![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (3)
Tipăreşte
Sus
Oricât de reformişti vor fi noii guvernanţi de la Chişinău, fără sprijin european şi poate american, ei se vor găsi cu spatele la zid
adăugat 03 august 2009, 12:01, la Eveniment
După alegerile din Moldova, de la Bucureşti au curs îndemnurile pentru unitatea opoziţiei – ca şi cum noi am avea de dat lecţii în această privinţă. Sfaturile sunt bune, dar acum Chişinăul are nevoie de bani. Oricum va fi alcătuit, noul guvern se află sub spectrul falimentului. Fără o masivă injecţie financiară, din septembrie, ţara nu va mai putea plăti pensii şi salarii, scrie editorialistul Ovidiu Nahoi în Adevărul.Situaţia seamănă cu cea a României de după alegerile din noiembrie 1996, când noul guvern reformist s-a trezit cu bănci devalizate, rezerve ale Băncii Naţionale secătuite, stocuri de combustibili pe sponci. În ianuarie 1999, cu minerii lui Cozma în marş spre Bucureşti, acompaniaţi propagandistic de Vadim Tudor, Marius Tucă şi Dan Diaconescu, România trecea razant pe lângă încetarea de plăţi.
În care ar fi plonjat, cu consecinţe incalculabile, de n-ar fi fost sprijinul Statelor Unite şi al Marii Britanii. A venit apoi momentul Kosovo, cu situarea României ferm de partea NATO. Şi, în pofida primirii glaciale, pe alocuri ostile, a PDSR şi PRM, premierul britanic de atunci, Tony Blair - poate, viitorul preşedinte al Europei - a anunţat, în Parlamentul de la Bucureşti, că suntem invitaţi să începem negocierile de aderare la UE. În mai puţin de un an, am trecut de pe marginea prăpastiei alături de cele mai puternice organizaţii ale lumii. Dar un asemenea miracol nu ar fi fost posibil fără hotărârea unui Occident, care adesea a mânat de la spate o clasă politică autohtonă rapace şi anchilozată, notează Ovidiu Nahoi.
Azi, oricât de reformişti vor fi noii guvernanţi de la Chişinău, fără sprijin european şi, poate, american, ei se vor găsi cu spatele la zid. Iar Rusia, care deja i-a oferit lui Voronin un ajutor de criză de vreo 500 de milioane de dolari, şi care mai poate recurge şi la dezgheţarea conflictului transnistrean, va putea apărea, din păcate, ca singură variantă de supravieţuire.
România nu are de unde să dea bani Moldovei. Dar îşi poate convinge aliaţii de la Bruxelles şi Washington să o facă. După alegerile din aprilie, diplomaţia noastră a reuşit să pună pe agenda europeană chestiunea Moldovei, trecând peste multele declaraţii nesăbuite ale preşedintelui Băsescu. De ce nu ar reuşi acum, mai mult?
Acum vreo patru ani, într-o modestă cameră de hotel din Bălţi, la o „şezătoare“ cu plăcinte şi cu un vin tare şi negru de Basarabia, o doamnă pe care regimul Voronin o dăduse afară de la televiziunea de stat din Chişinău m-a întrebat, direct şi dureros: „De ce ne-aţi părăsit, în 1940?“ Nu am ştiut ce să-i răspund, dar întrebarea ei încă mă urmăreşte. Şi tare mi-aş dori ca generaţia noastră, în condiţiile istorice mai avantajoase de azi, să facă mai mult decât cea a străbunicilor noştri, scrie în final Ovidiu Nahoi.
Daca nu ne vor ajuta romanii care se numesc fratii nostrii atunci ne perdem orsice speranta spre o dezvoltare economica cit de cit rapida.
Vom mai trai in saracie inca zeci de ani.
Vom mai trai in saracie inca zeci de ani.
Vor "papa" toate creditele si de la UE, Banca Mondiala, FMI, SUA - caci doar ati citit ca in Basarabia a aparut un nou fel de lacuste, cam dintre acelea ce se aseaza ca nourul si nu lasa din urma nici belduri. Dar s-ar putea sa le stea in gat creditul de la rusi si mai ales cel de la China. Stomacul lor tine si la 1,5 miliarde, dar vezi ca chinejii il dau cu tot cu buldozere.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}
Chiar de acestia se numesc si frati. Atata timp cat basarabia ramane in afara administratiei romaniei, mai mult nimeni se poate astepta sau spera.
Trist pentru romani, tragic pentru basarabeni.