Luni, Marian Lupu a luat-o peste bot de la ambasadorii occidentali. El s-a dus să li se plângă pe umăr diplomaţilor, dar a ieşit de la întâlnirea cu ei boţit rău de tot.

Împăcare, dar nu prin corupere

Sursele noastre ne informează că preşedintele Parlamentului a fost tratat respectuos, dar fără menajamente şi fără politeţuri orientale. I s-a spus verde-n ochi că partenerii occidentali încurajează eforturile guvernului de eradicare a corupţiei la nivel înalt. Că UE şi SUA sprijină AIE, doresc refacerea unităţii ei, dar nu cu preţul mafiotizării actului de guvernare. Ambasadorii s-au pronunţat pentru împăcare, dar nu prin corupere.

Bănuiesc că, în curând, va fi formulată şi dată publicităţii poziţia concertată a Uniunii Europene şi Statelor Unite care sunt îngrijorate de coabitarea periculoasă a politicului cu lumea interlopă. Până una-alta, să fie clar. Occidentul nu numai că susţine combaterea afacerilor oneroase, ci şi cere Guvernului de la Chişinău să ia măsuri drastice împotriva fraudei la vârf.

Privite din acest unghi, vizitele recente ale premierului la Bucureşti şi Bruxelles sunt simptomatice. Filat nu acţionează doar pe propria-i răspundere, că nu-i sinucigaş. El are, de bună seamă, mandatul României, Statelor Unite şi Uniunii Europene de a se opune dezmăţului unor cercuri oligarhice. De a curma tentativele lor de a coborî sistemul politic moldovenesc la nivelul unui talcioc, unde fiecare grup de interese să aibă, metaforic vorbind, taraba sa de la care, cu bucata şi cu amănuntul, să vândă în voie patrimoniul naţional, împrumuturile sau granturile externe.

Chef în timpul ciumei

Colegul Constantin Tănase nu greşeşte, desigur, când spune că autorităţile trebuie să lupte nu cu Plahotniuc, ci cu monstruoasa caracatiţă mafiotă. Cu sistemul nociv moştenit de la comunişti. Cu protipendada hrăpăreaţă care a pus stăpânire pe monopolurile naturale şi, pe deasupra, şi-a mai tras şi altele artificiale, ca să sugă, în mod parazitar, sângele din trupul ţării. Cu bandele de gangsteri care, înarmaţi până-n dinţi şi sub acoperire de antreprenori legali, pot să scoată, cât ai zice peşte, orice hotărâre judecătorească şi să trimită pe tuşă doi miniştri, unul al Agriculturii, şi celălalt al Internelor, transformându-i în nişte chibiţi neputincioşi.

Aşa fiind, haideţi să salutăm primul pas al Guvernului care, prin gura premierului Vlad Filat, afirmă că a pornit un război total împotriva corupţiei şi economiei subterane. Dar să şi-l criticăm bineînţeles, dacă va merita. Pentru fapte însă, nu pentru presupusa-i rea-voinţă care există deocamdată doar în imaginaţia unor jurnalişti şi notorii lideri de opinie. Să-l taxăm pe prim-ministru dacă nu va face cel de-al doilea pas în combaterea mafiei şi corupţiei sau dacă va călca strâmb, dar nu pentru intenţiile lui meschine pe care unii autori le deduc, pesemne, fără să se scoale din pat, din experienţele lor parapsihologice.

Pentru că se întâmplă lucruri de-a dreptul abracadabrante într-un anumit segment de media. Se evită orice dezbatere, de exemplu, pe tema corupţiei şi furtişagurilor la nivel înalt, dar i se fac, în schimb, premierului procese de conştiinţă încă înainte ca acesta să întreprindă ceva real. Filat este acuzat că ar vrea să se bată cu Plahotniuc, nu cu sistemul acestuia. Că ar avea de împărţit sfere de influenţă. Că îşi propune să învingă mafia nu pentru a salva statul, ci pentru a controla tentaculele ei etc.

Al naibii de grozav este acest curaj de găină al unor redacţii care îi caută nod în papură lui Filat pentru a demonstra că el nu-i cu nimic mai bun decât Plahotniuc. De-a dreptul halucinante sunt aceste exerciţii psihanalitice. Parcă-i un chef în timpul ciumei, vorba poetului.

Kotovski nu-i maica Tereza

Vlad Plahotniuc, fireşte, nu-i buricul pământului. Şi nici nu sunt convins măcar că anume el este capul relelor în Republica Moldova. Pe de altă parte, e la mintea oricui că acest om cu două nume nu-i ciobănelul pacifist din balada Mioriţa. Şi nici în capra cu trei iezi nu are cum să se erijeze, chit că dispune de mai multe paşapoarte. Suporterii săi, de altfel, nici nu se spetesc degeaba ca să-l scoată basma curată. E ca şi cum ai vrea să dovedeşti că Kotovski ar fi fost de fapt maica Tereza. Singurul lucru care le mai rămâne scribilor săi e să demonstreze că cei care aruncă mănuşa sistemului mafiot nu sunt mai breji.

Se încearcă astfel sustragerea atenţiei de la esenţa lucrurilor. Insinuările cum că toţi politicienii ar fi o apă şi un pământ nu sunt decât o nadă pentru naivi şi rătăciţi pentru a le inocula gândul că orice luptă ar fi inutilă şi chiar contraproductivă, chiar dacă deturnarea de fonduri publice a devenit la noi un sport naţional. Chiar dacă pe terenul fiscal-bugetar se fură acum ca în codru, mai abitir decât pe câmpurile kolhoznice sub puterea sovietică. Chiar dacă mafia pâinii sau telecomunicaţiilor ne pradă ziua în amiaza mare prin preţuri abuzive sau prin spălarea TVA.

Cale de întors nu este pentru că am ajuns deja la mijlocul râului. Guvernul trebuie să dezarmeze de urgenţă bandele supranumite paze private care sunt astăzi mai înarmate decât trupele regulate de carabinieri şi să-i someze în mod ultimativ pe politicienii peste măsură de pofticioşi să-şi tempereze apetitul. Numai în acest caz mai poate fi salvată AIE şi pacea-n ţară. În caz contrar, riscăm să repetăm scenariul ucrainean, când absolut nimeni din actualii fruntaşi ai Alianţei nu va evita soarta lui Iuşcenko sau Timoşenko.