Nu numai ruşii se cramponează de o mumie pe care o venerează. Şi noi avem una. Atâta doar că cea dintâi se păstrează în mausoleul de pe Piaţa Roşie, iar cea de-a doua – în textul Constituţiei Republicii Moldova.

Neutralitatea şi-a dat obştescul sfârşit

Cadavrul conservat la Moscova se numeşte „Lenin". Cel îmbălsămat în Legea Supremă de la noi se numeşte „statutul de neutralitate". Ruşii de la o vreme se încumetă cel puţin să pună problema evacuării şi îngropării mortului. Nu însă şi moldovenii. Pentru ei corpul neînsufleţit al pretinsei lor neutralităţi rămâne intangibil precum rămăşiţele faraonului Tutankhamon în Egipt.

Între timp, lumea s-a schimbat. La douăzeci de ani de la dispariţia imperiului răului neutralitatea şi-a dat obştescul sfârşit. Politica de nealiniere este astăzi de domeniul trecutului. În prezent, scria la finele săptămânii trecute Karl Ritter în ABC News, neutralitatea este un nonsens. Veacul ei a apus.

Unul din reputaţii cercetători ai problemelor păcii şi războiului, elveţianul Daniele Ganser, consideră că oamenii în Occident deja au dat uitării noţiunea de neutralitate. Nu mai există state neînregimentate politic. Chiar dacă nu toate fac parte, formal vorbind, dintr-un bloc militar, nicio naţiune ce se respectă nu-şi mai permite luxul neimplicării în anumite dispute sau conflicte internaţionale.

Nimeni nu vrea să se automarginalizeze

Suedia, o notorie odinioară putere nealiniată, marchează sfârşitul neutralităţii prin participarea la operaţiunea militară din Libia. Stockholmul a trimis împotriva regimului Gaddafi opt avioane de vânătoare care sunt antrenate în misiuni de război sub comanda NATO. Ministrul de Externe al Suediei, Carl Bildt, declara marţea trecută că ţara sa a renunţat la politica de nealiniere şi nu mai este una neutră. Şi omologul său finlandez, Alexander Stubb, afirmă acelaşi lucru. Noi, zice el, nu mai suntem neutri de douăzeci de ani, chit că nu facem parte cu acte în regulă din alianţa nord-atlantică.

Mai mult decât atât. Nici măcar Elveţia nu poate fi considerată la ora actuală nealiniată sută la sută. 200 de soldaţi din această ţară participă la misiunea de pacificare din Kosovo.

Şi Austria, o altă putere neutră altădată, acum e atât de puternic implicată în diverse programe NATO, încât nu mai poate fi considerată neutră. E o ţară efectiv înregimentată în comunitatea euroatlantică, spune analistul Gerhard Karner, numai că nu plăteşte cotizaţiile de membru.

Nimeni nu vrea să se dea la o parte şi să urmărească pasiv evenimentele de pe tuşă. Neutralitatea înseamnă astăzi automarginalizare.

Un furnizor indispensabil de securitate

Nici Republica Moldova nu este, în fond, un stat neutru. Cursul de integrare europeană şi parteneriatul cu NATO exclud acest fapt. Prevederea constituţională cu privire la neutralitate nu mai este în măsura să amăgească pe nimeni.

Tocmai de aceea, Moscova, ca precondiţie a soluţionării chestiunii transnitrene, caută să impună Chişinăului un nou angajament vizând nealinierea la blocuri militare. Ruşii, astfel, ne strecoară, o momeală otrăvită. Pe această cale se urmăreşte uciderea Republicii Moldova ca stat independent şi transformarea sa într-un cadavru mumificat care va fi expus în vitrina victoriilor repurtate de Putin în luptele pentru reafirmarea Rusiei ca supraputere mondială.

Pe de altă parte, este limpede că deocamdată statutul de neutralitate nu poate fi amendat peste noapte. Orice s-ar spune, politica este arta posibilului. Dar nici act de bravură pretinsa neutralitate nu are cum fi. Chiar dacă mumia ei mai rămâne în constituţie, motive să ne închinăm acesteia precum păgânii la chipul cioplit nu avem.

Să nu ne ascundem după deget. Ca să izbândească, Chişinăul trebuie să înveţe a spune lucrurilor pe nume. Să-şi formuleze clar şi fără echivocuri identitatea românească şi cea europeană. Să lămurească avantajele NATO ca furnizor indispensabil de securitate pentru Republica Moldova. Să coopereze plenar cu structurile comunităţii euroatlantice. În caz contrar, va ajunge în cel mai bun caz o Bosnie guvernată de străini, unde ruşii vor decide tot.

Nimeni nu poate supravieţui singur. Nici măcar Robinson Crusoe din romanul lui Daniel Defoe. Până şi marile puteri nu-şi pot permite luxul să rămână fără aliaţi. Necum Republica Moldova. Locul ei e în comunitatea democraţiilor occidentale. Restul e literatură şi moare de varză.