de mar este riscul ca PCRM să refuze să facă acest lucru, adică să refuze votarea şefului statului şi ce consecinţe ar putea avea acest refuz? Dl Serebrian?
3. Ce consecinţe ar putea avea refuzul PCRM de a vota şeful statului?
Oleg SEREBRIAN: Riscul există. Iresponsabilitatea acestui partid este evidentă. Am văzut-o timp de 8 ani de zile şi este foarte clar că preşedintele Voronin încearcă cu orice preţ să se menţină la putere. Părerea mea este că preşedintele Voronin va bloca alegerea preşedintelui Republicii Moldova, ar putea face acest lucru. Vizita lui în Rusia poate fi o încercare de a solicita susţinere morală, financiară sau de altă natură din Rusia pentru a depăşi, cel puţin timp de cîteva luni, starea de criză din Republica Moldova legată de neplata la timp a salariilor, a pensiilor, pentru a putea amîna colapsul încă cîteva luni, cînd ar organiza alegeri anticipate. Desigur, este scenariul prost. Un scenariu pozitiv ar fi că pînă la urmă, PCRM, înţelegînd starea dificilă în care se află Republica Moldova, ajunge la o înţelegere cu cele 4 partide care formează Alianţa pentru Integrarea Europeană, avansează cîteva condiţii de natură politică, aşa cum s-a întîmplat în 2005. Vreau să amintesc în primul rînd deputaţilor, liderilor Partidului Comuniştilor că în anul 2005, partidele care au votat pentru preşedintele Voronin - şi era o situaţie în oglindă cu situaţia care este acum, comuniştii aveau 56, opoziţia avea 45 - nu s-au cerut funcţii, nu s-au cerut garanţii pentru cineva. S-a cerut condiţii politice, pe care PCRM nu le-a respectat. Alianţa pentru Integrare Europeană va respecta acele condiţii, sigur că trebuie să fie nişte condiţii judicioase şi fezabile, nişte condiţii politice: continuarea anumitor lucruri bune pe care poate dînşii le-ar vedea, condiţii de altă natură, dar nici un fel de condiţionări de alt gen, garanţii personale pentru cineva sau, cu atît mai mult, protejare prin anumite funcţii. În caz că PCRM va provoca alegeri anticipate, trebuie să se înţeleagă foarte bine că opinia publică are o atitudine total negativă faţă de alegeri anticipate şi că cel care va fi marele perdant al unei viitoare confruntări electorale va fi anume PCRM şi nu partidele politice de orientare democratică. Desigur, marele perdant va fi societatea moldovenească, cetăţenii Republicii Moldova care îşi doresc, în acest moment, depăşirea acestei crize. Eu n-am întîlnit pe nimeni, un cetăţen simplu, un cetăţean de rînd care să spună: „Vrem alegeri anticipate". Asta trebuie să înţeleagă PCRM, dacă a tot vorbit de maturitate politică şi de cultură politică atîta timp, trebuie să înţeleagă acest lucru şi ei. Ei sunt în minoritate, trebuie să treacă în opoziţie. Noi vom trata opoziţia de o manieră cît se poate de civilizată. Ei sunt 48, o opoziţie destul de puternică. În caz de necesitate, vom proceda aşa cum se întîmplă în orice parlament civilizat, vom consulta opinia opoziţiei, vom vedea punctul lor de vedere în orice situaţie complicată, care s-ar putea ivi. Nu vom proceda ca şi ei, cînd votau bugete în timp de 15 minute, ceea ce nu se întîmplă în nici un parlament normal. Acestea sunt garanţiile pe care noi putem să le oferim acestui partid politic, să se simtă confortabil în legislativ, dar nu putem în nici un caz merge la alte tipuri de înţelegeri cu PCRM, gen coaliţie extinsă, includerea lui într-o coaliţie de guvernămînt, pentru că asta ar însemna perpetuarea acestui partid politic la guvernare şi cetăţenii trebuie să înţeleagă foarte bine că ceea ce s-a întîmplat în Republica Moldova pînă acum este o consecinţă a guvernării comuniste şi că anume acest partid politic poartă responsabilitate pentru ce s-a întîmplat pînă în momentul de faţă.
Corneliu RUSNAC: Dl Leancă?
Iulie LEANCĂ: Timp de 8 ani am auzit de dimineaţă pînă în seară cît de bună este viaţa în Republica Moldova şi că progresul este unul vizibil, şi iată constatăm după 8 ani, încă o dată repet, un dezastru total economic, o criză fără precedent, cu consecinţe ample pe plan social. Responsabili bineînţeles că se fac cei care au guvernat într-o astfel de manieră ţara. Acum, cînd constatăm că restul lumii şi americanii, şi majoritatea ţărilor europene se apropie deja, într-un fel sau altul, de mal, în sensul că apar primele semnale că ţările respective reuşesc să depăşească consecinţele crizei economice, noi abia intrăm în această perioadă. Cine îşi asumă responsabilitatea pentru o astfel de situaţie? De ce atunci cînd, acum un an, în toată lumea aceste semnale ale crizei au apărut, au fost respectiv percepute de guvernele de acolo, au fost elaborate măsuri anticriză, la noi, pînă în 5 aprilie, dacă ţineţi bine minte, totul era bine şi frumos? Deci, în loc să constatăm, să recunoaştem că există şi la noi o astfel de criză, la noi totul s-a muşamalizat, doar pentru a avea nişte efecte imediate de ordin electoral. Iată acum, urmare acestei iresponsabilităţi, Republica Moldova iarăşi este într-o situaţie absolut de neinvidiat. Aşa cum spunea şi dl Serebrian, în cazul în care ei ar fi într-adevăr patrioţi ai acestei ţări, şi-ar da bine seama că alegeri anticipate este o evoluţie care ar lovi în primul rînd asupra Republicii Moldova şi în primul rînd asupra cetăţenilor din Republica Moldova. Fiindcă, dacă ipotetic un astfel de scenariu va prevala şi ei nu vor vrea să voteze pentru un preşedinte desemnat de către coaliţie, înseamnă că nu vom avea un guvern funcţional, înseamnă că nu vom avea instituţii capabile să elaboreze aceste acţiuni anticriză. Acţiunile pot fi de succes doar în cazul în care vom beneficia de sprijin din afară. Sprijin din afară bineînţeles că va veni doar în cazul în care va exista o coerenţă şi o strategie bine gîndită, şi acceptată de toate forţele politice, în cazul în care va exista această guvernare cu toate mandatele şi toate competenţele. Dar, din păcate, mă tem şi eu că instinctele lor şi reflexele, şi experienţa prin care au demonstrat deja că pentru ei, totuşi, principalul este salvgardarea intereselor egoiste, de grup, de partid, am şi eu această senzaţie, nu foarte pozitivă că şi de data aceasta vor da dovadă de preocupare mai mult pentru interesele lor meschine, decît pentru interesele de ansamblu ale Republicii Moldova. Dar, pe de altă parte, zic să aşteptăm puţin, să vedem cu ce se vor termina aceste discuţii pe care, ştiţi foarte bine, coaliţia a adresat o invitaţie primului secretar al Partidului Comuniştilor, şi urmează să vedem dacă marţi se vor prezenta sau nu se vor prezenta reprezentanţii partidului respectiv.
Oleg SEREBRIAN: Am îndoieli că se vor prezenta la nivelul preşedintelui de partid, cred că va delega pe cineva.
Iurie LEANCĂ: Bănuiesc că asta va fi reacţia şi, iarăşi, îşi va arăta lipsa de seriozitate. Fiindcă în momentul în care din partea coaliţiei sunt primele persoane, este absolut firesc şi dl Voronin să-şi dea seama că el este în primul rînd, în condiţiile actuale, liderul unui partid şi atunci e bine să se dialogheze pe bază de egalitate, şi e bine să se dialogheze pentru a găsi acest compromis rezonabil, bazat într-adevăr pe, cum spus şi dl Serebrian, pe anumite principii, pe anumite angajamente de a promova anumite politici. Dl Voronin, acum cîteva săptămîni, a lansat acele 5 puncte. Unele poate sunt judicioase, altele mai puţin. Deci, dacă într-adevăr sunt preocupaţi de situaţia de mai departe a Republicii Moldova, am putea să discutăm anumite probleme de principiu şi să oblige, într-un fel, viitoarea guvernare să promoveze elementele pe care le vom conveni de comun acord. Dar, cum a spus şi dl Serebrian, fără a insista pe tot felul de coaliţii mai ş.a.m.d., unde nu se ştie cine îşi va asuma responsabilităţi şi cine de fapt va fi responsabil de ce.
Oleg SEREBRIAN: Dacă pot adăuga, anumite principii politice, condiţii politice, dacă vreţi, pe care le-ar înainta PCRM, din punctul meu de vedere sunt şi logice. Acest partid a fost votat de un număr, totuşi, destul de mare încă de alegători, aceşti alegători sunt cetăţeni ai Republicii Moldova. Noi, ca şi coaliţie ne asumăm, într-un fel, responsabilitatea tuturor cetăţenilor şi vrem să părem responsabili, angajaţi, în aşa fel încît să nu fim guvernul, cum a fost guvernul PCRM, guvernul unor cetăţeni, cei care ne-au ales pe noi. Alianţa pentru Integrare Europeană vrea să creeze o structură, un guvern, o coaliţie de guvernare care să reprezinte întreg poporul şi să servească interesele tuturor cetăţenilor.
Corneliu RUSNAC: În ultima perioadă, autorităţile comuniste au încercat să se apropie tot mai mult de Rusia, promovînd totodată nişte relaţii cît se poate de proaste cu România. Zilele trecute însă şeful diplomaţiei române Cristian Diaconescu şi-a exprimat convingerea că România şi Republica Moldova vor finaliza acordurile bilaterale, după desemnarea noului guvern de la Chişinău. Puterea comunistă acuzase anterior Bucureştiul că ar refuza să semneze aceste acorduri, adică tratatul politic de bază şi cel privind frontiera de stat. Cum trebuie interpretate aceste declaraţii ale dlui ministru Diaconescu? Este un semnal pentru noua majoritate de la Chişinău? Dl Serebrian?
4. Perspectivele normalizării relaţiilor R. Moldova cu România
Oleg SEREBRIAN: Fără îndoială, este un semnal. Este un semnal pozitiv. E bine ca şi Bucureştiul să dea semnale mai noi Chişinăului. Au fost şi voci care se opuneau vehement oricăror discuţii privind tratatul bilateral de bază, considerîndu-l o practică învechită. Da, pe undeva este adevărat, aceste tratate bilaterale de bază nu mai sunt de mare actualitate, ele au fost de actualitate cumva după al doilea război mondial şi au reveni, oarecum în prim plan în anii '90, deci odată cu parada independenţei în spaţiul ex-comunist. Dar, ţinînd cont de conjunctură, eu cred că nu este un impediment insurmontabil în relaţia dintre Chişinău şi Bucureşti. Contează foarte mult ce vom pune în acest tratat, care pînă la urmă, sincer vorbind, este, în mare parte, o formalitate - România a recunoscut independenţa Republicii Moldova -, cum recunosc şi foarte mulţi jurişti de la Bucureşti, acest tratat de frontieră vine doar să confirme anumite lucruri, întrucît România oricum a recunoscut hotarele Republicii Moldova şi, Republica Moldova fiind succesor de drept al URSS, exista un tratat identic cu URSS. Deci, nu pot fi nici un fel de locuri pentru interpretări ulterioare. Nu trebuie să lăsăm nici noi locuri de interpretare, cred că trebuie să facem tot posibilul ca să nu planeze nici un fel de urmă de suspiciune nicăieri asupra relaţiilor viitoare dintre Bucureşti şi Chişinău. Noi vrem ca Bucureştiul să fie un partener, noi avem nevoie de sprijinul României, avem nevoie ca relaţiile dintre aceste 2 ţări să fie cît se poate bune, pentru că noi nu avem atît de mulţi prieteni şi potenţiali aliaţi în interiorul UE, diplomaţii care să cunoască bine situaţia din Republica Moldova. Din punctul nostru de vedere, noi vom face tot posibilul ca relaţiile şi cu Bucureştiul, şi cu Kievul să fie normalizate, cu Kievul poate ar fi undeva mai dificil din anumite considerente, dar cred că cu Bucureştiul, în mare parte, aceste tensiuni au fost tensiuni de caractere, dacă vreţi, generate de anumite temperamente şi caractere ale unor oameni politici şi nu au avut nici un fel de substrat real, şi vreun temei real, au fost în bună parte artificiale. Eu consider şi colegii din coaliţie au declarat acest lucru în repetate rînduri că printre primele gesturi care vor fi întreprinse de către Alianţa pentru Integrare Europeană vor fi şi anularea acelor stupide restricţii de circulaţie, care au fost impuse de regimul comunist în luna aprilie - regimul de vize, de a avea invitaţii ş.a.m.d. Credem că tratatul privind micul trafic la frontieră trebuie să fie semnat în regim de urgenţă, pentru a facilita în măsura posibilităţilor, măcar pentru o parte din cetăţenii Republicii Moldova traversarea frontierei cu România. Credem de asemenea că şi Bucureştiul şi Bruxellesul vor fi mai flexibili în ceea ce priveşte regimul de vize dintre Republica Moldova şi România, nu în sensul exonerării cetăţenilor Republicii Moldova de vize pentru România, dar în sensul facilitării eliberării vizelor pentru cetăţenii moldoveni în România.
Corneliu RUSNAC: Dl Leancă?
Iurie LEANCĂ: Cred şi eu că declaraţia ministrului de externe al României, dl Diaconescu, este una binevenită, ceea ce încă o dată arată că în momentul în care şi la Chişinău, şi la Bucureşti va exista voinţă politică pentru a normaliza şi a depăşi rapid problemele care au avut, din punctul meu de vedere, în mare parte un caracter absolut subiectiv şi absolut artificial, deci, în momentul în care există această voinţă politică e foarte simplu să depăşeşti aceste probleme. Respectivele documente la care s-a referit dl ministru au un caracter mai mult simbolic şi eventuala lor semnare cred că, după cum a spus şi dl Serebrian, va elimina toate eventualele suspiciuni din partea numitor cercuri din interiorul Republicii Moldova şi, eventual, şi din afara Republicii Moldova. Şi atunci cred că este pentru binele şi interesul atît al Chişinăului, cî şi al Bucureştiului să nu lăsăm spaţiu pentru astfel de eventuale interpretări ale prietenilor sau mai puţin prietenilor atît ai ţării noastre, cît şi ai României. În Republica Moldova şi România există mai multe probleme, de la rezolvarea cărora se va putea schimba într-adevăr spre bine situaţia, viaţa, confortul cetăţenilor din Republica Moldova şi, respectiv, a celor din România şi cred că pe astfel de subiecte ar trebui să se axeze imediat cele două executive de la Chişinău şi de la Bucureşti. În acest sens sunt destul de optimist, sunt convins că Bucureştiul va reacţiona pozitiv la disponibilitatea pe care deja a anunţat-o coaliţia creată. Sunt absolut convins că vom reuşi să depăşim aceste probleme destul de repede şi beneficiul va fi, iarăşi, în interesul în primul rînd al cetăţenilor din Republica Moldova. Sunt convins că asta va schimba imaginea Republicii Moldova pe plan regional şi pe pna european, fiindcă deciziile la care s-a referit şi dl Serebrian, din aprilie, prin care de fapt cetăţenii români au fost puşi în aceeaşi situaţie ca şi cetăţenii din Sudan, Somalie ş.a.m.d., ţări care sunt cu un risc mare din punct de vedere al securităţii ş.a.m.d., vă daţi seama ce anomalii? Deci sunt suficient de optimist în acest sens, la fel ca şi în relaţia noastră cu Kievul. Din cîte înţeleg eu, decizia recentă a guvernului de la Kiev este nimic altceva care, am spus, în sine e un act discriminatoriu, dar e nimic altceva decît o reacţie la lipsa de atitudine din partea Chişinăului, o lipsă de eforturi de a încerca să angajezi Kievul. Deci noi suntem mult mai interesaţi, sunt convins, decît Bucureştiulşi decît Kievul în a avea o relaţie foarte bună, foarte pragmatică atît economică, cît şi politică cu ambele capitale, fiindcă şi ca teritoriu, şi ca potenţial economic, politic, militar ne depăşesc pe noi. Ei, la rîndul său, au mult mai mulţi vecini, pe cînd noi avem doar 2 vecini şi atunci suntem obligaţi să avem o relaţie foarte bună cu aceşti 2 vecini. Şi atunci de datoria Chişinăului a fost şi este, şi va fi să fie iniţiatorul unor acţiuni pe linie bilaterală. Dar, să nu uităm, în anul 1997, dacă nu mă înşel, am avut şi o experienţă din punctul meu de vedere foarte pozitivă de cooperare trilaterală. Cred că fi cazul să revenim şi la astfel de practici, pentru că beneficiul iarăşi ar fi în primul rînd pentru Republica Moldova. Şi atunci este absolut firesc ca în momentul în care se constituie o nouă guvernare la Chişinău, relaţia cu vecinii să fie una prioritară, să ne debarasăm de problemele, de acest substrat artificial, subiectiv şi să ne axăm pe problemele reale.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}