Când mi-am luat biletul pentru vacanță, nu știam data alegerilor locale. Azi l-am schimbat. Am pierdut niște bani, dar nu am cum să-mi pierd și conștiința. Nu am cum să las babele și moșii din Botanica (minoritatea imperială lăsată de URSS) să decidă în locul meu. Nu am cum să las o candidată MUTĂ și ABSENTĂ în campania electorală să vină și să o facă pe gospodina într-o capitală care a fost dintotdeauna pro-europeană.

Da, pentru mine votul pentru Chișinău este în primul rând unul geopolitic. Da, Chișinăul e ultimul fief. După Bălți, Orhei, Transnistria și UTA Gagauz YERI vreau să cred că în Chișinău încă mai există conștiință națională și că nu e totul pierdut. Piața Marii Adunări Naționale, unde s-a îngenuncheat în 1989 și unde s-a luptat pe 7 aprilie 2009, aici este! Aici, în Chișinău!

Sunt fiică de… „țopârlani”!

De câțiva ani am, în sfârșit, viză de reședință în Chișinău. Locuiesc însă aici de 20! Părinții mei sunt cei care au muncit din greu ca să îmi dea câțiva metri pătrați de viză de reședință în acest oraș. Ei sunt „țopârlanii” (așa îi numea într-o emisiune la Publika TV o vorbitoare de rusă pe moldovenii care au „tăbărât cu subcultura lor de la țară” asupra Chișinăului după 1960 încoace) care au îndrăznit să aspire la mai mult pentru copiii lor. Ei sunt cei care și-au sacrificat tinerețea și nu numai ca să îmi cumpere un loc al meu. Noi nu am primit apartamente gratis de la stat, precum cei veniți de prin fundul Siberiei. Ba dimpotrivă, părinții noștri au sacrificat multe pentru ele.

Da, ei sunt „țopârlanii” care au cutezat să ridice capul de sub sabie. Iar eu, la rându-mi, îmi voi revendica, în numele lor, dreptul firesc, de băștinaș al acestui pământ. Pe 28 iunie voi da un vot împotriva veneticilor eurasiatici.

28 iunie 1940 – 28 iunie 2015

Pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Basarabia a fost pierdută, recuperată în 1941, iarăși pierdută la sfârșitul războiului. 28 iunie 1940 este una dintre paginile cele mai tragice ale acestui pământ. A fost o pagină a războiului de 200 de ani dintre Est și Vest pentru acest colț de pământ românesc. Atunci au învins sovieticii. Pe 28 iunie 2015, la Chișinău urmașii sovieticilor și susținătorii Eurasiei nu au voie să câștige.

Jos labele de pe Chișinău!

Da, repet, pentru mine votul pentru Chișinău este unul în primul rând geopolitic. Pentru mine nu contează numai pâinea și sarea pe masă. Pentru mine demnitatea mea contează! Și nu sunt singura.

Nu vom ceda Chișinăul!

Niciodată.